Testamentul Regelui Carol I...si pentru Iohanis valabil!


 
> Testamentul Regelui Carol I


 
>      Testamentul meu, scris si
> iscalit de propria mea mina, la 14/26 februarie 1899, in capitala mea, Bucuresti.
>
>      Testamentul meu, scris de mine,
> in luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin
> „Monitor" dupa moartea mea, cu rugamintea ca ultima mea
> vointa si dorinta sa fie urmate intocmai cum le-am descris
> aci, cu propria mea mina, fiind inca voinic si sanatos.
> Avind aproape 60 de ani, privesc ca o datorie, ca sa ma
> hotarasc a lua cele din urma dispozitii.
>
> Alcatuind acest testament, gindesc inainte de toate la
> iubitul meu popor, pentru care inima mea a batut neincetat
> si care a avut deplina incredere in mine.
>      Viata mea este asa de strins
> legata de aceasta de Dumnezeu binecuvintata tara, ca doresc
> sa-i las si dupa moartea mea, dovezi vadite de adinca
> simpatie si de viul interes pe care le-am avut pentru
> dinsa.
>
> Zi si noapte, m-am gindit la fericirea Rominiei, care a
> ajuns sa ocupe acum o pozitie vrednica intre statele
> europene, m-am silit ca simtamintul religios sa fie ridicat
> si dezvoltat in toate straturile societatii si ca fiecare sa
> indeplineasca datoria sa, avind
>  ca tinta numai interesele statului.
>
> Cu toate greutatile pe care le-am intilnit, cu toate
> banuielile care s-au ridicat, mai ales la inceputul domniei
> mele, in contra mea, expunindu-ma la atacurile cele mai
> violente, am pasit fara frica si fara sovaire inainte, pe
> calea dreapta, avind nemarginita
>  incredere in Dumnezeu si in bunul simt al credinciosului
> meu popor. Inconjurat si sprijinit de fruntasii tarii, pentru care
> am avut intotdeauna o adinca recunostinta si o vie
> afectiune, am reusit sa ridic, la gurile Dunarii si pe Marea
> Neagra, un stat inzestrat cu o buna armata si cu toate
> mijloacele, spre a putea mentine
>  frumoasa sa pozitie si realiza odata inaltele sale
> aspiratiuni.
>
>      Succesorul meu la tron primeste
> dar o mostenire, de care el va fi mindru si pe care o va
> cirmui, am toata speranta, in spiritul meu, calauzit fiind
> prin deviza: „Totul pentru tara, nimic pentru mine"..
>
> Multumesc din suflet tuturor celor care au lucrat cu mine si
> care m-au servit cu credinta.
>
> Iert acelora care au scris si au vorbit in contra mea,
> cautind a ma calomnia sau a arunca indoieli asupra bunelor
> mele intentiuni.
> Trimitind tuturor o ultima salutare, plina de dragoste,
> rog ca si generatiile viitoare sa-si aminteasca din cind in
> cind de acela care s-a inchinat cu tot sufletul, iubitului
> sau popor, in mijlocul caruia el s-a gasit asa de fericit.
> Pronia cereasca a voit
>  ca sa sfirsesc bogata mea viata.
>
>      Am trait si mor cu deviza care
> straluceste in armele Rominiei: „Nihil sine Deo!" Doresc
> sa fiu imbracat in uniforma de general (mica tinuta, cum am
> purtat-o in toate zilele), cu decoratiile de razboi si numai
> Steaua Rominiei si Crucea de Hohenzollern,
>  pe piept.
>
> Am ramas credincios religiunii mele, insa am avut si o
> deosebita dragoste pentru biserica rasariteana, in care
> scumpa mea fiica, Maria, era botezata.
> Binecuvintarea corpului meu se va face de un preot
> catolic, insa doresc ca clerul de amindoua bisericile sa
> faca rugaciuni la sicriul meu, care trebuie sa fie foarte
> simplu. (…)
>
>  
>  
> Coroana de otel, faurita dintr-un tun luat pe cimpul de
> lupta si stropit cu singele vitejilor mei ostasi, trebuie sa
> fie depusa linga mine, purtata pina la cel din urma locas al
> meu si readusa apoi la palat.
>
> Sicriul meu, inchis, va fi pus pe afetul unui tun, biruit
> (daca se poate) la Plevna si tras de sase cai din grajdurile
> mele, fara valuri negre.
> Toate steagurile care au filfiit pe cimpiile de bataie
> vor fi purtate inaintea si in urma sicriului meu, ca semn ca
> scumpa mea armata a jurat credinta steagului sau si sefului
> sau suprem, care prin vointa lui Dumnezeu, nu mai este in
> mijlocul credinciosilor
>  sai ostasi.
> Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucuresti,
> Focsani si Galati, ridicate de mine, ca un scut puternic al
> vetrei stramosesti, in timpuri de grele incercari, de care
> Cerul sa pazeasca tara.
> Trimit armatei mele, pe care am ingrijit-o cu dragoste
> si careia m-am inchinat cu toata inima, cea din urma
> salutare, rugind-o a-mi pastra o amintire calda. (…)
>
> Prin o buna gospodarie si o severa rinduiala in cheltuieli,
> fara a micsora numeroasele ajutoare cerute din toate
> partile, averea mea a crescut din an in an, asa ca pot
> dispune astazi de sume insemnate, in folosul scumpei mele
> Rominii si pentru binefaceri.
>
> Am hotarit dar o suma de 12 milioane de lei, pentru
> diferitele asezaminte, noi fundatiuni si ca ajutoare.
> Aceasta suma va fi distribuita precum urmeaza:
> 1. La Academia Romina, sase sute mii de lei, capital
> pentru publicatiuni.
>
> 2. La Fundatiunea mea Universitara, pentru sporirea
> capitalului, sase sute mii de lei.
>
> 3. La Orfelinatul „Ferdinand" din Zorleni, linga Birlad,
> pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei.
>
> 4. Pentru intemeierea unui internat de fete de ofiteri in
> armata mea, cu un institut de educatiune, cu un invatamint
> practic, la Craiova , doua milioane lei.
>
> 5. Pentru intemeierea unei scoli industriale la Bucuresti,
> trei milioane lei. (Urmeaza alte 12 legate).
> Inaltind rugaciuni fierbinti catre A-tot-Puternicul, ca
> sa ocroteasca de-a pururea Rominia si sa raspindeasca toate
> harurile asupra scumpului meu popor, ma inchin cu smerenie
> inaintea vointei lui Dumnezeu si iscalesc cea din urma
> hotarire a mea.
>
> In numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh,
> Amin.
> Facut la Bucuresti, la 14/20 februarie 1899. //CAROL//
>
> Am scris si iscalit cu propria mea mina acest testament, pe
> doua coale, formind opt pagini, legate cu fir rosu si am pus
> sigiliul meu. // CAROL//
>  
>  
>  
> Codicil la testamentul regelui Carol I din 14/26 februar
> 1899
> Scris şi iscălit de propria mea mână, în decembrie
> 1911.
> Hotărăsc că din averea mea să fie depus un capital
> de un milion lei în bani sau în renta Statului (cu minimum
> 4 la sută) pentru strănepotul meu, Principele Nicolae al
> României, care se va bucura de dobânda acestui capital din
> ziua majorităţii sale.
> Asemenea, strănepoatele mele, Principesele Maria şi
> Ileana a României, vor primi fiecare cinci sute mii lei în
> bani sau în rentă de Stat (cu minimum 4 la sută), a
> căror dobândă va fi plătită din ziua majorităţii lor
> sau când ele se vor căsători.
> Strănepoţii mei, Principele Moştenitor şi fratele
> său, Principele Francisc Iosif de Hohenzollern, vor primi
> fiecare ca dar suma de trei sute de mii lei.
> Asemenea, toate rudele mele (cumnate, nepoate, nepoţi,
> strănepoate, strănepoţi) vor primi fiecare un dar care
> trebuie să aibă cel puţin un preţ de opt sute până la
> o mie lei.
> Doresc ca toate persoanele care m-au servit în timpul
> Domniei mele, ca miniştri, adjutanţi regali, funcţionari
> ai Casei regale şi princiare, dame de onoare etc., să
> primească fiecare un dar, constând în un obiect de artă,
> un tablou, o miniatură, un ac,
>  un ceasornic, un inel etc.
> Cele din urmă obiecte vor fi luate din cutiile Mele,
> care conţin bijuterii destinate ca daruri. Fondul de trei
> mii lei care l-am destinat în anul acesta pentru
> Universitatea de laşi, va fi sporit încă cu un capital de
> trei sute de mii lei şi întrebuinţat
>  pentru un cămin studenţesc.
> În caz că nu s-a cumpărat o casă pentru studenţi,
> atunci o sută mii lei va fi luată pentru îndeplinirea
> acestui scop. Dobânda de la două sute mii lei va fi pentru
> întreţinerea acestei case.
> Colecţiunea mea de arme din Castelul Peleş va
> rămânea în întregul său acolo ca proprietate a Coroanei
> României. Această colecţiune are un catalog
> detailat.
> Moşia mea Umkirch, situată în Marele Ducat de Baden,
> va primi un capital, ca fond, de trei sute mii lei, care să
> dea un venit de cel puţin douăsprezece mii lei pe an.
> Acest venit este destinat jumătate pentru binefaceri
> în folosul statului şi jumătate pentru îmbunătăţirea
> acestei moşii şi a clădirilor sale.
> Se poate lua o sumă de optzeci mii lei pentru aducerea
> apei în castel şi în sat; suma aceasta va fi amortizată,
> luând pe fiecare jumătate trei mii de lei pe an, adică de
> binefacere şi de îmbunătăţire şi întreţinerea
> castelului (şase mii lei).
> Acest fond, care va purta numele meu, va fi administrat
> de un comitet compus din administratorul moşiei, din preot
> şi din primar. El va hotărî întrebuinţarea acestui
> capital.
> Dacă iubita mea Soţie, regina Elisabeta este încă
> viaţă, ea va primi o sumă de două milioane de lei spre a
> dispune cum va crede de aceşti bani (poate ea va dori a
> întrebuinţa din această sumă o sută de mii lei pentru
> îmbunătăţirea casei sale „Segenhaus",
>  lângă Neu Wield).
> Asemenea ea va dori să facă legate şi donaţii la
> diferite fundaţii înfiinţate de Regina. Strănepoata mea,
> Principesa Elisabeta, va primi încă două sute mii lei
> capital; astfel zestrea, care am prevăzut-o în testamentul
> meu din 14/26 februar 1899, pentru
>  Principesă, va fi de un milion lei.
> Venitul acestui capital trebuie să fie cel puţin patru
> şi jumătate la sută. Iubita mea nepoată, Principesa
> Maria a României, va primi şase sute mii lei, sumă de
> care ea va dispune cum va crede.
> Toată averea mea în bani, acţiuni, obligaţii,
> fonduri de stat, după plata tuturor legatelor, va rămâne
> iubitului meu nepot, Principele Ferdinand al României,
> sumă care doresc să fie păstrată ca capital.
> Domnul Basset, secretarul meu, va primi o pensie de o
> mie lei pe lună care va fi plătită chiar dacă el va urma
> serviciul său lângă moştenitorul meu.
> Ca un semn al mulţumirii mele pentru serviciile sale,
> el va primi un legat de o sută mii lei, dacă el va fi
> încă în viaţă.
> Văduva lui va primi o pensie de şase mii lei pe an.
> Fiii doctorului Kremnitz vor primi fiecare patruzeci mii lei
> ca dar şi vor da din acesta sumă patru mii lei mumei lor,
> a cărei pensie de douăsprezece mii lei, dată până acum,
> va fi plătită până la moartea
>  sa.
> Scris şi iscălit de propria mea mână.
> Carol
> Bucureşti, 14/27 decembre
>  
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>     
 
 
 
 
 
 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cele mai sexi romance din anii 60-70-80

Avea bunica… Avea bunicu’…

Istorta Romaniei in 16 episoade din « grotele Vaticanului »