Plante rare, ruine fermecătoare şi sunetul plăcut al cascadelor – asta puteţi întâlni în oaza botanică din Ninfa, în apropiere de Roma, supranumită de cunoscători „cea mai romantică grădină din lume".
Rafinata grădină datează de la finalul secolului al XIX-lea, atunci când aristocraţii din familia Caetani au preluat mai multe terenuri ce fuseseră părăsite de secole bune, printre care se număra şi Ninfa, un oraş abandonat în Evul Mediu.
Acest orăşel găzduia cândva 150 de case şi şapte biserici, fiind un popas important pentru pelerinii şi comercianţii ce călătoreau pe celebra Via Appia, însă a fost devastat de un război civil înainte de a deveni un refugiu artistic.
„Ninfa nu este doar o grădină, are şi o lungă istorie culturală", afirmă Lauro Marchetti, şeful Fundaţiei Roffredo Caetani, ce gestionează această grădină aflată la aproximativ 70 de kilometri de Roma.
Mama lui Caetani, englezoaica Ada Wilbraham, a fost fondatoarea acestei grădini.
Caetani, un muzician şi un protejat al compozitorului maghiar Franz Liszt, a avut ideea pâraielor şi a cascadelor pentru a crea melodii fascinante.
„Noaptea, în punctul pe care noi îl numim «locul privighetorilor», apa şi cântecul păsărilor formează un adevărat concert", spune Marchetti.
Soţia americană a lui Caetani, Marguerite Chapin, a adăugat trandafiri, irişi, bujori şi un pavilion de bambus în grădină, invitând apoi aici toţi prietenii săi scriitori.
Virginia Woolf, Tennessee Williams, Truman Capote sunt câţiva dintre scriitorii ce au vizitat această grădină secretă, alături de autorul italian Alberto Moravia şi regizorul Pier Paolo Pasolini.
Mulţi au fost inspiraţi de ruinele podului Roman, de fosta vamă şi de apele ce găzduiesc păstrăvi rari şi floră acvatică.
Sub bolta arcuită a fostei vămi, pe ai cărei pereţi se reflectă undele apei, autorul italian Giorgio Bassani a scris celebrul său roman „Il giardino dei Finzi-Contini".
„Cu puţin timp înainte să moară, Bassani a venit aici pentru ultima dată. Era foarte bolnav şi mi-a spus, oftând puternic, «acum pot să mor»", a relatat Marchetti.
Plantele din jurul lumii sunt aranjate într-un mod sofisticat, dar totodată natural, cele 1.300 de specii diferite fiind o veritabilă încântare.
Printre rarităţile ce se găsesc în grădina din Ninfa se numără rubarbe gigantice din Brazilia, Hamamelis din munţii Alborz din Iran şi cedri din Africa de Nord.
De asemenea, mai pot fi observaţi bananieri, lalele americane şi arţari japonezi, alături de un trandafir urcător ce s-a înălţat 21 de metri pe un chiparos.
Bordurile de flori înfloresc între aprilie şi noiembrie, fiind create de Lelia, fiica lui Roffredo şi Marguerite Caetani, un pictor impresionist ce a murit în 1977. Lelia a fost ultimul membru al familiei Caetani, lăsându-i lui Marchetti sarcina de a ocroti Ninfa.
„Această grădina este una din gloriile Italie. Este foarte bine îngrijită, o adevărată simfonie între natură şi capacitatea omului de a cultiva un loc ca acesta", a comentat Patrick Hennessy, ambasadorul Irlandei la Roma, în cadrul unei vizite recente la Ninfa.
Un alt oaspete ce vizitează des grădina din Ninfa este ambasadorul Australiei, David Ritchie. „Ador să stau şi să ascult păsările cum cântă şi sunetul cascadelor", spune Ritchie.
„Este atât de romantic acest loc, cu apa, trandafirii şi ruinele. În Australia avem plante acvatice, acacia şi eucalipţi precum aici, dar nu avem un loc ca acesta", a mai spus ambasadorul.
Pentru a ocroti această grădină, fundaţia organizează doar vizite ghidate între lunile aprilie şi noiembrie. Aproximativ 55.000 de persoane vizitează această grădină în fiecare an.
„Trebuie să respectăm liniştea păsărilor şi a fluturilor", spune Marchetti.
Anul acesta, grădina a înregistrat recordul absolut de vizitatori într-o singură zi, 3.972 de persoane, deşi nu îşi face reclamă.
Vânzările de bilete ajută la plata salariilor celor cinci grădinari, însă nu se pune problema ca grădina să devină o veritabilă afacere de masă.
„Ninfa nu poate deveni niciodată un loc comercial umplut cu cutii de Coca-Cola, pungi de plastic şi mucuri de ţigară", a declarat ferm Marchetti.
Cele mai sexy romance din anii 1960-70-80 Despre românce s-a spus dintotdeauna, pe bună dreptate, că sunt femei frumoase. Străinii care vin să dea noroc cu Dracula rămân vrăjiţi de nurii fetelor din îndepărtata Românie iar unii dintre ei îşi programează întoarcerea plecând de la acest factor. Lucrurile au stat dintotdeauna la fel. Inclusiv în anii 1960-70-80, când turismul carpatic era în floare şi, suedezi, nemţi sau italieni se convingeau cu proprii lor ochi (şi nu numai) de acest lucru. Deschiderea culturală de la începutul anilor 70 a adus în lumina reflectoarelor şi vedetele sexy ale ţării. Sigur, "sexy" e un termen exagerat, care se oprea la minijupele modei şi la zâmbetele lascive din producţiile TV ale lui Bocăneţ dar dincolo de scene, cei care frecventau petrecerile private şi barurile de noapte (cu Melody în prim-plan) ştiau foarte bine cum stătea treaba cu frumuseţea mondenă. Care nu a apus nici în întunericul anilor 80, atunci când patrioticul program TV de numai
Avea bunica… Avea bunicu'… AVEA BUNICA... de Aurelia Panait Avea bunica mea de toate: Avea o prispă cu muşcate, Avea fântână, pâine, sare, Avea putere şi răbdare. Avea credinţă şi iubire Şi-un dor nespus de nemurire. Avea un cal la o căruţă Şi lapte bun de la văcuţă. Avea poveşti nenumărate Şi cântece nemai cântate Şi le spunea adeseori, La clacă şi la şezători. Avea o sobă, un vătrai, Avea şi gura mea de rai!... Nu mai găsesc ce a lăsat, Căci satul s-a modernizat: Nu mai zăreşti ca altă dată , La geamuri, floarea de muşcată. Văd atârnate la balcon: Begonii şi rhododendron… Fântâna e necurăţată, C ăci se consumă apă plată. Văcuţe sunt puţine-n sat, Bem lapte pasteurizat. Căruţe vezi foarte puţine, Dar te-ntâlneşti cu limuzine. Nu mai există şezători, Cu basme şi cu ghicitori. Pe potecuţa spre vecini, Crescut-au
De ZIUA LIMBII ROMANE, distinsa colega R.M. ne-a bucurat cu aceasta prelegere. Consider ca ar fi mare pacat sa n-o distribui pentru a fi cunoscuta de cat mai multi ROMANI. Cer scuze autoarei pentru indrazneala. „Emil Cioran zicea, mai în glumă – mai în serios: "…ca să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract." De ce e limba română așa o limbă unică? "Așadar, să auzim 11 motive, care saltă limba de baștină a lui Brâncuși pe podiumul "pietrelor" rare ale omenirii. 1. Romana este singura, din grupul de limbi romanice, care a supraviețuit în părțile acestea ale Europei. Rămâne un mister: cum de s-a întâmplat așa, în condițiile în care pe-aici au trecut valuri peste valuri de barbari, cu ale lor limbi slavice (din estul Eurasiei) sau uralice (din nordul Eurasiei). 2. Româna-i veche de 1700 de ani. Și că-i veche n-ar fi cine știe ce motiv de lauri, dar e veche în acel fe
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu