Breaking News
Loading...
duminică, 14 august 2016

Plicul medicului, recunostinta nu mita!

18:11

Imagini pentru plicul medicului

Iulian, un medic voluntar din Galați, a postat pe propriul blog un protest la adresa situației din Sănătate, după decizia ICCJ privind plățile informale pentru doctori. Postarea cu titlul ”Plicul mânjit al pacientului”  a devenit viral pe rețelele de socializare, stâtnind comentarii de susținere, dar și proteste vehemente ale celor care se consideră jigniți de apelativele ”cercopiteci”, ”bizoni”, sau de expresia adresată unui ipotetic pacient: ”mă-ta nu era calificată să fie mă-ta”. Iată textul postat pe blogul iulianmd.wordpress.com:, care exprimă poziția medicilor. Așteptăm comentarii dv. care să exprime poziția pacienților sau a societății față de criza prin care trece, în prezent, sistemul medical.
Titlul face parte dintr-un discurs al unui profesor universitar doctor. Imediat după expresia “plicul mânjit al pacientului”, profesorul a făcut o pauză de câteva secunde, după care și-a continuat discursul. Nu știu câți au realizat, că pauza aia a fost făcută ca ei să realizeze ce a vrut sa spună prin “mânjit”. Probabil foarte puțini. Și probabil și mai puțini au realizat ce înseamnă “mânjit”, în contextul ăla. Până una alta, substratul discursului era despre cum, inevitabil, cu toții vom ajunge, mai devreme sau mai târziu, la acest “plic mânjit”.
Cu ce e mânjit plicul
Să ne lămurim exact cu ce e “mânjit” plicul… E mânjit cu eforturi. Eforturile ăluia de a pus ceva în plic. Că probabil și-a rupt de la gură. Probabil a rupt de la gura copiilor. Pentru sănătatea lui sau a cuiva apropiat. E mânjit cu efortul medicului de a rezolva cazul medical cât mai rapid, eficient și civilizat cu putință, într-un sistem care luptă împotriva obiectivului ăsta. E mânjit cu umilința pacientului. Că dacă n-ar fi ceva stigmatizant, nu ar face-o pe ascuns. E mânjit cu umilința medicului. Că trebuie să accepte așa ceva, pentru că toate cărțile, instrumentele medicale personale și hainele îl costă bani. Și dacă reușește cumva medicul să spele umilința cu ideea că tot în serviciul pacientului o face, vine o umilință și mai apăsătoare. Umilința că s-ar putea ca săptămâna viitoare ăla micu să n-aiba bani de pachet sau de transport. Sau că luna care vine s-ar putea să crească un pic și să aibă nevoie de haine noi. Mai e mânjit cu o conștientizare apăsătoare, a ambelor părți, că în țara asta de căcat nu se poate altfel. Că nimeni nu are destul și e de porc să muncești aproape moca.
Demonstrezi că mă-ta nu era calificată să fie mă-ta
Să mai lămurim un aspect, pentru ăștia anti-plic și anti-medici: fără plic, băi ingraților, până la ora asta ajungeați să fiți tratați de medici veterinari. Dacă tu, băi jeg al societății, care ai făcut tu 10, cel mult 12 clase, nu ai fi dispus să muncești pentru 1000-1500 RON pe lună, pentru că nu te-ai “descurca”, cum crezi că unul care a făcut 12 clase, 6 ani de facultate, 5 de rezidențiat și care nu se va opri din învățat decât când o mierlește.. Cum crezi că unul ca ăsta se împacă cu gândul că e răsplătit mai prost decât Vasi’, de la butoane, din port? Că pe acolo se învârt salariile medicilor.
Ustură a dracului de tare să vezi câte un mucofan din ăsta, care umflă procentul șomajului sau a ajutorului social, care vine și o arde nonșalant, spunând chestii de genu’: “Da’ ce, frate? Te-am pus eu? Te-a obligat cineva să te faci medic? Ai depus un jurământ? Fă-ți, frate, treaba, cum mi-o fac și eu!”. Și e simplu să dai din clanța de pe tușă, când statul îți dă ție, pentru frecat brebenelul la rece toată ziua, jumătate din cât îi dă unui medic care-și rupe și fizicul, și psihicul. Și mai pui că și le rupe pentru curul tău nesimțit. Ca să poți să te întorci a doua oară. Să demonstrezi, încă o dată, că mă-ta nu era calificată să fie mă-ta.
Stimați intelectuali și sămânțari: aveți idee cât costă să fii medic?
Întrebare, atât pentru domnii de la ICCJ (plătiți cu 10.000 – 15.000 RON pe lună), cât și pentru sămânțarii care au impresia că medicii și-o merită: Stimabili intelectuali, aveți idee cât costă să fii medic? Oriunde în lume, nu doar aici în România. Nu aveți! Presupuneți, și e o presupunere eronată. Motiv pentru care vă clarific eu, înșirându-va anumite cheltuieli din viața de medic:
  1. Uniformă medicală, circa 100 RON, că doar n-ai vrea să vină medicul îmbrăcat în haine vechi, împuțite, să te consulte, nu? Ți-ar fi scârbă…
  2. Saboți medicali, circa 100 RON, că nu e voie să intri cu încălțămintea de stradă pe oriunde prin spital, că bagi microbi…
  3. Stetoscop, 100 RON dacă ai ureche bună, pană la 2000 RON dacă vrei să auzi bine, clar și extrem de eficient ce are ăla pe care îl pui…
  4. Tratate medicale, pfoai… Aici variem de la 300-400 RON până la sume pe care voi nici nu le concepeți. M-a pus soția la un moment dat să îi caut un tratat. L-am găsit. Nu la noi în țara, la noi nu există. 400+ lire sterline. Adicătelea peste 2400 RON.
  5. Cursuri de instruire și perfecționare medicală, pentru ca totul evoluează. Boli, tehnici medicale, medicamente, tratamente, etc. Toate se schimba foarte rapid. Cât costa? Depinde de ce înveți, pleacă de la 150 RON și poți ajunge la câteva mii de lei… Și ai nevoie de ele, ca să-ți tratezi pacienții mai eficient, mai rapid, mai favorabil pentru ei.
  6. Congrese medicale. Din aceleași motive de mai sus, la care adăugam schimburile de cunoștințe și discuțiile care vin cu evenimentele de genul ăsta. Cât mai costă și astea? Pai sunt congrese la care e 100 RON participarea… Și apoi sunt congrese la care taxa ajunge la 500 Euro. Adăugam transportul. Poți ajunge să te coste transportul cât jumătate din salariu, cu trenul!
  7. Chiria apartamentului, care variază și ea. Să zicem o medie de 900 RON, pe lună.
  8. Întreținere, cam 150-200 RON, la două persoane.
  9. Utilități (electricitate, televiziune, internet, telefonie), cam 150-250 RON.
  10. Mai are rost sa mai continui?
Altă întrebare: Știați că pentru menținerea dreptului de liberă practică, medicul e obligat să meargă la congrese, să urmeze cursuri, să se aboneze la jurnale medicale, etc.? Nu aveați. Deci cheltuielile de mai sus nu sunt “opționale”. Sunt obligatorii.
Ce zici tu, bizonule, că nimeni nu m-a obligat să fiu medic?
Domnii și doamnele de la ICCJ sigur nu vor ajunge să citească articolul ăsta, dar sunt convins, în schimb, că mulți brebenei blegi și anti-sănătate își vor face drum pe pagina asta. Ca atare, să ne legăm de alte câteva aspecte…
Aspectul #1 – Medicul ca functionar public (conform deciziei ICCJ nr. 26/2014)
Băi opăriților, care spuneți voi că nu a obligat nimeni medicul să devină medic. Ce spuneți voi dacă, brusc, medicul se hotărăște să se comporte ca un funcționar public? Ce zici tu, bizon de apă dulce, dacă la ora 13:00, ești pus pe masa de operație și deschis pentru o procedură ce în mod normal durează 45 de minute, iar programul medicului e până la ora 14:00? Zici bine, ești fericit. Dar dacă apare o complicație și la ora 14:00 tu încă ești deschis? Ce zici dacă la ora 14:00, chirurgul pune bisturiul jos și pleacă, pentru că i s-a încheiat programul? Că doar până la ora aia e plătit. Și la fel să facă și ultima ta speranță de supraviețuire, anestezistul. Sigur nu ai o părere prea bună despre o situație ca asta. Dar vezi tu, deși medicii puteau să facă asta de acum multă vreme, n-au făcut-o niciodată. Pentru că au depus un jurământ. Au depus un jurământ ca să te facă bine, orice-ar fi. Iar tu, dihor epileptic, când nu îți convine ceva, le spui că ar trebui să le țină de foame jurământul ăla.
Aspectul #2 – Retezarea unui drept al pacientului (conform deciziei ICCJ nr. 19/2015)
În momentul în care ICCJ a decis că medicul va face 10 ani de pârnaie pentru plic, ICCJ s-a pișat pe drepturile voastre, băi inteligenților. Aveați o lege care vă conferea drepturi, ca pacienți. Aici discutam despre dreptul de a-ți arăta recunoștința față de ăla care ți-a salvat sau prelungit viața. Adică, dacă simțeai tu nevoia să-i dai ceva, fie o floare, fie 50 RON, doar din pura recunoștință, după ce ai fost tratat, exista un drept care îți oferea posibilitatea asta. Iar ICCJ ți l-a luat, prostule care ești tu prost. Și acum aplauzi, și te dai cu curu’ de pământ că așa le trebuie medicilor. Dar nu-i nimic, azi un drept, mâine altul… Iar voi, o masă amorfă de “gânditori”, veți aplauda în continuare.
Ce vor face medicii de acum înainte
Aspectul #3 – Condiționarea actului medical VS. “Plicul mânjit”
Vedeți voi, băi cercopitecilor, momentul în care dai plicul ăla face totul. Că dacă un medic îți pretindea vreo ceva înaintea tratamentului, se numea condiționarea actului medical, iar tu dacă îi dădeai, tu numeai prost. Că această condiționare a actului medical e privită foarte prost, chiar de medici. Bineînțeles, orice pădure are uscăciunile ei. Dar condiționarea actului medical era sancționată și până acum. Dacă se depunea sesizare. Că faimosul caz cu urologul din Galați s-a întâmplat înaintea deciziei ICCJ, iar subiectul deciziei ICCJ n-avea nici în mână, nici în gară, cu cazul din Galați. Plicul în schimb, era o modalitate de a-ți exprima recunoștința vis-a-vis de ăla care te-a făcut om din nou. Și era strict la alegerea voastră, nu vă obliga nimeni. Că dacă nu dădeai nimic medicului, sigur nu te fugărea pe holuri, sau te aștepta la colț de stradă să îți ceară socoteală. Dar voi aveți un IQ prea mic pentru delimitări din astea fine.
Aspectul #4 – Ce o să facă medicii de acum? Dar voi ce o să faceți de acum?
Medicii vor pleca peste granițe. O parte din ei. O altă parte din ei, și încă una destul de consistentă, vor renunța complet la sistemul de stat și vor migra în sistemul privat. Unde vi se va spune de la început “Banu’ jos. 2000 RON sau nici nu ma ating de tine.”. Asta după ce ați plătit deja 50-100 RON pe consultație. Iar voi nu o să aveți ce comenta. Vi se va tăia chitanță, deci nimic ilegal la mijloc. Și nici condiționare de act medical nu se va putea numi. Mită nici atât. Plic nici nu mai discutăm. Ce o să mai plângeți voi după plic, când s-o întâmpla asta… Ce dor o să vă fie să puneți 50-100 RON într-un plic și să-l dați când părăsiți spitalul, doar și numai dacă simțiți nevoia să îi dați. Bineînțeles că va fi o mică parte care va rămâne la sistemul de stat. Medici care în scurt timp vor fi depășiți din toate punctele de vedere. Ei vor obosi din ce în ce mai tare. Calitatea actului medical va scădea. Și eventual, își vor băga și ei picioarele. Ce veți face atunci? Ce alte plângeri cretine veți mai avea în momentul ăla?
Nu vă lua nimeni banii de plăcere, inteligenților. Nu vă obliga să îi dați și dacă vi-i lua, vi-i lua de nevoie. Că și medicul mănâncă, se pișă și se cacă, exact ca și voi. Și el are nevoie de un moment de relaxare. Și el are nevoie de chestii mărunte în viața lui. De comodități, de comfort, de o viață civilizată. Că altfel nu ar fi în stare să vă mai trateze. Dar, o să realizați, în curând, toate chestiile astea, pe pielea voastră. Problema e că pentru voi o să fie prea târziu. O să vă aduceți aminte, că de medici e nevoie peste tot în lume. Și dacă aici medicii nu sunt vruți, sigur vor fi “adoptați”, prin alte țări.
În încheiere, niște întrebări care oricum vor rămâne fără răspuns:
1. Conform căror criterii din legea statutului de functionar public, pot fi medicii considerați funcționari publici?
2. Cum poate fi plicul considerat mită, dacă donația este făcută după ce funcția/serviciul a fost îndeplinit, încheiat, cu succes?
3. După care legi funcționează ICCJ?
Gata, am scos și asta din sistem. Zi faină tuturor!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Lasati un comentariu

 
Toggle Footer