Iubirea vine din inima.

Multiplele forme ale iubirii

Cunosc un tip care stă în SUA de 35 de ani și de 25, de când i-a murit tatăl, vine în fiecare vară 3 săptămâni acasă ca să-și ajute mama să strângă fânul și să-i crape lemnele pentru iarnă. Aceasta e o formă a iubirii.

Cunosc un individ care muncește în Anglia de la 8 dimineața, la ora 20 seara, inclusiv sâmbăta, dar cu toate astea, în fiecare noapte găsește puterea de a se urca în pat lângă copiii săi, un băiat și o fetiță, ca să le citească povești românești înainte de culcare. Și aceasta e o formă a iubirii.

Cunosc o femeie recăsătorită, care în fiecare vineri după-amiază, după ce iese de la muncă, își face timp să treacă pe la mormântul primului ei soț cu un trandafir alb. Într-o vineri s-au cunoscut iar trandafirii albi erau florile lui preferate. E și asta o formă a iubirii.

Cunosc o doamnă paralizată de la brâu în jos, care în ciuda acestui handicap își așteaptă zi de zi soțul cu mâncare caldă pe masă. Mai și spală și face curățenie după puterile ei. De asemenea și aceasta este o formă a iubirii .

Cunosc niște părinți care au crescut copilul fetei lor, copil făcut de aceasta la aproape 16 ani, pentru ca fata lor să termine liceul și facultatea. Cinste lor! Și asta e o formă a iubirii.

Am văzut odată, în parc la 3 bărboși, cum un băiețel de cel mult 3 ani a fugit de lângă mama sa ca să îmbrățișeze și să mângâie o bătrână ce stătea pe o bancă și plângea. Asta e o altă formă a iubirii.

Altă dată am văzut în autogară cum un om al străzii și-a împărțit felia de pizza cu alt om al străzii și apoi celălalt a împărțit cu primul o sticlă cu apă.  Și aceasta este o formă a iubirii.

Am mai văzut cândva, în parcul de lângă Prefectură cum o ea, îl ajuta pe un el, să își facă temele la matematică. Privirile lor i-au dat de gol că și asta era o formă discretă a iubirii.

Am cunoscut un domn bolnav de Alzheimer care recunoștea o singură persoană, respectiv pe unica lui fiică. Nu mi-e frică să afirm că și asta este o altă formă a iubirii.

Am cunoscut un cuplu de bătrâni, de peste 80 de ani, în care el a avut grijă de ea 5 ani cât a stat la pat fără să se plângă nici măcar o secundă de situația prin care trecea. Bătrânul făcea mâncare, curat, cumpărăturile, achita facturile, își spăla, își îmbrăca partenera, o scotea la plimbare în scaunul cu rotile, etc. Într-un final ea a murit și el a decedat la o zi după ce o îngropase. Ultimele lui cuvinte au fost „Mi-e dor de mămică-ta”.  Și asta e o altă formă a iubirii.

Formele iubirii sunt multiple și ne întâlnim cu ele la tot pasul. Trebuie doar să mai avem suficient suflet ca să le observăm.