Vine DIASPORA!!!

Nici nu s-a anunţat binerezultatul alegerilor că Occidentul s-a cutremurat. Încă de când se îngemăna lumina cu întunericul, prin localităţile occidentale s-a auzit un duduit sacadat de motoare. Ar fi putut părea normal, dar se auzea de pretutindeni.

„Ce-i asta?” - îşi întrebă Hans părinţii.
„Ce se-aude?” - se trezi Matilde somnoroasă întrebându-şi soţul.
„Juan, tu auzi motoarele acelea de-afară?” - întrebă Alejandra.

Ca un făcut, peste tot în Europa în acea dimineaţă localnicii îşi puneau aceeaşi întrebare. Ce-i cu atâtea motoare pornite la ora asta din noapte? Mai târziu, conducătorii auto de pe autostradă aveau să se întrebe acelaşi lucru: „Ce-i cu toate aceste şiruri interminabile de maşini mergând determinate în aceeaşi direcţie?”. Răspunsul a sosit ceva mai târziu când reporterii au invadat benzinăriile, parcările de pe autostrăzi sau vămile pentru a transmite live: „românii se întorc definitiv în patrie”.

Peste tot benzinăriile gemeau de maşinile românaşilor grăbiţi spre patria-mumă unde băştinaşul Klaus, întronizat cu o largă majoritate, schimba ţara încă de la data anunţării realegerii sale. Din simpatie staţiile de benzină au schimbat muzica. Se auzeau sunete zglobii de sârbe şi, în timpul pauzelor, se-ncingeau adevărate campionate de „horă mare”. Spania, Franţa, Italia, Olanda, Germania, Austria, în toate aceste ţări se auzea acel duduit de motoare grăbite spre casă, în ritm maiestuos de Adrian Copilu Minune, Guţă, Sorin Fermecătoru s.a.m.d. „Occidentul duduie de cultură tradiţională românească” - aveau să titreze ziarele.

Însă, imediat după acesta, au început să vină regretele. „Cine ne va mai spăla WC-urile?” - urlau nemţii în chinuri. „Cine ne va mai şterge la cur?” - se tăvăleau în chinuri bătrânii din Italia şi Spania, punând presiuni asupra politicienilor locali. Chiar şi tinerii, constatând pustietatea centurilor îşi urlau durerea: „Noi ce vom mai f**e de azi înainte? E inuman ce se întâmplă!”.

Şi-ntr-adevăr era grav deoarece, odată cu plecarea forţei de muncă pleca şi know-how-ul din domeniu. Occidentul suferea cea mai mare pierdere a sa. Nu doar că plecau curvele de pe centuri, dar plecau şi managerii care le optimizau timpii de lucru sau înfăţişarea. Oricine ştie că siliconul din buze e scump. Managerii români găsiseră alternativa  bio a umflării buzelor cu metoda: „dacă mi-ai atins pantofu/ îţi rup faţa, îţi sparg botu”.

În Barcelona a avut loc un protest spontan al turiştilor. „Venisem cu familia pentru a trece prin experienţa unui jaf profesionist şi nu s-a întâmplat nimic. Sunt profund dezamăgit! Nu s-a întâmplat nimic nici măcar când, în metrou, am lăsat portofelul pe jumătate scos di buzunarul de la spate. Consider că am fost păcălit de agenţia de turism şi voi cere returnarea banilor” - se plângea un anume John din SUA la inedita manifestaţie. Şi nu erau doar străini, ci şi numeroşi localnici. „Nouă cine ne va mai sparge casa?”. Asta în timp ce, un proprietar de supermarket plângea pe-o bordură: „N-am mai fost furat de-o săptămână! Îi plătesc degeaba pe agenţii de pază. Asta nu-i viaţă!”

În timpul acesta, la vama Nădlac se făcuse coadă. Era totuşi o coadă frumoasă, care începea acolo şi se termina tocmai la Viena. „Europa n-a mai văzut aşa ceva!” - tirau ziarele şi televiziunile. Oficialii OMV, impresionaţi de stoicismul românilor care se-ntorc acasă şi sunt obligaţi să ia în piept coda încă de la Viena au hotărât să sponsorizeze mărirea stocului de lebede, plasate strategic în zona autostrăzii. De-a lungul secţiunii maghiare a autostrăzii, fraţii unguri au instalat peste tot panouri de solidaritate pe care scrie: „Rumeni labagii, remineţi in Ardeal che grofi unguri are nevoie de iobagi şi io-bage!”. Aproape că te-apucă plânsul văzând atâta solidaritate.

Încă de la intrarea în ţară se simte schimbarea. Vameşul, altă dată un şpăgar nenorocit care te punea să-i dai şpaga cash s-a schimbat radical. La controlul bagajelor, un preacinstit român aşteaptă verdictul:
- În morţii mă-tii, portbagaju' e plin dă iarbă! - constată profesionist vameşul.
- Ce să-i faci, frăţioare, trebuie să trăieşte şî famelia lu eu.
- Te-n gură, te costă 5000 de cocardei. - îi spuse vameşul profesionist. Plăteşti cash sau cu card?
- Cu card şăfu!
Vedeţi că se poate şi la noi? Ce era acea promiscuitate în care şpaga se încasa netransparent? Acum totul e transparent. Vameşul are propriul său POS, iar banii îi intră direct în card. Civilizaţie, fraţilor!

Pe drumul Nădlac-Arad a fost impusă o restricţie de 30 km/oră. Radarele sunt din 5 în 5 kilometri, iar pentru a nu deranja confortul diasporezului întors acasă, şpaga se încasează la Arad. Lângă locul în care miliţienii opresc maşinile, o mega-parcare unde şpăgile se încasează automat pe carduri le provoacă românaşilor o surpriză plăcută. Peste noapte a răsărit un gard de sârmă ghimpată şi, la intrare, pancarta luminoasă ne spune despre ce e vorba: „L A G Ă R  D E  P E S E DI Ş T I”. În stânga e casa de bilete, unde tarifele sunt afişate transparent:
- Taxa de intrare 5 EUR
- Intrare + Scuipat deţinuţi (15 EUR + 7 EUR la fiecare pachet de 10 flegme)
- Intrare + Muie (25 EUR/muie)
- Pachet VIP(Intrare + Scuipat nelimitat + şuturi în burtă nelimitate + muie câtă vrei) 150 EUR.

„Într-adevăr, m-au cam supărat radarele montate din pas în pas, dar schimbarea se vede: am dat şpaga rapid la POS şi, ca să mă detensionez, am luat un pachet VIP care-mi permite să dau muie nelimitat pesediştilor din lagăr. Se vede că s-a mişcat ceva în ţara asta!” - ne spune cu emoţie un peşte proaspăt întors definitiv acasă.

N-au trecut nici trei zile de la alegerea lui Klaus, că românii veniţi din diaspora au făcut schimbarea. În sfârşit România e o ţară ca afară! În Piaţa Unirii, proaspăt întorşii acasă şi-au instalat cartoanele în boscheţi făcându-şi locuinţe confortabile. Cei mai de soi au ocupat rezidenţe impunătoare sub podurile Dâmboviţei. Acum poţi găsi o şi la noi o curvă serioasă la orice cap de pod. O iei doar cu câţiva Euro şi peştele serios îţi livrează, pe lângă curva cu satisfacţie garantată, un set complet de viruşi, bacili şi carcalaci. „Dă la sculament la sîda avem dă toate mâna-ţ-aş!” - ne spune domnul peşte cu un vizibil accent parizian.

În metrou te simţi ca la Barcelona. Imediat ce-ai scos mâna din buzunar simţi cum buzunarul ţi se umple la loc de două-trei mâini prietenoase care golesc rapid şi profesionist totul. „Se vede şcoala Occidentului, domnule!”, ne spune plin de satisfacţie un pensionar căruia nu i-a mai rămas în buzunar nici măcar talonul de pensie.

Sunt doar câteva imagini care ne umpllu inimile de bucurie. S-au întors românii, oameni buni! Diaspora a venit acasă. Gata, avem o ţară ca afară. Dacă te uiţi la preşedinte te simţi ca-n Germania  , dacă te uiţi la premier eşti ca-n Ungaria, iar dacă te uiţi la şeful SRI eşti ca-n #####(cenzurat, bă căcănar rasist). În sfârşit avem o ţară ca afară! Diaspora a făcut totul posibil.
DAN DIACONU