E bine sau nu să plângem persoanele dragi dispărute dintre noi?

Un articol de Claudia Bulacu
cum sa privim despartirea prin moarte

Se spune că nimic pe această lume nu se înfăptuieşte fără ştirea şi acordul lui Dumnezeu. În tot ceea ce ni se poate întâmpla este inclusă şi moartea celor dragi. Dacă este oarecum firesc să se întâmple ca părinţii să ne părăsească înainte, adică intră în legea firii ca ei să plece primii,ce se întâmplă, însă,când copiii mor şi rămân părinţii în urma lor neconsolaţi?


Nu este uşor să acceptăm o astfel de pierdere. Orice persoană dragă nouă ne va lipsi,ne va fi dor de ea, amintirile ne vor bântui mereu ca nişte dureri care nu îşi găsesc leacul…,dar copiii înseamnă enorm de mult pentru cei care le-au dat viaţă.

Cum trebuie privită despărţirea prin moarte ?


Ar trebui,poate,să începem prin a analiza ce anume se întâmplă în sufletul nostru când ne moare cineva drag. Ştim că nu vom mai putea vedea acea persoană niciodată,că nu o vom mai auzi,că nu o vom mai putea strânge în braţe, că nu îi vom mai putea auzi şoaptele. După cum observăm,toate aceste argumente ne privesc doar pe noi, pleacă de la noi spre persoana care tocmai a decedat.

Persoana care pleacă îşi încheie călătoria,se eliberează şi pleacă spre Împărăţia lui Dumnezeu. Poate că pentru ea este o eliberare (când a fost în mari suferinţe fizice,de exemplu),poate că îşi doreşte să vadă pe cei dragi plecaţi din această lume (cărţile sfinte spun că ne vom putea întâlni, după moartea noastră, părinţii decedaţi,bunicii,fratii etc), poate că ştie că atât i-a fost să fie aici şi este perfect împăcată cu plecarea.

Sunt şi cazuri când,evident, se simt regretele despărţirii definitive( pe pământ) şi atunci, despărţirea devine foarte dureroasă pentru toată lumea.


Odată plecată,persoana dragă trebuie lăsată în linişte


Revenim la afirmaţia cu care am început,aceea că absolut totul se face cu ştirea şi acordul Tatălui nostru Ceresc. Orice împotrivire,orice gest de nemulţumire,orice lacrimă este împotriva voinţei Lui. Prin urmare, dacă înţelegem acest adevăr simplu, acela că toate câte se petrec sunt spre binele nostru, atunci ne va fi mult mai uşor să accceptam totul, inclusiv moartea copiilor noştri.

Pe de altă parte, se spune că persoanele care au decedat au posibilitatea (sufletul lor) să vadă ce se întâmplă cu cei rămaşi pe pământ. Tristeţea şi durerea nu le este de nici un ajutor,ba mai mult,le creează suferinţă. Nu se pot bucura să vadă că familia lor suferă în continuu. Din punct de vedere al credinţei ortodoxe, voinţa lui Dumnezeu este mai presus de orice şi acceptarea tuturor situaţiilor de durere şi despărţire aduce milă din partea divinităţii,care va interveni în alinarea suferinţei,cu condiţia că nu suntem răzvrătiţi. 


Dacă la acest fapt adăugăm şi o rugăciune prin care Îi cerem Tatălui Ceresc să ne ajute să înţelegem care a fost rostul dispariţiei copilului nostru,de exemplu, El ne va arăta. În ceea ce îi priveşte strict pe copiii noştri,nu trebuie să uităm că ei nu sunt copiii noştri,sunt ai lui Dumnezeu şi ei au menirea lor, viaţa lor şi crucea lor de dus. Noi, părinţii,am fost uneltele lui Dumnezeu să îi aducem pe lume,dar ei sunt întotdeauna ai Lui,nu ai noştri !


Prin urmare,facă-se voia lui Dumnezeu în toate !

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cele mai sexi romance din anii 60-70-80

Avea bunica… Avea bunicu’…

Istorta Romaniei in 16 episoade din « grotele Vaticanului »