Dragă tânăr din Piața Victoriei ,
Te-am văzut aseară în Piața Victoriei. Aveai o sticlă într-o mână și o fumigenă în alta. In ochi nu am reușit exact să vad ce aveai, căci fularul îți acoperea fata, chiar și un pic în jurul ochilor. Bănuiesc că purtai ura în privire. Ura împotriva a ceva. A ce, nici tu nu știi sigur căci o sticlă ai aruncat-o într-o mulțime de oameni, fără sa vezi pe cine lovești și fumigena ai aruncat-o spre cealaltă mulțime, a jandarmilor. Nu aveai o cauză pentru care te luptai. Nu țineai cu nimeni ci doar erai împotriva tuturor. Te priveam și îmi era milă de cât de trist trebuie să fii. Cum ai ieșit tu asta seară din casă și brusc ai simțit că poți să faci mai mult rău decât ai ocazia zilnic. Ai mirosit prilejul de a face asta. Ti-a sunat telefonul și ai înțeles că e nevoie de tine. Atât de multa nevoie încât ți se oferă și bani pentru a participa. Într-o piață unde s-au adunat 150.000 de oameni ai ajuns și tu. Nu știu dacă ai văzut dar printre oamenii ăia în care ai aruncat cu ură