Sanatatea din putinică: MURĂTURILE

Bomba din putinică: MURĂTURILE

- Sunt o specialitate românească, despre a cărei valoare
vindecătoare se ştia, până de curând, prea puţin. Cercetări de ultimă oră au
arătat că varza, gogonelele, pepenele sau castraveţii muraţi, sunt medicamente redutabile,
în prevenirea şi vindecarea unor boli, altfel extrem de greu de tratat -

Aparent banalul proces de murare a legu­melor este, în realitate, un lanţ de
zeci de reacţii biochimice, în urma cărora rezultă substanţe cu un potenţial
terapeutic extraordinar. Multă vreme, oamenii de ştiinţă au ignorat aceste
alimente tradiţionale, deşi erau obţinute printr-o suc­cesiune de procese care
pot rivaliza cu cele mai sofis­ticate sinteze ale medicamentelor alopate.
Pentru pri­ma oară, murăturile au atras atenţia în urmă cu aproa­pe două
decenii, când un studiu făcut în Polonia a arătat că femeile din zonele rurale
ale ţării au o adevă­rată imunitate la cancerul de sân şi de col uterin. Prin
comparaţie, polonezele care trăiau în alte colţuri ale lumii, renunţând la
dieta tradiţională, erau la fel de vulnerabile la cancer ca media înregistrată
în Europa. Secre­tul: femeile care trăiesc în Polonia consumă, în medie, câte
30 de kilo­grame de varză acră pe an - un record mondial, care se traduce şi în
reduce­rea cu peste 50% a incidenţei cance­rului la sân, dar şi a altor cancere
cu determinare hormonală.

Pornind de la aceste prime obser­vaţii, studiile s-au extins şi, rând pe rând,
s-a des­coperit că gogonelele mu­rate atacă viruşii he­patitici, cono­pida
murată împiedică anu­mite mu­taţii celulare şi stopează procesele de
îmbătrânire, în timp ce castraveţii muraţi combat diabetul şi reglează valorile
coleste­rolului. Fiecare tip de legumă murată conţine virtuţi tera­peutice
extraordinare, pe care acum, în sezonul rece care tocmai începe, e bine să le
ştim.

Scurt istoric

În Europa, destul de puţine ţări (între care la loc de frunte se află România)
au o tradiţie străveche şi bo­gată în prepararea şi consu­mul murăturilor. În
schimb, pe alte meridia­ne, acest proces de conservare şi de sporire a
valorilor nutritive ale diferitelor vege­tale a fost desco­perit şi folosit
neîntrerupt, vreme de milenii. Aproape toate civilizaţiile importante au cu­noscut
aceste su­per-ali­mente:

* China- se pretinde a fi descoperitoarea pro­cesului de murare, iar
dovezile arheologice arată că, într-adevăr, de mai bine de trei milenii, pe
acest teri­toriu se fabrică murături. Cel mai frec­vent sunt consumate:
ridichea neagră, ardeiul iute, seminţele de muştar chine­zesc şi varza chinezească.

* India- şi aici, procesul de mu­rare este folosit de milenii în multe
zone. Indienii folosesc la murături şi în pre­zent ghimbirul, ardeiul iute,
ustu­roiul şi fructele de mango.

* Mesopotamia-este o ţară antică,
care înglo­ba actualele teritorii ale Turciei, Siriei şi Irakului. Aici au fost
găsite cele mai vechi vestigii care atestă folosirea procesului de murare, încă
de acum 4000 de ani. De aici ne vin tradiţia folosirii castraveţilor în mură­turi,
dar şi sistemul de condi­mentare cu cimbru, foi de dafin şi us­turoi.

* Tracii - de la ei se păstrează până astăzi tradiţia verzei, a
castraveţilor şi mor­covilor muraţi, folosite atât ca re­medii interne, cât şi
externe.

* Arabii- au moştenit, se pare, de la mesopo­tamieni meş­te­şugul
preparării castraveţilor şi a sfeclei murate. În prezent, ei fol­osesc ca
murături: pepenii, vinetele, castraveţii, dar şi prunele crude sau migdalele
verzi.

Pornind de la aceste tradiţii, murăturile au intrat în vizorul oamenilor de
ştiinţă care au vrut să vadă ce se ascunde dincolo de gustul şi aromele lor
plăcute.

Motive ştiinţifice pentru a consuma murături

Multă vreme s-a crezut că prin murare, legumele şi fructele îşi pierd
proprietăţile, devenind nişte ali­mente moarte, total lipsite de proprietăţi
terapeu­tice. Ei bine, în realitate, lucrurile stau exact invers: prin murare,
anumite calităţi vinde­cătoare ale vegetalelor sunt am­plificate şi chiar apar
substanţe active noi, foarte puternice.

* Păstrează vitaminele ori­ginare-chiar
şi vita­minele foarte sensibile, cum ar fi vitamina C sau cele din com­plexul
B, sunt păs­trate în pro­por­ţie de peste 50% în murăturile pre­parate cas­nic.

* Păstrează întreaga canti­tate de minerale şi oligoelemente-fie
că vorbim de potasiu, de si­liciu, de se­leniu sau calciu, aces­te substanţe im­portante
pentru organism sunt păs­trate intacte şi, mai mult decât atât, devin mai uşor
asimilabile.

* Sunt foarte sărace în ca­lo­rii-microorga­nismele care pro­duc pro­ce­sul de fermentare (acri­re) a mură­turilor
con­sumă multe din zaharurile legu­melor şi fructelor, făcându-le printre cele
mai puter­nice alimente anti-obezitate.

* Conţin probiotice naturale-
aşa-numitele bac­terii prietenoase se dezvoltă din belşug în procesul de
murare, iar odată ajunse în organism, vindecă infecţiile, previn tulburările
digestive, întăresc imu­nitatea.

* Au efect antibiotic şi antiviral-frunzele de ţeli­nă,
seminţele de mărar şi muştar, rădăcina de hrean şi usturoiul folosite în
prepararea murăturilor conţin substanţe volatile care nu doar că dau aroma
speci­fică, dar luptă activ împotriva microbilor invadatori, protejează
sistemul nervos şi cel endocrin.

Care murături au valoare terapeutică?

De la bun început trebuie spus că efecte terapeu­tice au doar murăturile
clasice, adică cele făcute în saramură şi, într-o măsură mult mai mică, cele
puse în oţet. Apoi, murăturile eficiente sunt cele făcute în casă,fără
preparare termică, fără aditivi artificiali, aşa cum au de cele mai multe ori
cele produse industrial. Este foarte important şi ca sarea folosită să fie neio­da­­tă,
aşa încât iodul adăugat artificial să nu in­terac­ţioneze negativ cu
ingredientele naturale. Nu în ulti­mul rând, este important ca legumele sau
fructele pu­se la murat să fie proaspete, de bună calitate, obţi­nute din agricultura
tradiţională şi nu din cea chimi­zată.

Unii specialişti consideră cămurăturile puse toam­­na târziu, îşi păstrează
mai bine calităţile cura­tive, dar mai mult contează calitatea şi felul de com­binare
al ingredientelor decât acest detaliu. Acrirea murăturilor apare printr-unproces natural de fermen­taţie care are loc în butoiul sau borcanul cu
murături, culturile de bacterii transformând zaharurile din legume şi producând
nenumărate substanţe nutritive şi aromate. Murarea fiind un proces intens de
fermen­taţie, este total contraindicată folosirea recipientelor de plastic în
locul celor de sticlă, ceramică sau lemn, deoarece acizii naturali formaţi pot
extrage cu uşu­rin­ţă substanţe toxice din masele plastice, rezultând mu­rături
mai degrabă toxice decât cu efecte terapeu­tice.

Tratamente cu murături

Secretul eficienţei acestei categorii de alimente nu este doar
calitatea lor, incontestabilă prin prisma studiilor ştiinţifice, ci şi
cantitatea. Fiind un aliment care poate fi consumat zilnic, cu foarte multe
feluri de mâncare, murăturile sunt unul dintre medica­men­tele cel mai uşor de
administrat. O canti­tate de murături suficientă pentru întreţinerea sănătăţii
este de 300 de grame pe zi, consu­mate în timpul meselor principale. În timpul
curelor cu murături, se vor consuma mini­mum doi litri de apă pe zi, aşa încât
rinichii să nu fie deloc afectaţi de surplusul de sare pe care trebuie să-l
elimine.

Castraveţii muraţi - antidiabetici şi digestivi

Dintre toate murăturile, castraveţii muraţi au cele mai puţine zaharuri, motiv
pentru care sunt un extra­ordinar remediu pentru cei care au abuzat de
dulciuri, de alimente supra-ra­finate, bogate în amidon. Mai mult decât atât,
coaja lor conţine substanţe care stimulează puter­nic digestia şi metabolismul,
ajutând la procesarea mai uşoară a proteinelor şi a grăsimilor, chiar şi a
celor cu potenţial toxic ridicat. Acesta este şi motivul pen­tru care
organismul consumatorilor de carne sau prăjeli cere aceste murături ca adaos pe
lângă fripturi şi alte alimente bogate în proteine sau grăsimi.

Dar să vedem câteva afecţiuni în care aceste le­gume murate au un efect terapeutic pu­ternic:

* Digestie dificilă, dispepsie

- tripsina, o enzimă conţinută în coaja castraveţilor muraţi, ajută organismul să
digere şi să asimileze cu uşurinţă pro­tei­­nele. Apoi, bacteriile prietenoase
din aceste mu­rături normalizează flora tu­bului digestiv, preve­nind
indigestiile, balo­na­rea, disconfortul ab­dominal după masă. Persoanele ca­re
în­tâmpină pro­ble­me în asimilarea mân­­că­rurilor bo­ga­te în pro­teine sau
gră­simi, precum şi cele care au frec­vent indi­gestii ori probleme bi­liare,
ar trebui să con­sume la mesele prin­ci­pale castraveţi mu­raţi.

* Diabet za­ha­rat-
castraveţii muraţi în apă cu sa­re conţin o can­ti­ta­te infimă de za­ha­ruri,
dar în schimb au în componenţă sub­stanţe stimulatoare ale acti­vităţii
pancreasului, precum şi din cele care mă­resc receptivitatea organismului la
insulină. Con­su­mul lor este un adevărat tratament pentru preve­nirea şi tra­tarea
diabetului, ei putând fi mâncaţi fără niciun fel de restricţie cantitativă.

*Colesterol şi trigliceride mărite-
fibrele alimentare şi stimulatorii activităţii hepatice din cas­traveţii muraţi
sunt adevăraţi inamici ai grăsimilor şi colesterolului în exces din sânge.
Consumaţi con­stant vreme de măcar trei luni (minimum 300 de grame pe zi), ei
vor scădea valorile trigliceridelor şi ale coles­te­rolului şi vor proteja
vasele de sânge de depunerea acestora.

Gogonelele murate - hepatoprotectoare şi anticancerigene

Consumate verzi, tomatele proaspete sunt to­xice pentru organism, o sub­stanţă pe care o
con­­ţin afec­tând ficatul şi sistemul nostru ner­vos. În schimb, atunci când
sunt murate, o ade­vă­rată al­chimie se pe­tre­ce cu gogonelele, sub­stanţele to­xice
fiind inac­tivate, iar cele cu valoare tera­peu­tică fiind poten­ţate. Studii
făcute în ultimii ani au arătat că există prin­cipii active cu un po­tenţial
fantas­tic de vin­de­care în coa­ja şi pul­pa gogone­lelor, sub­stan­ţe fără
echi­valent în lumea plantelor me­dicinale sau a medica­men­telor.

* Hepatită virală-un
studiu german a de­mon­strat că în gogonele sunt secretate substanţe (nu­mite
alcaloizi) care împiedică replicarea viruşilor he­pati­tici, blocând în special
prolifera­rea virusului C. Go­go­nelele sunt atât de active terapeutic încât,
în com­binaţie cu frunzele de vâsc, sunt administrate cu suc­ces persoanelor
care nu au răspuns la cele mai avan­sate tratamente pe bază de interferon.

* Boală canceroasă-
o cercetare făcută în anul 2010, în Coreea de Sud, a arătat că tomatele verzi
conţin citostatice naturale, care deter­mină auto-distrugerea anumitor
formaţiuni tu­morale. Cele mai re­ceptive la acest trata­ment s-au dovedit a fi
cancerele pulmonare, precum şi cancerul de col uterin.

* Efort fizic-gogonelele sunt prin­tre cei mai buni sus­ţi­nători
de efort. Ele cresc rezistenţa la miş­care fizică pre­lungită, dar ajută şi la
creş­terea masei mus­culare, fiind mult mai sănătoase şi eficiente pe termen
lung decât steroizii (substanţe hor­mo­na­le toxice) folo­siţi de ama­torii de
culturism. Ele sunt utile şi pentru copiii sau adoles­cenţii cu o dezvoltare
fizică întârziată, cu o con­stituţie firavă.

Conopida murată - reglator hormonal şi protector nervos

Conopida conţine o categorie de substanţe cu un efect antioxidant foarte
puternic, numite sulfo­ra­fani. Din fericire, a­ceste substanţe nu se degra­dea­ză
decât în foar­te mică măsură în procesul murării, cali­tăţile tera­peutice
fiind menţi­nute la cote ex­trem de ridi­cate. Adău­gaţi apoi fap­tul că a­ceas­tă
legu­mă conţine mari canti­tăţi de vita­mina C, vita­mi­na B6 şi potasiu, şi
veţi ob­ţine o imagine mai exac­tă a virtuţilor sale de me­dicament, în
următoarele boli:

* Chisturi ova­rie­ne, dismenoree, tul­burări de menopau­ză -conopida
murată este un excelent reglator al activităţii ovarelor, fiind din acest punct
de vedere un ajutor natural mult mai eficient decât multe din medicamentele
hormonale de sinteză. Se con­sumă în cure de lungă durată, alternativ cu varza
mu­rată, cu care este înrudită şi care are proprietăţi tera­peutice similare.
Consumul acestor două legume din familia cruciferelor înlătură durerile
menstruale, pre­vine fenomenele extreme de la intrarea în me­no­pauză şi
protejează organismul în timpul meno­pauzei.

* Prevenire Alzheimer