"Diabetul nu este, practic, o boala!"

 

Poate cineva are nevoie de informatia astai

 

 

Interesant !!
Sa  va fie de folos!

 

Prof. dr. ROMAN MORAR - "Diabetul nu este, practic, o boală!"

 

     S.O.S. - DIABETUL!

 

     În urmă cu câţiva ani, scriam despre DIAVIT - cel mai nou şi eficient tratament natural pentru diabet, inventat de d-l prof. univ. dr. Roman Morar. Pe atunci, neobositul savant clujean dădea noi speranţe bolnavilor din România. Între timp, distinsul nostru interlocutor a ajuns la rezultate excepţionale, dar şi la concluzii uimitoare, pe care dorim să vi le împărtăşim.

 

    "După trei luni de tratament natural, întreg pancreasul se reface!"

 

     - D-le prof. Morar, aţi cercetat minuţios diabetul, iar tratamentul cu DIAVIT a salvat mii de bol­navi din ţara noastră. Care sunt concluziile ultimelor dvs. studii?

 

     - În ultimii ani, am făcut mulţi paşi noi în înţelegerea acestei boli încă necunoscute de omul modern. Eu am studiat diabetul încă din 1982, când deja aveam brevet pe Eridiarom. Tratând iniţial diareea la animale, am văzut că ace­laşi tratament are succes şi la oameni. Numai că au început să-mi scrie pacienţii: "Eu am avut diaree şi mi-a trecut, mă simt foarte bine, dar având şi diabet, observ că după tratament mi-a scăzut glicemia şi văd mult mai bine. Ce să fac? Ce regim alimentar să ţin? Cum pot să beneficiez, în continuare, de aceste rezul­tate în boala diabetică?". 

 

     Eu nu ştiam nimic despre diabet, nici nu voiam să mă ocup de această boală, care mi se părea inabordabilă. "Ce facem în continuare?", mă tot întrebau bolnavii. Ce să le răspund? Nu puteam să-i trimit în altă parte să afle informaţii despre un produs inventat de mine! 

     Am luat din biblioteci cărţile despre diabet şi am început un lung studiu... În toate scria că diabetul este o boală incurabilă. "Cum Dumnezeu să fie incurabilă, dacă oamenii spun că se simt bine?" - mă întrebam. 

     Atunci am lăsat cărţile şi am pornit pe drumul cercetării. M-am dus la Endocrinologie, am găsit un om interesat de experimentul pe care voiam să-l realizez şi l-am întrebat: "Domnule, poţi îmbolnăvi animale de diabet?". Mi-a răspuns: "Da, diabetul poate fi indus cu un antibiotic puternic!". 

 

     În 2001, timp de un an, el a îmbolnăvit şi eu am tratat şobolani cu diabet. Şi le-am urmărit histologic pancreasul. Ce-am constatat? După două luni de tratament natural, celulele au început să se refacă, iar după trei luni, întreg pancreasul era refă­cut! 

 

     Practic, în 2001, am descoperit şi brevetat produsul DIAVIT, cu care tratăm diabetul. Aşa cum scrie şi în cererea de înregistrare, este "un produs medicamentos vegetal, destinat prevenirii şi tratării diabetului". 

     În 2004, cercetătorii de la Harvard, lucrând pe culturi de celule, au descoperit cam acelaşi lucru. Ei au lucrat pe celule beta; noi am lucrat direct pe animale şi am văzut histologic ce se întâmplă. Ulterior, după reconfirmarea internaţională a posibilităţii de regenerare a pancreasului, am prins mai mult curaj. În plus, aveam deja sute de oameni în observaţie, majoritatea salvaţi de la tratamentul alopat!

 

                     "Omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii!"

 

     - În acest timp, aţi elaborat şi un regim alimentar, care împreună cu tratamentul natural, ajută la refacerea completă a pancreasului...

 

      - Sincer, regimul alimentar mai mult l-am dibuit... Mă tot întrebam de ce sunt atâtea boli la omul modern. Modern şi bolnav! După cinci teze de doctorat experimentale, toate despre diabet (trei în medicina veterinară şi două colaborări în medicina umană), am ajuns la unele concluzii. 

     Am pornit de la o observaţie: preotul, la înmormântare, zice în toate limbile: "Din pământ eşti, în pământ te vei întoarce...". 

     Cum vine asta? Suntem din pământ? Vorbeşte preotul prostii? Nicidecum! De la naştere până la trecerea în nefiinţă, bunicii noştri mâncau numai roadele pământului. Nu erau pe-atunci alimente cu zeci de chimicale în ele! Din păcate, omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii! Singur, nesilit de nimeni! În dorinţa lui de a face bine, face tot mai rău! 

 

     Produsele chimice nu au ce căuta în intestinul omului, pentru că nu pot fi prelucrate! Ştiţi ce-i interesant? Se spune că omul se adaptează, dar nu-i adevărat! El este făcut perfect, este perfecţiunea întruchipată, nu poţi să-i aduci vreo modificare! Şi nu s-a schimbat deloc de când e pe pământ! Dar progresul le ia oamenilor minţile! De dragul banului, se iscă fel de fel de conflicte şi războaie, pentru că industria de armament aduce profituri uriaşe! 

     La fel face şi industria de medicamente: la prima vedere, lumea crede că specialiştii lucrează să găsească noi leacuri pentru bolile omenirii, dar ei mai multe suferinţe produc, din cauza toxicităţii şi a efectelor secundare date de medicamentele chimice! De dragul banului, trebuie să producă şi ei ceva! Societatea "de consum" în care trăim este distructivă pentru om! Otrăveşte lumea cu bună ştiinţă, singurul scop fiind pro­fitul!

 

             "Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie"

  

     - Atunci, ce ar trebui să facem? Să devenim vegetarieni cu toţii?

 

     - În urmă cu peste 40 de ani, am participat la deschiderea Institutului Oncologic din Cluj şi nu erau copii cu cancer - nici de stom­ac, nici de colon! Acum, nu mai încap prin spitale! O adevărată tragedie la care asistăm nepăsători! Cum a ajuns ţara noastră fruntaşă în Europa la accidente vasculare, cancer şi obezitate? 

     Avem cel mai fertil pământ, dar zace nelucrat! Fructele, legumele şi zarzavaturile autohtone ne pot salva, dar cineva trebuie să le producă, iar populaţia să le consume! Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie. De ce? Pentru că sunt dulci? Astfel se limitează aportul de vitamine şi săruri minerale din organism, iar ele au un rol esenţial în menţinerea elasticităţii vaselor sanguine şi în buna funcţionare a organismului!

 

     Îmi spunea o doamnă că a făcut trei operaţii pe cord şi am întrebat-o: "Câte fructe mâncaţi dvs. zilnic?". "Nu mănânc deloc". "Păi, cine vreţi să vă ţină cordul sănătos, dacă nu mâncaţi fructe?" 

     În mediul rural, părinţii şi bunicii noştri adunau fructele de sezon şi le mâncau! Fără fructe în alimentaţie, vasele de sânge îşi pierd elasticitatea, ne creşte tensiunea arterială, apoi vasele mici se sparg în creier, ochi, cord, rinichi, extremităţi, în organele sexuale şi ficat... acestea fiind cele mai vascularizate organe din organism! Exact acele organele unde apar şi "efectele secundare" ale diabetului! Trebuie să ne "trezim" şi să ne întoarcem la agricultura tradiţională, care ne poate salva, dacă vrem să fim o naţie sănătoasă.

 

   "Cine nu consumă vitamine şi săruri minerale naturale, sigur ajunge bolnav!"

 

     - Să înţelegem că fructele dulci pot ameliora efectele diabetului?

 

     - Bineînţeles! Dar schimbarea alimentaţiei, după ani întregi în care ne-am hrănit cu chimicale industriale, nu ne va vindeca pancreasul. Se impune şi un tratament adecvat! A trata înseamnă a ameliora, a îmbunătăţi starea de sănătate a unui om. Dar în cărţi scrie că diabetul este boală incurabilă! Eu nu pot să cred şi să înţeleg asta, exceptându-i pe oamenii care "trăiesc pentru a mânca" şi atât!

 

     Eu am introdus obligatoriu în dieta diabetică fructele dulci: strugurii, merele, prunele, perele, bananele etc., indiferent cât sunt de dulci (deocamdată, nu sunt făcute de om!) - cel puţin 0,5 kg zilnic şi tot atâtea salate de crudităţi şi de zarzavaturi, unde pe primul loc sunt cruciferele (varza cu familia ei).   

     Apropo de salatele de crudităţi: aproape un milion de români merg anual în Grecia, la mare, şi probabil tot atâţia merg în Turcia. Se bronzează şi vin acasă fericiţi! Dar oare niciunul nu vede că la fiecare masă sunt 10-15 feluri de salate de crudităţi? Nu suntem deloc receptivi la normalitate şi nu copiem obiceiurile sănătoase! Însă vitaminele şi sărurile minerale le luăm doar din aceste două grupe de alimente! Cine nu le consumă sigur ajunge bolnav!

 

     - Referitor la medicamentele antidiabetice moderne, aţi sesizat efecte terapeutice notabile în tratamentul diabeticilor?

 

     - În 1997, s-a tradus în limba română o carte importantă, care se scrie poate o dată la 20 de ani: "Fiziologia umană şi mecanismele bolilor", de Arthur G. Guyton (S.U.A.), Editura Amaltea, Bucureşti. În capitolul de tratament al diabetului se abordează terapia cu insulină, dieta în diabet, legătura dintre diabet şi obezitate. Se menţionează că "boala poate fi controlată prin simpla scădere ponderală", că relaţia dintre tratament şi arterioscleroză este o anomalie a metabolismului lipidic şi, practic, se încheie cu coma diabetică. Nu scrie nimic despre diabet de tip I şi diabet de tip II. De fapt, sugerează că există doar diabet şi atât! Tratamentul se face diferit - cu insulină la copii şi tineret, cu tablete la adulţi şi vârstnici, iar în ultima fază, se apelează tot la insulină! 

 

      Dar şi tratamentul cu insulină ridică probleme! Ştiţi ce se întâmplă? Există trei tipuri de insulină: insulină rapidă - care iese din organism în 6-8 ore, insulină lentă - care se elimină din organism în 18-20 de ore şi Lantus - care ajunge în 3 ore la valoare maximă şi după 24 de ore e tot acolo (aceasta se foloseşte cel mai mult, mai ales la copii).

      Nu-i deloc normal, fiindcă organismul nu trebuie "scăldat" în insulină. La un om normal, care mănâncă de trei ori pe zi, insulina este activă în organism maximum 2-4-6 ore, nu 24 din 24! Ce fac ceilalţi hormoni? Intră în concediu de odihnă? Nenorocirea este că acest Lantus, după 24 de ore, e tot în organismul bolnavului, care îşi face o altă injecţie, că aşa i-a recomandat medicul. Ziua următoare la fel, şi tot aşa, insulina se cumulează şi ajunge la valori foarte mari, ceea ce este periculos. Cât supravieţuieşte omul în felul acesta?

 

     În boala diabetică există şi perioade în care organismul îşi revine de la sine (aşa-zisa remisiune), când glicemia se stabilizează la valoarea normală sau este aproape de normal. Dar în cărţile de medicină scrie aşa: "În timpul remisiunii, este important să nu se oprească administrarea insulinei". Cum vine asta? Mai departe, scrie aşa: "Ţinta terapeutică în remisiune este păstrarea funcţiei celulelor beta pancreatice". Cum păstrăm funcţia lor, când de fapt le blocăm? N-ar fi mai logic să oprim tratamentul cu insulină? 

     

     Aflăm că insulina "protejează", şi pancreasul are nevoie de o perioadă de odihnă! Păi dacă nu lăsăm pancreasul să producă insulină, nici n-o s-o mai facă vreodată, pentru că un organ nefolosit îşi pierde funcţia! Nu sunt împăcat cu această abordare şi mă deranjează foarte mult că din tratamentul cu insulină nu putem scoate acest Lantus! Din cauza acestui tip de medicamente apar situaţii în care copiii fac hipoglicemie - mama unui copil de 6 ani mi-a spus că i-a găsit insulinemia 87, când trebuia să fie maximum 20!

 

                                "Nimeni nu-i profet în ţara lui!"...

 

     - Ce înseamnă acest lucru? Că tratamentul dia­betului este greşit?

 

     - Vă spuneam că în cărţile de medicină scrie că diabetul este o boală incurabilă... Atunci, despre ce tratament poate fi vorba? Nu poate să afirme nimeni că tratamentul care se face azi, mai ales cu tablete, tratează diabetul. Din contră, îi înfundă mai rău pe bieţii bolnavi, pentru că Metformina (substanţă larg folosită la noi în ţară, în Agenda Medicală având 27 de denumiri comerciale) afectează funcţia renală, funcţia hepatică şi provoacă greaţă, vărsături, dureri ab­dominale, flatulenţă, scădere în greutate, diaree. Mai contează atunci că-i şi hipoglicemiant? Păi dacă unui om îi produci diaree, nici nu trebuie să-i faci altceva! Îl termini! 

     Toate celelalte substanţe folosite în diabet sunt cam pe acelaşi calapod; doar numele-i schimbat! Sunt şi medicamente foarte scumpe, de exemplu Actos, care costă 200 de lei cutia, cu 28 de comprimate, şi conţine pioglitazonă - o substanţă despre care se ştie că agravează diabetul zaharat! Sunt convins că mulţi diabetici îl folosesc, totuşi! În diabet, doar tratamentul cu insulină este singurul care se apropie cât de cât de normal...

 

     - Pe ce vă bazaţi afirmaţiile?

 

     - În primul rând, pe cercetările experimentale prin care am demonstrat - încă din 2001! - că insulele Lan­gerhans din pancreas şi celulele care îl formează se refac (Brevetul nr. 121369)! Apoi, mă bazez pe cele cinci teze de doctorat care au avut ca temă subiecte din diabetul experimental. Rezultatul unei teze a fost publicat integral în "Handbook of Type 1 Diabetes - Mellitus, Etiology, Diagnosis and Treatment", New York (2010) - pag. 491-501, ca noutate absolută! De asemenea, ne bazăm pe experienţele făcute pe animale, cu rezultate publicate începând din 1990, când am observat efectul hipoglicemiant al ERIDIAROM-ului pe purcei, pe miei şi pe iepuri. Apoi, pe abordarea originală în prevenirea acestei boli, prin schimbarea completă a regimului alimentar şi interzicerea alimentelor "industriale". Nu în ultimul rând, îmi sprijin afirmaţiile pe rezultatele obţinute de miile de oameni de toate vârstele cărora, dacă respectă indicaţiile şi urmează tratamentul natural, li se refac celulele pancreasului şi se simt foarte bine.

 

     - D-le profesor, sunt foarte interesante observaţiile dvs. ştiinţifice, dar cred că vă veţi pune "în cap" toţi medicii care tratează diabetul!

 

     - Ştiu, dar pot să trăiesc cu gândul acesta. Ştiţi vorba aceea: "Nimeni nu-i profet în ţara lui!"... Medicina alopată ar trebui să aibă o altă abordare: să prevină apariţia acestei boli, nu să-i trateze efectele cu substanţe chimice, care pe de o parte "repară" cât de cât, dar pe alte zeci de căi mai mult strică echilibrul organismului.

 

                            "Dacă glicemia este ridicată, nu înseamnă că ai diabet!"

 

     - Nouă, oamenilor "moderni", în ce situaţii ne creşte glicemia?

 

     - Stresul de zi cu zi, de la şcoală sau de la serviciu, ne creşte glicemia. Consumul de dulciuri industriale la copii, vaccinurile, anticoncepţionalele, tratamentele cu corticoizi şi multe altele sunt surse de creştere a glicemiei! Lipsa mişcării, dar şi banala febră ne măreşte glicemia! Din păcate, am acumulat multe obiceiuri proaste! Eu le dau oamenilor două pagini pe care sunt scrise toate substanţele şi obiceiurile care măresc glicemia. Dintre ele, cel mai periculos este să mâncăm seara târziu sau noaptea - obicei prost, dobândit de tot poporul, după ce s-a "obosit" toată ziua la televizor. Pe părinţii noştri îi oboseau sapa şi coasa, dar mâncau dimineaţa bine, că plecau la hotar. Acum, cine mai mănâncă dimineaţa? Toţi merg direct la serviciu! Ajunge omul seara acasă, pe la ora 21, şi abia atunci mănâncă! Când merge la medic, îl găseşte cu glicemie crescută... Mâine, poimâine la fel, şi tot aşa... până ajunge la diabet!

 

     A venit o doamnă nevăzătoare la mine... Avea amputate laba piciorului drept şi degetul mare de la piciorul stâng. Picior diabetic, din cauza unor glicemii foarte mari... Am întrebat-o: "De când aveţi diabet?" "Din '80". "Şi cu ce v-aţi tratat?" "Cu antidiabetice orale." "La ce oră mâncaţi seara?" "Pe la 21-22. Dar de ce mă întrebaţi? Nu m-a întrebat nimeni asta!". Deci ea şi-a tratat glicemia, dar, din păcate, necorespunzător şi mult prea târziu, pentru a-şi păstra vederea şi picioarele...

 

     Glicemia poate creşte dintr-o mie de cauze. Dar nu înseamnă că ai diabet, dacă glicemia este ridicată! La fel se întâmplă cu adrenalina: face cineva un accident de maşină şi trei zile are glicemia mare. Dacă-l vede un medic şi-i face analize, gata - zice că are diabet! Nu-i deloc aşa! 

     Sedentarismul, stresul, adrenalina, spitalizarea, tratamentele cu cortizon şi corticoizi, intervenţiile chirurgicale măresc glicemia. La unele vaccinuri, reacţia firească postvaccinală este febra, iar temperatura crescută măreşte glicemia. Orice stres al organismului creşte glicemia! Constatăm variaţii ale glicemiei timp de trei zile şi-i spunem  omului că are diabet? Aşa abordăm noi diabetul?

 

                 "Omul modern trebuie să fie bolnav? Atunci, unde e progresul?"

 

     - Cifrele statistice sunt alarmante: există peste 1.500.000 de români diabetici. Se va putea preveni în viitor această maladie?

 

     - Nouă ne lipseşte educaţia, care trebuie începută cu copiii de la grădiniţă: ei ar trebui să cunoască toate fructele şi să le consume conştient, să ştie că sunt bune pentru sănătate! Educaţia în sănătate ar trebui in­trodusă în şcoli şi licee, astfel încât tineretul să conştientizeze beneficiile alimentaţiei sănătoase şi ale unui stil de viaţă cât mai apropiat de natură, iar viitoarele mame să afle că în timpul sarcinii trebuie să consume fructe şi legume crude, dacă vor să aibă un copil sănătos! Poate astfel tinerii vor renunţa la fast-food şi la alimentele industriale, care conţin foarte multe chimicale. Dacă aş putea, aş impune obliga­tivitatea ca pe toate mesele din restaurante şi cantine să fie fructe!

 

     Industria alimentară modernă permite folosirea a peste 3000 de aditivi alimentari, în procesul de preparare a alimentelor - substanţe chimice considerate nedăunătoare pentru organismul uman. Oare chiar aşa stau lucrurile? Aditivii alimentari, coloranţii, îndulcitorii, pigmenţii, aromele artificiale, nitraţii, nitriţii, conservanţii, acidifianţii, emulsificatorii care menţin consistenţa produselor, agenţii de coacere, de îngroşare, de înălbire, de afânare etc. pătrund în organism prin alimente preambalate şi uşor de preparat. 

     

     Dar ce face ficatul nostru, suprasolicitat şi "obligat" să prelucreze aceste substanţe chimice, din­tre care multe au potenţial cancerigen? Cum reacţionează organismul copiilor mici, care au nevoie de vitamine, proteine, minerale şi enzime naturale pentru creştere şi dezvoltare armonioasă, dar care sunt "îndopaţi" cu dulciuri industriale de la cele mai fragede vârste? Ce se întâmplă cu embrionul uman, care este "bombardat" cu chimicalele din hrana viitoarei mămici? Practic, aceste substanţe le ingerăm direct; dar lista poate continua cu hormonii folosiţi în creşterea plantelor şi animalelor (ca stimulatori), cu hormonii folosiţi ca erbicide, care sunt absorbiţi "pasiv" de planta erbicidată, ajung în cantităţi minuscule în organismul fragil al bebeluşilor şi se transformă în "disruptori" hormonali. Şi ne mai mirăm că se nasc copii autişti sau că devin supraponderali, hiperactivi ori au dificultăţi de concentrare?...

 

     Picătura de la streaşina casei cade pe beton şi, în timp, face o scobitură care se tot adânceşte. De ce? Pentru că perseverează! La fel se întâmplă cu chimicalele din alimentaţie! Tot mai frecvent constatăm că omul "modern" şi "civilizat" face boli noi, necunoscute generaţiilor anterioare, mai "necivilizate"! Omul modern trebuie să fie bolnav? Cunoştinţele acumulate trebuie să se răsfrângă negativ asupra sănătăţii noastre? Atunci, unde e progresul? 

     Deschideţi televizorul sau radioul - în 5 minute eşti "vindecat" de 5 boli! Reclame care îţi induc ideea că, pentru orice afecţiune, medicina modernă are deja o soluţie! Însă aceste reclame nu vând altceva decât false speranţe! Abia când ajunge omul la boală îşi dă seama că nu-i chiar aşa uşor să se vindece!... 

 

     Eu nu mă mir când aud că un tânăr sportiv, un student sau un elev "cade" pe stadion sau pe drum, răpus de accident vascular cerebral! Sunteţi ziarişti: faceţi anchete în şcoli, în cluburile sportive, printre tineri, în general. Veţi rămâne uimiţi să aflaţi că ei au înlocuit de multă vreme strugurii, merele, perele sau prunele, cu energizante, alcool şi sucuri industriale! Faceţi anchete şi printre studenţii de la Medicină! O să vă speriaţi să vedeţi cine va ajunge să ne trateze în viitor!

 

    Părinţii nu mai răzbesc cu munca, bunicii nu mai sunt ascultaţi! Tinerii "învaţă" de pe internet şi cred că ştiu totul! Sunt  ziare în care, periodic, sunt abordate probleme de sănătate - lucru lăudabil, dar nimeni nu spune că baza sănătăţii individuale a întregii naţiuni începe cu profilaxia! Ar trebui mobilizaţi toţi factorii implicaţi în educaţia sănătoasă a ţării, implicaţi şi viitorii părinţi pentru nou născuţi! Copiii de la grădiniţă, şcolarii şi studenţii ar trebui să aibă cursuri speciale de alimentaţie sănătoasă. Educatorii, profesorii, medicii de familie şi familia trebuie să pună ac­cent pe importanţa alimentaţiei sănătoase, pentru că un obicei deprins în copilărie se păstrează în timp, devine un mod de viaţă! 

     Ce se înţelege prin alimentaţie sănătoasă? Hrană naturală, obţinută din lucratul pământului: legume, fructe, zarzavaturi, cereale pentru consum şi pentru hrana animalelor, care ne asigură carnea, laptele, ouăle etc.

 

     Al doilea lucru extrem de important în menţinerea sănătăţii este mişcarea. În şcoli, orele de educaţie fizică şi sport sunt bagatelizate, copiii aduc scutiri medicale obţinute fraudulos de părinţi, în ideea că astfel vor avea timp să se pregătească mai mult la alte obiecte de studiu, considerate mai importante. Însă un copil obez, ruşinat de propriul aspect şi cu multiple probleme de sănătate rezultate din excesul ponderal nu va ajunge niciodată "olimpic"!

 

     Aţi observat că nici nu mai avem de unde alege sportivi? Pe vremuri, în orice sat era un teren de sport, se făceau competiţii între clase, sate, comune, oraşe etc. Sportul avea rolul şi importanţa lui, în primul rând pentru sănătate. Treptat, ne-am "lenevit". Co­piii sunt "ocupaţi" cu internetul şi televizorul, adul­ţii cu lenea. Oamenii de vârsta a treia greşesc şi ei: "Dacă m-am pensionat, nu mai fac nimic! Mă odihnesc, după o viaţă de muncă!". Şi chiar nu mai fac nimic! Vegetează în faţa televizorului! Observaţi o familie de pensionari: foarte repede, soţul se îmbolnăveşte, face o perioadă tratamente şi "se duce"! Diabetul, obezitatea, accidentul vascular îl ucid. Pentru că deodată devine sedentar! Soţia face aprovizionarea zilnică, face curăţenie, spală, duce gunoiul... El doar "stă". Şi "ajunge" bine!

 

     - Din relatările cititorilor noştri, ştim că rezultatele tratamentului dvs. sunt peste aşteptări... Este de ajuns o astfel de cură naturală pentru a controla diabetul?

 

     - V-am explicat că nu am vrut să mă ocup de diabet. Am fost "obligat" de reacţia oamenilor! Practic, a fost o întâmplare care m-a făcut să studiez diabetul sistematic. M-a interesat cu ce pot să scad glicemia şi cu ce pot să "repar" pancreasul. Elaborasem dieta antidiabetică, aveam deja Eridiarom-ul şi lucram la un nou produs din cătină. M-am întrebat: "Ce-ar fi să combin cele două produse?". Aşa am ajuns la Diavit... 

     Experienţele făcute ulterior pe animale mi-au dau siguranţă. Am monitorizat apoi 50 de bolnavi voluntari, trataţi cu Diavit, după şase luni de la întreruperea oricărui tratament antidiabetic. Le-am cerut pacienţilor să-şi determine insulinemia şi peptidul C - parametri relevanţi pentru diabet. Toţi aveau rezultate excelente! Până şi leziunile retiniene se amelioraseră simţitor!

          

         "Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut «perfecţiunea»!"

 

     - Practic, cu DIAVIT şi regim alimentar se tratează concomitent şi boala diabetică, şi afecţiu­nile asociate cauzate de aceasta?

  

     - Diabetul nu este, practic, o boală! După atâţia ani de cercetare şi mii de bolnavi "trataţi" doar cu dietă şi cu Diavit, am ajuns la concluzia că, mai degrabă, este rezultatul unei alimentaţii dezastruoase! Sunt afectaţi de hiperglicemie o groază de oameni, iar urmările sunt catastrofale: amputaţii, orbire, obezitate, boli cardiovasculare şi alte afecţiuni asociate! 

     Am salvat sute de oameni de la amputaţii, cu toate că erau într-o stare destul de gravă! Alţii au scăpat de orbire! După tratament, retina îşi revine la normal, pentru că se reface elasticitatea vaselor şi edemele se retrag, deci nu este vorba de o leziune în ochi! Într-o teză de doctorat, am abordat "ochiul în diabetul experimental" şi am multe date interesante, unele în contradicţie cu tratamentele oftalmologice care se fac astăzi.

 

     - La final, aveţi vreun sfat pentru cititorii noştri?

 

     - Să fie înţelepţi şi să-şi educe sănătos copiii. Dar mai ales să fie atenţi la alimentaţie, pentru că de aici ni se trage toată nenorocirea! Pe lungul drum al industrializării şi al vieţii "moderne", am devenit din ce în ce mai sensibili la factorii externi, pentru că sistemul imunitar, care ar trebui să se ocupe de buna funcţionare a organismului, a fost ani la rând bombardat cu substanţe toxice din alimentaţie şi mediul înconjurător, care l-au slăbit în timp şi i-au afectat rolul bine determinat. 

     Ne luptăm cu atâtea boli auto­imune, cu alergii greu de tratat, pentru că "paznicul" organismului este "otrăvit" şi nu mai ştie ce să facă atunci când ne confruntăm cu infecţii, boli sau funcţionarea deficitară a unor organe şi sisteme.

      Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut "perfecţiunea"! Măcar de-am avea "mintea românului cea de pe urmă", să ne întoarcem la natură şi la hrana sănătoasă, care ne pot salva de la dezastrul bolilor ce ne copleşesc!