Site-ul domnului Bubu

 Film documentar care explica ce se intampla in  palestina de la creierea statului Israel, dar si din totdeauna.  Povestea  sionismului -  Vizionati rapid ca s-ar putea sa fie scos de pe YOUTUBE  Trist dar adevarat.  Merita vazut acest film. Sunt multi care isi dau  seama de  lumea in care traim. Din pacate sentimentul vinovatiei  colective apasa  inexplicabil si  inacceptabil pe  foarte multi dintre noi si mai ales pe cei  ce pot decide.  Extrem de interesant. Cred ca            putina lume cunoaste ce se intampla cu adevarat  acolo. Merita vizionat           macar pentru ambitia de a  nu mai fi manipulati!!

PLAVALARI (Fragment din scrierile inv. Gheorghe si Maria Stamate) În 25 iunie 1679, satul Plavalari aparţinea căpitanului de curteni din ţinutul Sucevei, Luca, iar întăritura din partea Divanului domnesc, o scrisoare semnată de Miron Costin vel (mare) logofăt, de Neculai Rădco vel logofăt şi Gavril Costachi vel vornic, precizează dreptul lui Luca „de a ţine şi a opri a sa driaptă ocină şi moşii den sat den Pleavălari“. Mai târziu, a şasea parte din sat va fi confirmată lui Gheorghe Ursachi, care o cumpărase, cu 100 lei turceşti, de la Vasile Merescul, nepotul Băzăceanului. În vremea aceea, satul Pleavălari era un cătun al satului Ruşii Mănăstioarei, numit, în mod uzual, Rus-Plavalar. A şasea parte a satului Plavalari avea să treacă, mai târziu, în proprietatea marelui vistiernic Gheorghe Ursachi, care a cumpărat-o de la Vasile Merescul şi de la fraţii săi, nepoţii Băzăceanului, cu 100 lei turceşti. În 10 martie 1783, boierul Vasile Balş, cel care a făcut durul, dar cinstitul

Ce mâncau românii acum 100 de ani? Trimite pe email Mihaela Stănescu  |  08.04.2013  | 76 Comentarii Cu ce se hrăneau românii acum un veac şi cât s-au schimbat lucrurile de atunci şi până azi?     + ZOOM Galerie foto (7) Ce mănâncă azi, cam ştim, dar nu ne putem da seama cât de mare este schimbarea petrecută într-un veac decât comparând hrana de azi cu cea din jurul anului 1900. Dacă vom cerceta câteva lucrări ale unor cărturari care s-au ocupat de subiect - medici, etnologi ş.a. - şi cărţi de bucate din vremea aceea, ne vom minuna cu siguranţă de uriaşele prefaceri prin care a trecut societatea românească, văzute prin prisma unuia dintre aspectele cele mai grăitoare şi bogate în înţelesuri ale culturii umane: alimentaţia.Într-o lucrare tipărită în 1895, intitulată „ Igiena ţeranului român ”, autorul, dr. Gheorghe Crăiniceanu, se apleca şi asupra acestui aspect - „ Alimentaţiunea în diferite regiuni ale ţerii şi în diferite timpuri ale anului .” Ţăr

COMORILE ROMANESTI de la VIENA Multe comori romanesti sunt risipite in lume, despre care nu stim aproape nimic. In vreme ce egiptenii isi revendica cu vehementa valorile imprastiate in marile muzee ale strainatatii, afirmand ca ele sunt proprietatea pamantului din care provin, noi nici macar nu stim pe unde ni s-au risipit tezaurele, nu avem nici macar reproduceri dupa aceste valori, informatiile lipsesc, iar fotografiile sunt greu de obtinut. Cu atatea obstacole in fata, am pornit, totusi, in cautarea acestor vestigii, iar primul popas l-am facut la Viena, unde se afla cateva tezaure fabuloase, descoperite in Transilvania, in timpul Imperiului Habsburgic si apoi Austro-Ungar Martie la Viena In martie, la Viena miroase a frezii. E inceput de primavara, iar in fata palatului primariei rasuna un vals de Strauss, sub sclipirile feerice ale unui patinoar ce serpuieste pe aleile parcului. In mintea oricarui turist, Viena inseamna cladiri impunatoare, catedra