Pentru tine batranetea nu exista!

        Bătrâneţea este boala bărbaţilor proşti şi a femeilor urâte. Pentru oamenii cu minte şi femeile       frumoase, bătrâneţea nu există! Celui cu minte nu-i este permis să îmbătrânească, iar femeia     frumoasă nu poate să îmbătrânească!

           

      Mintea şi frumuseţea  SE SCHIMBĂ CU TIMPUL, ÎNSĂ NU PIER !

             Este  nevoie de multă înţelepciune  ca să îmbătrâneşti fără urâţenie, fără răutate şi fără tristeţe.

             Oamenii nu sunt de aceeaşi vârstă chiar când au acelaşi număr de ani !

             La bătrâneţe, pe faţa omului se arată caracterul  şi  sufletul lui, aşa cum se arată  un deal iarna, când işi pierde pădurile,   podoaba lui, şi  se dezgoleşte. Unele chipuri,  la bătrâneţe, capătă ceva de sfânt sau de înţelept, altele de mucenic sau de  bolnav şi altele de animal sau de  fiară ...

             În tinereţe, bărbaţii răi şi femeile rele îşi pot ascunde caracterul pentru că tinereţea  are oricând şi în toate o  FRUMUSEŢE NEMĂSURATĂ.

             Oamenii inteligenţi şi nobili  devin bătrâni admirabili, cu  care este o  plăcere să te întâlneşti. Prostul, când îmbătrâneşte,  devine urât. De aceea bătrâneţea, ca şi oglinda, reflectă ce a fost OMUL de DINĂUNTRU.

             Cine a fost cu adevărat tânăr nu poate deveni cu adevărat bătrân. După cum omul cu minte  nu poate deveni cu adevărat  prost!

             Omul superior e la fel ca un metal nobil: NU ÎMBĂTRÂNEŞTE!  El mai poate culege mierea vieţii şi dărui rodul înţelepciunii sale celor tineri şi celor bătrâni!

             Omul îmbătrâneşte atunci când  îi îmbătrânesc pasiunile  - ceea ce prea  li se  întâmplă oamenilor culţi.

             Geniile tinere se pot număra pe degete,  dar  Milton,  Beethoven sau Goethe  au dat dovada geniului lor când nu mai  erau deloc tineri, în ciuda  surzeniei,ori a orbirii.