NICHITA catre EMINESCU!!!!

 NICHITA catre EMINESCU!!!!

   

(multumesc expeditorului, si dau mai eparte)

 

      TU N-AI MURIT!!!

pentru că eu sunt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale.

Când drag îmi este mie pe lumea asta

cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,

Mihai, dacă-ai şti cât de tare îmi lipseşti

ca şi ochilor, ca şi pietrelor şi curcubeilor.

Le-am zis de tine,

că-ntârzii, le-am zis,

că nu treci de sânge ne trebuie să renaşti

şi nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de faţă.

Mihai, tu care eşti mai tânăr decât mine

gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc

Mihai, nu de înţelepciune duc lipsă,

de cântec, m-auzi ?

de cântec, m-auzi ?

de cântec, m-auzi ?

M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,

m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.

Cineva trebuie să guste această apoie coaptă

şi miezoasă

Creierul sâmburos al acestei apoi

nu este creier descreierat.

Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a dat

ca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteia

ca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meu

ca dovadă singurătatea mea

care nu credeam să învăţ a muri vreodată.

NICHITA STANESCU

........................................................................

 Ultima sa creație poetică este "Eminescu", în facsimil:

"Atâta să nu uitați:
 că el a fost viu,
 viu,
 pipăibil cu mâna.

 Atâta să nu uitați
 că el a băut cu gura lui,-
 că avea piele
 îmbrăcată în stofă.

 Atât să nu uitați, –
 că ar fi putut să stea
 la masă cu noi,la masa cinei celei de taină.

 Atât să uitați! Numai atât,-
 că El a trăit,
 înaintea noastră…..
 Numai atât,
 În genunchi vă rog. Să uitați!"