SFÂRȘITUL LUI CHARLIE CHAPLIN

Petrisor G.

La 25 decembrie 1977, s-a stins din viață, în exil în Elveția, Charlie Chaplin.

      „În decembrie 1952 Charlie Chaplin se îmbarca în portul din NY, pe pachebotul Queen Elisabeth cu soția sa, Oona și cei 5 copiii ai lor, cu destinația Londra. Scopul declarat al călătoriei era să participe pe premiera noului său film, „Luminile rampei". Întucât în SUA filmul era boicotat de sălile de cinema din marile orașe, Chaplin a hotărit să își lanseze filmul acasă. Era prima dată când opta pentru Londra. Avea motive serioase. De la o vreme, atmosfera în jurul lui se schimbase – din entuziasm devenise critic. Aflase și că e pe lista neagră a FBI-ului și JF Hoover îi facea un dosar în care aduna detaliii ale vieții lui private.

     Chaplin nu era ușă de biserică. Fusese târât în mai multe scandaluri Se însurase de două ori cu minore gravide cu el și era amenințat cu pușcăria – ceea ce ar fi însemnat sfârșitul carierei lui. La mijlocul anilor '40, o anume Leti Grey i-a intentat un proces de paterrnitate și a cerut pensie alimentară. Cu amestecul vădit al FBI, Chaplin a pierdut procesul. Da, era un devorator de femei. Gloria și averea atrăgeau femeile din lumea filmului ca mierea muștele. Viața lui privată era terenul ales de JE Hoover să dispute partida contra lui Charlie Chaplin. Fostele iubite și neveste au fost interogate de agenții FBI. Presa aștepta detalii ca să „ informeze publicul". Vina lui era că era detestat de John Edgar Hoover, cel mai puternic om din SUA. Libertinajul lui Chaplin îl deranja foarte tare pe aceasta, deși nu ar fi trebuit. John Edgar Hoover era homosexual - trăia cu adjunctul lui, era mason și pasionat jucător la cursele de cai. Pe scurt, acesta era adversarul, aceasta era atmosfera în care evolua Charlie Chaplin la sfârșitul anilor '40, începutul anilor '50.

Presa nu mai scria un cuvânt despre Charlie Chaplin și filmele lui. Suntem în anii războiului rece, blocada Berlinului, războiul din Coreea etc.

Senatorul Joe McCarthy ducea o campanie furibundă. Era o vânătoare de vrăjitoare întreținută de Comisia pentru cercetarea activită=9Bilor antiamericane. Ținta era Hollywoodul – considerat un focar de infecție pentru lumea americană.. Prea mulți evrei, prea mulți bolșevici, prea multe încălcări ale moralei puritane americane. Cei bănuiți de simpatii comuniste erau chemați la audieri publice ca să mărturisească. Apoi, concediați. Li se lua dreptul de a munci în meseria lor – scenariști, regizori, actori, producători. Chaplin se afla în capul listei acestei puternice Comisii. Nu s-a apropiat de el o vreme datorită popularității sale uriașe, dar lațul se strângea. Telefoane lui – la ordinul lui John Edgar Hoover – erau interceptate. Chaplin știa. Era filat, prietenii lui interogați.

      Ce îl enerva pe șeful FBI era libertatea de spirit a lui Chaplin, vederile sale de stânga, critica pe față a exceselor capitalismului – exprimate atât în spațiul public (interviuri, declarații), dar și în film (The Modern times). Or, filmul era în acel timp cel mai puternic instrument de influențare a publicului american. Cu Chaplin niciodată nu erai sigur ce va spune sau ce va face. Nimeni nu îl putea controla. Ideea lui Hoover era să-l deporteze (cum cerea un raport FBI) sau să îl oblige să plece din țară definitiv. Chaplin nu ceruse cetățenie americană, gest considerat ostil față de „țara care îl primise în 1912 și unde făcuse avere" – se spunea in cercurile ostile lui. A fost chichița de care s-a folosit John Edgar Hoover. Când Chaplin a plecat la Londra, a primit viza SUA numai pentru o singură călătorie – dus și pentru întors. În timpul călătoriei a primit de la Serviciul Emigrări o telegramă care îl anunța că nu i s-a aprobat viza de întoarcere.

       Clou-ul acestei situații imposibile a fost Oona O'Neil, fiica dramaturgului american Eugene O'Neil (laureat al premiulu Nobel pentru literatură în1938). Era noua soție al lui Charlie Chaplin, a patra. Ratase de fiecare dată, pentru că a ales prost. De data asta nimerise, chiar foarte bine. I-a spus unui bun prieten într-un exces de sinceritate: "Nu am cunoscut niciodata dragostea adevarată până când nu am cunoscut această femeie." Aparent nu aveau nicio șansă să fie fericiti împreună. Când s-au cunoscut, în 1942, după divortul lui de Paulette Godard, avea 54 de ani (n. 1889), ea 18 (n. 1925). Tatăl ei s-a opus categoric acestei căsătorii și când s-a produs totuși (1943), a rupt legătura cu fiica lui. A fost o despărțire extrem de grea. Ooona s-a aflat alături de soțul ei la bordul Queen Elisabeth, ceea ce a contat enorm pentru el, l-a ajutat să se decidă, să nu priveasca înapoi, unde nu îl asteptau decât resentimentele lui Hoover, convocarea în fața Comisiei de Cercetare a Activităților Antiamericane, umilințe. Sprijinul ei a fost esențial pentru el. Știa că nu se vor mai întoarce. Plecau într-o aventură despre care nimeni nu știa cum se va termina. Aveau deja 5 copii. Chaplin străbătea drumul înapoi, spre casă. În 1912, venise din Anglia în SUA și nu s-a mai întors. Acum se întâmpla invers, de la LA, prin NY, la Londra.

Presa dă de știre că lui Chaplin i se retrăsese viza de întoarcere. Dă declarații, pare relaxat, dar știm azi, din memorii, că nu era chiar așa. Era chiar foarte îngrijorat. Dar e cu Oona și copiii alături. Principala lui preocupare este ce se va întâmpla cu familia lui.

      Debarcă la Londra la 23 septembrie. Presa grămadă; flashuri, microfoane întrebări despre situația lui. Se va întoarce în SUA? Va da statul american în judecată? Publicul îl iubește, dovadă entuziasmul cu care e primit. Chaplin este englez, își amintesc destui. Presiunea de la Los Angeles, New York, Washington DC e departe. Dar nu chiar atât de departe. Telefoanele îi sunt ascultate la cererea FBI, iar MI5 se supune. Este filat, etc. Nu era pentru el ceva nou. Dar măcar aici publicul este de partea lui.

       Nu se duce o campanie de presă, totuși nu se simte în siguranță. Își caută un loc unde să se așeze definitiv. Alege Elveția, țară neutră și liniștită. La 30 de km de Lausanne, pe malul lacului Leman, la Vevey cumpără un conac. Oona, curajoasă se întoarce la LA să vîndă casa de acolo și să regleze chestiunile de bani cu avocații. Nu este cel mai simplu lucru, dar reușeste. În 1954, după lungi proceduri și procese, toate filmele lui ajung la Vevey. La fel și bunurile rămase în 1952 la Los Angeles.

      Viața în exil nu este simplă, chiar dacă ai destui bani și îți poți oferi un trai mai mult decât decent. Chaplin deține o avere considerabilă. Depărtarea de casă este grea. Dar mai ales pentru că este izolat de lumea filmului. Chaplin e scos din circuit. Nu mai face film. Agenții JE Hoover ajung până la Vevey cu concursul serviciilor speciale din Elveția care îi pun telefonul sub ascultare. Asta din 1957, când iese filmul „Un rege la NY" – considerat ostil, niciodată proiectat în SUA pe durata vieții lui. Oona se ocupă atentă și iubitoare să aibă liniște și, mai ales, să fie fericit alături de copii. Prezența ei este decisivă pentru el. Cuplul lor trădeaza celor care îi viziteaza o mare dragoste. Charlie Chaplin și-a găsit perechea, Oona este femeia vieții lui, cert. Cea care l-a salvat de fapt.. L-a salvat pentru că l-a iubit.

      La Vevey au mai apărut încă trei copii, în total sunt opt. Spre mirarea tuturor, cei doi formează un cuplu fericit. În 1943 nu le-a dat nimeni vreo șansa să reziste împreună. Treptat, Chaplin începe iar să lucreze. Compune muzică, scrie scenarii, visează să facă film. În 1957 regizează „Un rege la NY". Zece ani mai târziu, în 1967, scrie și regizează „Contesa din Hong Kong". În anii '70, filmele lui sunt proiectate din nou în cinematografele din toată lumea. Revine în actualitate. E la fel de popular ca înainte de război. Lumea nu l-a uitat. Sălile de cinema unde sunt afișate titlurile filmelor lui sunt pline. E perioada premiilor prestigioase - Cannes și Veneția.

Dar evenimentul cel mai important se produce în 1972, la 20 de ani de când părăsise SUA. Este invitat la Los Angeles să primească premiul Oscar „pentru întreaga activitate". Este o recunoaștere a meritelor lui incontestabile. S-a spus adesea că Chaplin a inventat cinematogaful ca artă. Ezită, se gândeste seios să refuze invitația. Avea prea multe amintiri nevindecate. Dar Oona îl convinge că e bine să facă pace cu America, mai ales cu publicul de acolo. Cum a fost posibil totul ? În 1972 John Edgar Hoover, încă șef al FBI, era prea bolnav, slăbise controlul. Casa Albă se gândea serios să-l schimbe. Hoover era la curent. Hollywoodul a vrut să repare îndată drama pe care a provocat-o celui mai important om din istoria sa.

        La 2 aprilie, la ceremonia de decernare a Oscar-urilor, aplauzele nu mai contenesc, lumea ovaționeaza minute în șir. Când ia cuvântul, e în lacrimi. Nu a suportat cu inima ușoară spectacolul recunoașterii. După ceremonie, îi spune Oonei: „Să plecăm mai repede de aici !".

La 2 mai, John Edgar Hoover - din 1927 șef al FBI - moare la reședința sa din Washington DC. A trăit să îl vadă pe detestatul Charlie Chaplin onorat cum se cuvine de lumea filmului american. Era o sfidare la adresa lui. Nu i-a convenit de loc.

       Charlie Chaplin s-a stins de Crăciun în 1977, 5 ani mai târziu, la Vevey. Dumnezeu l-a iubit și l-a luat la El în somn… Casa era plină de copii și nepoți, Oona alături. La un moment dat a cerut să se retragă în dormitor. Imaginea lui urcînd scările este ultima. Unul dintre copii a spus mai tîrziu că a fost prima dată când au văzut-o pe mama lor plângând…

*** Fragment din „Repertoarul amorului" volumul 2, apărut în toamna anului 2020 la editura Hypeliteratura.

Oona s-a stins la 27 septembrie 1991.