Fw: Statia de metrou Politehnica

Petrisor G.

 Statia de metrou Politehnica

: Statia de metrou Politehnica

 Statia de metrou Politehnica


Foarte interesant material dintoate punctele de vedere, atat ca
informatii constructive, geologice, comsideratii filozofice si
politica moderna romaneasca, care dezvaluie incapacitatea observatiei,
utilizarii si punerii in valoare a orice este important in aceasta
tara in acest moment.






Stația de metrou Politehnica este placata cu fosilele unor animale
vechi de peste 140 milioane de ani.

Inaugurată în 1983, această stație de metrou a fost pavată cu plăci de
marmură pline de fosile, care au trăit pe Pământ în perioada în care
nu exista viață decât în apă.

Acesta este motivul pentru care Politehnica este un loc unic în lume,
nu mai există o altă stație de metrou care să se poată mândri cu așa
ceva, că este un muzeu sau sit paleontologic spectaculos.

În graba de a termina cât mai repede noua stație de metrou,
constructorii nu au ținut cont de tipul de marmură pe care-l foloseau,
era suficient că arăta interesant și că era din România, din munții
Gilău, din localitatea clujeană Săvădisla.

Ei nu au știut sau nu i-a interesat că firimiturile albe din calcarul
roșu erau fosile de o valoare inestimabilă, vechi de peste 65 de
milioane de ani. Acestea poartă numele de rudişti, iar pe peronul
Politehnicii pot fi văzuți în toate secțiunile și în toate planurile.
În afară de aceștia, aici se mai găsesc bine conservați și gastropode,
corali, stromatolite și alge roșii.

„Oceanul pietrificat" din stația de metrou a fost descoperit,
întâmplător, de Mihai Popa, profesor în cadrul Departamentului de
Geologie al Facultății de Geologie și Geofizică a Universității din
București, în 1994, când încă era student. Fascinat de descoperire, el
a început să studieze fosilele de aici, iar prima lucrare despre
stația de metrou a publicat-o în anul 2000.

Tot el și-a dorit ca aici să fie deschis un muzeu ce poate fi parcurs
în 3 minute, cu panouri care să explice ce reprezintă fosilele din
bucățile de marmură și proiecții pe pereți care să redea fauna și
flora care era în oceanele de acum 60 de milioane de ani.

Totul a fost la un pas de a fi realizat, dar n-a fost să fie, iar prin
2000, Mihai Popa a renunțat la această frumoasă idee. În acea
perioadă, fosta conducere Metrorex a încercat să obțină finanțare din
partea mai multor firme private pentru „Muzeul de trei minute", dar
fără succes. „Deși nu este vorba despre o sumă mare de bani, nu am
reușit să obținem finanțarea necesară, deoarece sponsorii au tărăgănat
întreaga operațiune și, până la urmă, au lăsat-o baltă", declara
atunci Gheorghe Udriște, fostul director general Metrorex. Despre o
finanțare din bani publici nici nu se punea problema, era o idee
absurdă. După alți 10 ani, s-a mai încercat o dată, dar tot fără șanse
de reușită.

Ar fi păcat ca acest muzeu să nu devină o realitate, pentru că, așa
cum spunea și profesorul Popa, conservarea acestor fosile este
excepțională și ne oferă și nouă, oamenilor, o lecție importantă:
„Noi, ca specie, avem o istorie de numai aproximativ 300 de mii de
ani, numărând spre 10.000 de generații. În comparație cu rudiștii,
suntem un grup cu o istorie extrem de scurtă. Totuși, rudiștii au
dispărut aproape instantaneu în timp geologic, din cauza extincției de
la sfârșitul Cretacicului, acum 65 de milioane de ani, când Chicxulub
a lovit planeta noastră. Așadar, cum este cazul rudiștilor, poți avea
o evoluție extraordinară și un succes biologic fantastic, dar să
dispari instantaneu. Acesta este tâlcul stației, că Homo sapiens ar
putea dispărea la fel de repede ca rudiștii, deși suntem o specie mult
mai tânără, cu o istorie incomparabil mai scurtă. Stația este un
memento mori pentru noi", scria Mihai Popa într-un material pe
https://unibuc.ro/muzeul-trei-minute-lectie-de-paleontologie-la-metrou/