Iarna vietii vine... nu iarta pe nimeni!
Ştii...timpul are un fel al său de a se mişca repede şi de a nu-ţi da răgaz să devi conştient de trecerea anilor. Parcă mai ieri eram tânăr, abia căsătorit şi urcându-mă la bordul noii vieţi alături de partenera mea de cuplu. Într-un fel, parcă s-a întâmplat cu ani în urmă şi mă întreb unde s-au dus toţi aceşti ani. Ştiu că i-am trăit pe toţi. Am străfulgerări în care văd cum era odată, cu toate sperantele si visele . Dar iată că acum trăiesc...iarna vieţii mele şi sunt luat prin surprindere. Cum am ajuns aici atât de repede? Unde s-au dus anii şi unde s-a dus tinereţea? Îmi amintesc clar cum întâlneam oameni mai în vârstă decât mine de-a lungul anilor şi cum gândeam că aceşti oameni mai în vârstă erau la ani distanţă de mine, astfel încât această iarnă părea atât de departe, încât nici măcar nu mi-o puteam imagina prea bine. Dar iată-mă aici....prietenii mei sunt pensionari şi au încărunţit...se mişcă mai încet şi eu văd în ei persoane vârstnice. Un