Gaza şi tunelurile spre Egipt

Viaţa de sub pământ (Gaza şi tunelurile spre Egipt)

 

 

Italo Calvino scria despre un oraş imaginar, subpământean, similar cu cele obişnuite

doar că nu existau ferestre, nici lumină ,nici verdeaţă,  dar cu timpul locuitori lui se obişnuiesc şi nu mai iau în seamă astfel de fleacuri.

Ce nu ştia Calvino este că acest oraş există şi respiră, fiind artera vitală pentru

fâşia Gaza aflată în sudul Israelului, la graniţa cu Egiptul. În nenumăratele tuneluri de azi vom găsi un public pestriţ. Samir este un student care cară prin tunel mărfuri , 12 ore pe zi. Are nevoie de bani pentru a-şi plăti studiile la universitatea Gaza. 

Yusuf este cel care îl foloseşte la muncă încă din anul 2008. Eram nervos şi speriat, fumam ţigară după ţigară, spune Samir. Ştiam că tunelurile se prăbuşesc frecvent, uneori sunt atacate din aer , se produc adesea focuri şi explozii. Noi le numim drumul spre paradis, ori drumul spre moarte. Toţi cei aflaţi sub pământ au probleme, unii au fost răniţi, alţii au probleme respiratorii. Deodată toată lumea se dă la o parte. Fac loc unui arab cu kafie care mână prin tunel o turmă de oi spre Gaza.

Sunt sărbători şi e nevoie de carne. Fermele fâşiei Gaza, devastate de războaie nu mai produc suficientă hrană. Un alt tunel care începe într-o casă aflată în Rafiah livrează bunuri de consum: ulei de gătit, fier de construcţie, ciment şi pietriş.

O vastă reţea de tuneluri, camere subterane, ieşiri şi intrări secrete, au devenit

locul de muncă şi viaţă a mii de palestinieni ocupaţi cu contrabanda de arme, droguri 

şi bunuri care circulă pe sub pământ în ambele direcţii. Este o autostradă formată din sute de tuneluri, unele adânci de 30-40 metri, forate manual în solul nisipos din

regiunea Rafiah. Israelul le distruge sistematic încercând să oprească fără succes

fluxul de arme, rachete şi muniţii care provin din Iran, destinate luptătorilor Hamasului.

Imediat după raidul aerian se reiau construcţiile, noi tuneluri sunt adăugate, cele reparabile sunt deblocate şi reoperate. Există dispute serioase pentru săparea unui tunel. Cei mai înstăriţi aduc scripeţi mecanici utilizaţi la evacuat nisipul, cei săraci folosesc munca familiei şi un cal costeliv la deplasat pământul. 

Subteranele datează din 1982, în 1979 fâşia Gaza a fost despărţită prin tratatul de pace Israelo-Egiptean, o parte a oraşului Rafiah rămânând sub control egiptean.

 Chiar de la început, tunelurile au servit la contrabanda de arme obligând Israelul

să distrugă casele care serveau la mascarea intrării în tuneluri. În 2006 o grupă de 

terorişti Hamas au răpit soldatul Gilad Salit, act care a dus la un imediat război

cu Hamasul care la rândul său a lansat mii de rachete spre aşezările din sudul Israelului. După 2006 Hamasul a câştigat controlul fâşiei Gaza forţând Israelul să impună o blocadă economică. O parte din trecerile de graniţa au fost închise cu sprijinul şi acordul administraţiei Egiptene. În ciuda unei fâşii de separaţie între teritorii, numită linia Philadelphi, tunelurile au proliferat şi accelerat o economie pirată care azi aprovizionează Gaza cu 2/3 din necesarul vital. Blocada a obligat tunelurile să devină sursa de hrană, medicamente, combustibil, haine, scutece, computere, animale şi automobile pentru cei 1.6 milioane locuitori ai fâşiei Gaza.  Hamasul conduce o vastă contrabandă de arme. Noi tunele sunt săpate, se cunosc familii care şi-au vândut casele ca să cumpere un tunel.

 

Tunelurile generează muncă pentru ingineri, şoferi de camioane, negustori şi circa 15000 de hamali care intră zilnic sub pământ. Big bussines, până şi broşurile oficiale ale Rafiei consemnează tunelurile fără jenă. Pentru Gaza, deşi potenţial periculoase, tunelurile simbolizează ingeniozitate, curaj şi libertate de mişcare pentru o populaţie care se simte imobilizată la suprafaţă.

Istoria fâşiei Gaza datează încă din vremea faraonilor. Tutmos al III-a suprimă o revoltă a Cnaanitilor în 1457 BC. Faraonul este încântat de ce vede şi porunceşte să fie dăltuit în templul Amun din Karnak: "Gaza este un oraş înfloritor şi încântător".

După Tutmos Gaza va fi stăpânită de evrei, Filistini, Persieni, Alexandru cel Mare,

Romani, Bizantini, Arabi, Tătari, Mameluci şi Otomani. În epoca modernă este dominată de Napoleon de Britanici, Egipteni şi din nou de Israel care se retrage în 2005 în speranţa unei soluţii de pace. Dar Gaza rămâne inima conflictului, palestinienii lansează campanii de răpiri, explozii sinucigaşe şi lansări de rachete spre oraşele Israelului. Se apreciază că veniturile Hamasului de la tuneluri depăşesc 750 milioane de dolari anual. Hamasul oferă protecţie stăpânilor de tunelurilor când sunt solicitaţi la daune de către familiile celor pieriţi în accidente. Samir detestă corupţia şi şperţurile care înfloresc în jurul afacerilor subterane. Timp de 30 de ani între anii 60 şi 80 palestinienii din Gaza treceau liberi ca să lucreze în Tel Aviv şi Ierusalim

în construcţii, iar israelienii colindau bazarele din Han Younis şi Rafiah în căutare de

mărfuri ieftine. Prima intifada a pus capăt acestui troc. Azi Piaţa din Rafiah este inundată de fumul generatoarelor electrice, de strigătele vânzătorilor, răgete de măgari şi mirosul specific de shawarma.

Blocuri de magazine servesc lucrătorii din tuneluri care circulă nestingheriţi pe linia Philadelphi. Ici şi colo se pot zări tineri cu arme AK47 pe genunchi. 

Hamasul interzice accesul jurnaliştilor în această zonă. Este nevoie de curaj, deghizare şi sprijinul localnicilor ca să vizitezi un tunel. James Verini din Nairobi-Kenya, jurnalist pentru NG a reuşit să convingă pe Mahmoud Ayman, propietarul unui tunel săpat în 2006, să-l conducă în adâncuri. Cei doi au coborât cu un cablu, circa 20 de metri sub sol până la deschiderea orizontală a tunelului care are o lungime de peste 400 metri. În acea zi tunelul livra spre Gaza, haine, telefoane mobile, zahăr, şi detergenţi. Cu o zi înainte a deplasat 4 tone de faină. Mahmoud câştigă câteva sute de dolari la fiecare transport. Afacerea foloseşte ca hamali 12 bărbaţi în ture de 12 ore, zi şi noapte, 6 zile pe săptămână. Între ei lucrătorii comunică cu transmiţătoare radio. Dacă la început tunelul este suficient de înalt pentru a acomoda un om stând în picioare cu timpul se micşorează şi trebuie să te apleci ca să poţi înainta. Pereţii laterali îţi zgârie umerii. Jemes Verini a fost avertizat să nu mai calce pe acolo. Proprietarii de tuneluri sunt paranoici fiind permanent supravegheaţi de egipteni, CIA, Israel şi Hamas.

Înainte de a părăsi fâşia Gaza, Vernini este martor la o incredibilă scenă: La câţiva zeci de metri  de o nuntă aflată în toiul serbării (şi astfel protejat)  un luptător Jihad camuflat şi înarmat cu o armă AK47 lansează o rachetă spre Israel. Chestionat de nuntaşii şocaţi omul admite că este plătit de negustori şi de proprietarii de tuneluri ca să alimenteze conflictul cu Israelul. O relaxare a blocadei economice ar fi catastrofală lumii subterane şi celor ce profită copios de 

pe urma ei.  

  

Adrian Grauenfels

2012