O acuzatie exploziva si o tacere mai mult decit suspecta a autoritatilor/// Ad Severin....

            Buna ziua. Nu pot sa nu fiu de acord cu cele spuse in articol. Din punctul meu de vedere, tacerea in acest caz nu face decat sa constituie o confirmare implicita. ca si tacerea de aproape 10 ani la afirmatia facuta de locotenent colonelul Nicolae Ulieru, fost purtator de cuvant al SRI cu privire la faptul ca Mihai Razvan Ungureanu, care este agent al unei puteri straine (ceea ce nu numai ca nu l-a impiedicat pe Basescu sa-l mentina director al SIE, unde tocmai il numise, dar sa-l numeasca ulterior prim ministru). Ce e ciudat este ca si Iohannis nu s-a jenat sa-l numeasca si el, a doua oara pe Unguent Ungu(r)eanu.Tot director la SIE. Adica, cu alte cuvinte, un spion strain in fruntea spionilor romani!

                    Eugen Zainea

O acuzatie exploziva si o tacere mai mult decit suspecta a autoritatilor

/ 24 august 2015

Au trecut aproape două săptămîni de cînd un personaj cu un CV politic de prim rang a lansat pe piață informații cel puțin explozive, care ar fi reclamat reacții imediate de la cel mai înalt nivel și, iată, nu s-a întîmplat absolut nimic. O tăcere stupefiantă, care vine din mai multe direcții și care oferă motive serioase presei și opiniei publice să pună o întrebare absolut legitimă: și dacă respectivele informații sunt reale?

Pe data de 12 august, fostul europarlamentar Adrian Severin a transmis noului ambasador al SUA la București o scrisoare deschisă în care face o serie de considerații personale asupra evoluției relației dintre țara noastră și SUA, de la momentul încheierii Parteneriatului Strategic și pînă azi.
Nu vom insista aici asupra opiniilor politicianului; e dreptul său să exprime ce punct de vedere vrea și e dreptul noului ambasador să ia sau nu în seamă respectivele opinii.
Problema e alta: în scrisoare apar și informații, nu doar considerații, unele date ca certe, altele mai puțin, dar demne de toată atenția.

Iată ce scrie Severin:

"Fără îndoială că domeniul justiției este și el unul în care cooperarea americano-română este binevenită. Cooperarea este una dar tutelarea este alta. Or, din păcate despre tutelă este vorba; precum și despre folosirea unei justiției abuzive și selective în scopuri (geo)politice.
În chiar sediul DNA – o instituție care și-a pus la punct un sistem cvasineconstituțional pentru colectarea de informații cu valoare strategică – funcționează un birou al FBI. (…) O totală lipsă de transparență caracterizează relația dintre acest birou și DNA(…) Există nenumărate informații cu un grad înalt de credibilitate potrivit cărora urmărirea penală a persoanelor aparțind elitelor românești de tot felul (cu precădere a celor politice) pentru fapte comise exclusiv în România, cu impact patrimonial eminamente național și care nu încalcă legislația americană dar eventual deranjează geopolitca americană, are loc sub supravegherea și îndrumarea reprezentantului SUA. Dacă o atare informație nu este convingător infirmată, percepția românilor asupra ingerințelor americane în actul de justiție românesc – cu efectele cunoscute constând în distrugerea capitalului național, în compromiterea elitelor naționale și blocarea administrației de stat – va săpa adânc și durabil la fundamentul parteneriatului strategic româno-american. Ar fi de asemenea urgent, stimate domnule ambasador, ca reprezentantul FBI să părăsească sediul DNA și să se mute în frumoasa clădire a ambasadei SUA, acolo unde îi este de fapt locul".

Prezența unui birou al FBI în interiorul DNA ar ridica, în mod firesc, multe semne de întrebare; să zicem, însă, că, tehnic, ar fi posibilă găsirea unor justificări pertinente.

A doua informație, însă, e mult mai complicată:

"Circulă tot mai intens informația că un număr semnificativ de procurori DNA au primit cetățenia americană. Până acum această informație nu a fost nici verificată nici infirmată. Tăcerea care o înconjoară sugerează confirmarea ei. Dacă este așa înseamnă că urmărirea penală a unor cetățeni români se realizează de către cetățeni americani. Faptul ar echivala cu o cedare de suveranitate inadmisibilă atât din punct de vedere constituțional cât și din punct de vedere principial. Situația devine cu deosebire gravă atunci când cercetarea penală se referă la liderii politici români.
Este în interesul SUA să clarifice urgent acest aspect. În eventualitatea în care magistrați români au cetățenie americană este imperios ca ei să părăsească imediat magistratura".

Dacă e adevărată această informație, România are o problemă majoră.

Nici legislația română, nici cea americană nu interzic dubla cetățenie.
Numai că, jurămîntul depus la obținerea cetățeniei americane este foarte restrictiv: cel care vrea cetățenia americană promite solemn că va susţine Constituţia şi se va supune legilor Statelor Unite ale Americii, va renunţa la orice loialitate anterioară faţă de o ţară sau un titlu străin, va sluji Forţele Armate ale SUA sau va săvârşi orice serviciu pentru Guvernul american în cazul în care va fi necesar.

Un jurămînt care se cam bate cap în cap cu devotamentul deplin față de statul român și de legile sale pe care îl reclamă, la noi, apartenența la structuri grele, precum parchetele, judecătoriile, Poliția, serviciile secrete șamd.

Mai mult de atît, e știut că cetățenia americană nu se acordă peste noapte, ci după un număr relativ mare de ani (superstarul Nadia Comăneci a avut nevoie de 11 ani), perioadă în care se verfică sistematic respectarea unor condiții bine determinate. Dacă s-ar dovedi, bunăoară, că procurorii români cu dublă cetățenie vor fi obținut-o pe cea americană în regim de urgență, situație s-ar complica și mai tare.

Toate aceste probleme puteau fi lămurite rapid printr-un banal comunicat al DNA, după ce întreaga presă a preluat scrisoarea lui Adrian Severin.

De două săptămîni, nu avem, însă, acel comunicat. Nici Parchetul General nu a reacționat, nici ministerul Justiției, nici guvernul în ansamblu. Nici SRI ori SIE. Și nici dinspre comisiile parlamentare speciale nu a venit vreo poziție, în sensul unei eventuale anchete pe această temă extrem de serioasă.

Adrian Severin e, fără îndoială, un personaj controversat și cu o evoluție dezamăgitoare, în ultimii ani. Cu puțin timp în urmă, procurorii DNA au dispus extinderea urmării penale față de el, cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de bani, în formă continuată.

Afirmațiile sale, de acord, pot constitui doar un mod de a se răfui cu DNA, ca instituție.

Și totuși, același Severin are, cum spuneam, un background politic intern și extern suficient de solid pentru a fi obligați să luăm în seamă spusele sale. Fost președinte al Adunării Parlamentare a OSCE, fost vicepremier, ministru de Externe, parlamentar, europarlamentar, și, cel mai important, artizan al Parteneriatului Strategic România-SUA, încheiat în 1997 de Emil Constantinescu și Bill Clinton.

Severin a rămas celebru, cu ani în urmă, prin dezvăluirea publică a existenței unei liste de spioni străini în structuri alte statului român și în presă.

Lista respectivă nu a fost făcută publică niciodată și i-a adus, chiar, debarcarea din guvern.
Atenție mare, însă: existența listei a fost confirmată în repetate rînduri de către însuși președintele României, Emil Constantinescu, cel care a recunoscut că o deține și azi în seiful său personal.
Severin a fost sancționat nu pentru minciună, ci pentru că a vorbit despre ce nu trebuia, cînd nu trebuia.
Tot Constantinescu a dezvăluit public, la un moment dat, că pe lista lui Severin figura numele jurnalistului Dumitru Tinu, o dezvăluire facilitată de moartea acestuia.

De altfel, jurnaliștii mai vechi îți amintesc că, la scurtă vreme după scandalul listei lui Severin, s-au produs cîteva retrageri "strategice" de la conducerea unor mass-media ale unor nume grele din presă, bănuite de mai multă vreme de apartenență la anumite structuri.

Lista lui Severin nu numai că nu a fost contestată, ci a produs, iată, și efecte concrete, deși a continuat pînă azi să rămînă la secret.

Sunt argumente serioase pentru ca afirmațiile incendiare ale fostului europarlamentar să fi primit o replică pe măsură.

Lucru care nu s-a întîmplat pînă acum.
O muțenie mai mult decît suspectă, am spune noi, și căruia cineva ar trebui să îi pună capăt, în numele democrației.
O va face cineva, în perioada care urmează? (Bogdan Tiberiu Iacob