S-a dus copilaria, ne spune Radu Pieetreanu.
Aş da orice pe lume să redevinx copil . Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini , Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci . Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci . Nu mai există basme, nici eu nu mai exist , Balaurul e şmecher, iar Făt Frumos e trist , S-au inventat claxoane, adio zurgălăi , Te duci, copilărie, cu toţi eroii tăi . Un prof ce ne-nvăţase cum să plantăm stejari , A defrişat pădurea vânzând-o pe dolari , Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini , Te duci, copilărie, şi devenim haini . Bunica şi bunicul ce mă-nveleau cântând , Sunt două cruci de piatră şi tac pe sub pământ , Şi mai era şi crângul, şi-un râu şi nişte tei , Te duci, copilărie, pe toate mi le iei . Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea , Fugeau din boltă norii şi soarele zâmbea , Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera , Te duci, copilărie, cu fer