Gheorhe Gheorghiu-Dej şi epoca sa

Gheorhe Gheorghiu-Dej şi epoca sa: Un lider pentru  iubiri, limuzine si  restaurante

  Cu Dan Ciachir, la ceas de seara>

Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la începutul derusificării României. În 1962, trupele sovietice plecaseră din ţară, eram singurul stat comunist neocupat, iar Gheorghiu-Dej scăpase de duşmani şi îşi consolidase puterea.

          

Un boier comunist
Gheorghiu-Dej pe plajă la Mamaia, statiunea pe care a creat-o după modelul coastei de Est americane
Sursa: Fototeca online a comunismului

Viaţa începuse să se schimbe spectaculos. Lui Dej îi plăcea să trăiască şi îi lăsa şi pe alţii să o facă. Aşa se face că pe străzile Bucureştiului apăruseră maşinile occidentale, stofele englezeşti, barurile cu program de striptease, deschise până dimineaţa, restaurantele erau pline şi deschise până la 2.30 noaptea. Viaţa se schimba spectaculos. După teroare, urma o perioadă de tihnă si trai bun. Despre această perioadă şi omul care a patronat-o, am discutat cu Dan Ciachir, un scriitor ce a făcut o pasiune pentru respectiva epocă.
"Lui Dej îi plăceau restaurantele încă din tinereţe, întocmai cum îi plăceau şi regelui Carol al II-lea. În ocurenţă cu ei, atât mareşalul Antonescu, cât şi Ceauşescu nu numai că le evitau, dar le detestau de-a dreptul", povesteşte Dan Ciachir.

Nu gonea clienţii
Dej iubea băutura, în compania prietenilor. "Bea vin, dar băutura sa preferată era coniacul, Coniac franţuzesc. Coniacul era şi băutura preferată a lui Carol al II-lea, la care adăuga – din aceeaşi familie – Armagnac-ul", spune Ciachir. "Restaurantele sale preferate erau ‘Pescăruş’ şi ‘Parcul privighetorilor’ din Pădurea Băneasa. Am avut prilejul să stau pe vremuri de vorbă cu un şef de sală care i-a servit în anii ’50 la ‘Pescăruş’, separat, atât pe Petru Groza, cât şi pe Dej. De vreo două ori, Dej a venit cu câteva persoane, între care şi Ana Pauker, la ‘Pescăruş’. Cel mai adesea îl însoţea fidelul său prieten, Gheorghe Apostol, şi alte două-trei persoane. Probabil simţea că dacă se anunţă peste patru-cinci persoane la o masă nu mai e atmosferă de restaurant, ci chermeză. La sfârşitul mesei, povesteşte unul din foştii secretari ai lui Dej, acesta întreba chiar de două ori dacă chelnerilor şi picoliţelor le-au fost lăsate bacşicşurile cuvenite, ceea ce arată că avea simţul restaurantului. Acest simţ mai reiese şi din alt aspect: dacă ajungea la ‘Pescăruş’ sau la localul din Pădurea Băneasa, nu punea să fie daţi afară ceilalţi clienţi. Desigur, două-trei mese erau ocupate de agenţi, dar restul oamenilor din restaurant erau muşterii autentici.
"În restaurante apăruse Coca Cola (9 lei cutia), ţigările americane, începuseră să se importe patru tipuri de Fiat şi multe bunuri de larg consum, de la stofe englezeşti la conicac franţuzesc Martell sau cacao olandeză Zaan."

BOEMA
Viaţa de cârciumă

În timpul dezgheţului, restaurantele reveniseră la viaţă, istoriseşte interlocutorul meu. "S-a redeschis Continentalul de pe Calea Victoriei, în 1957, unde era prezent aproape zilnic - până ce va fi arestat - Păstorel Teodoreanu, implicat în procesul Noica - Pillat din 1958.
La Continental, de la orele 21, cântau Maria Tănase şi acordeonistul Fărâmiţă Lambru. La începutul anilor 1960 cânta la Continental romanţe Ioana Radu, acompaniată de un pianist şi de un violonist.
La Cina cânta Gigi Marga. La Casa Centrală a Armatei (Cercul Militar) solista se numea Mica Pariziancă şi interpreta bucăţi din repertoriul solistelor la modă. Trecuse vremea Dorinei Drăghici, a cărei voce îi plăcea lui Dej, deopotrivă cu glasul unei tinere basarabence, Angela Moldovan, care părăsise Opera pentru muzica populară.
La începutul anilor ‘60, prima solistă de muzică uşoară era Aida Moga, o femeie de treizeci şi ceva de ani, elegantă şi cu o voce plăcută şi elevată.

RELAŢIA CU INTELECTUALII
Vizita lui Dej acasă la George Călinescu

"Dej şi G. Călinescu locuiau, în acelaşi cartier – Floreasca. Dej, la Vila Lac; Călinescu pe strada Vlădescu, o stradă strâmtă, străbătută într-un singur sens de tramvaiul 5", povesteşte Dan Ciachir. "Când Dej a coborât din Buickul cu care venise, după ce s-a îmbrăţişat cu gazda, s-a oprit la icoana Sfântului Gheorghe ucigând balaurul, încastrată în zidul casei. "Ce icoană frumoasă!", a exclamat şeful partidului. Întrucât lui Călinescu exclamaţia i-a sunat în urechi mai degrabă a reproş, Dej i-a spus: "Dle profesor, Sfântul Gheorghe este şi patronul meu!" Atunci Călinescu s-a liniştit." Relaţiile s-au păstrat, povesteşte Dan Ciachir.
"Poate de aceea, aşa cum a scris istoricul literar Cornelia Ştefănescu, Gheorghiu-Dej îi trimitea în fiece an marelui scriitor câte un coş de flori de Sfântul Gheorghe şi nu de ziua naşterii. Au răposat amândoi, în martie 1965, la patru zile unul de altul. Atunci a publicat Arghezi poezia "Lui Gheorghiţă, mamă"; poezie frumoasă – am recit-o - şi semn că răposatul se purtase bine cu el. Oricum, pe Ceauşescu nu l-a regretat niciun artist sau intelectual autentic şi nici nu l-a vizitat pe vreunul."

UN OM NORMAL
Dej n-a avut "relaţii" cu Ceauşescu

"Era un muncitor specializat; aproape – sau mai degrabă – un tehnician. După ce urmează clasele primare şi trei clase gimnazial – industriale este angajat în 1922 pe post de tehnician electrician la Atelierele Galaţi. Va fi trasferat la Dej – toponim pe care îl va adăuga ma târziu numelui de familie – din cauza activităţii ilegale comuniste. Cei 11 ani în care va fi privat de libertate nu vor face din el un frustrat. Iubea viaţa. Cât priveşte alegaţia că în vremea detenţiei, Ceauşescu ar fi fost "fetiţa" lui Dej, aceasta este o minciună spulberată de istorici. Recent, doamna Lavinia Betea, în volumul "Poveşti din Cartierul Primăverii", arăta că Nicolae Ceauşescu a fost "fetiţa" altui deţinut, a lui Şmil Marcovici, în vreme ce Gheorghiu-Dej detesta plăcerile dosnice, prevenindu-i pe deţinuţii mai tineri să nu recurgă la ele întrucât se vor căi amarnic. Amintiţi-vă că se căsătorise de tânăr, avea doi copii, două fete. Ulterior a fost arestat şi închis, soţia s-a despărţit de el."

O ACTRIŢĂ MARE, O FEMEIE FRUMOASĂ ŞI INTELIGENTĂ
Elvira Godeanu, iubirea vieţii lui Gheorghiu-Dej

În timp ce Dej era la închisoare, soţia sa a divorţat. "Nu s-a recăsătorit, povesteşte Dan Ciachir. Însă, la începutul anilor ’50 era colat, cum se spunea pe vremuri, cu actriţa Dina Cocea, fiica scriitorului N.D. Cocea. Ulterior, până la moarte, are o altă legătură cu actriţa Elvira Godeanu. O actriţă mare, o femeie inteligentă şi totodată plină de feminitate. Mărturie stă ecranizarea din 1954 a "Scrisorii pierdute", unde ea deţine rolul lui Zoe."

Ea l-a învăţat să se îmbrace
"Auzeam în copilărie că ea îl învăţase pe Dej să se îmbrace; stăteau pe el costumele impecabil. La 60 de ani era corpolent fără să fie gras sau obez şi avea o voce plăcută de bariton. Mi-l amintesc de la un jurnal de actualităţi, în loja Teatrului Naţional (sala Odeon), luând parte la premiera piesei Richard al III-lea, cu George Vraca în rolul principal: într-un costum gris-fer croit poate de Hanganu, ridicat în picioare, aplauda la sfârşitul piesei. Părea mai degrabă un domn decât un "tovarăş". Însă, în decurs de câteva luni, atât Dej cât şi marele actor aveau să treacă în lumea celor drepţi.
Legătura lui Dej cu Elvira Godeanu, deşi nu apăreau în public împreună, era notorie, se vorbea despre ea, cred că îl flata... Gândiţi-vă că Voinea Marinescu, ministrul Sănătăţii de pe vremea lui Dej, după ce i se sinucisese nevasta cu arma de vânătoare a soţului, se recăsătorise cu actriţa Simona Bondoc. "Tel maître, tel valet!...", conchide Dan Ciachir.


MAREA IUBIRE, Elvira Godeanu, în „Dama cu camelii”

GHEORGHIU-DEJ A MURIT CREŞTINEŞTE
Patriarhul a venit în pijama să-l împărtăşească

Dan Ciachir povesteşte un moment cutremurător de la moartea lui Gheorghiu-Dej. Le-a aflat din gura lui Sorin Moisescu, nepotul Patriarhului, pe care l-a cunoscut la o agapă la Mănăstirea Sinaia.
"Am ţinut să-l întreb pe Sorin Moisescu dacă ştia ceva de la unchiul său despre intenţia lui Gheorghiu-Dej de a se spovedi şi împărtăşi pe patul de moarte. Îl auzisem la "Europa liberă" pe muzicologul George Bălan spunând că, în durerile sfârşitului, ar fi strigat: "Să vină Marina!" (numele de familie al Patriarhului Justinian). Sorin Moisescu mi-a răspuns imediat: "Gheorghiu-Dej a murit spovedit şi împărtăşit! Graba a fost însă atât de mare, încât Patriarhul Justinian (foto stânga), zorit de cei ce veniseră să-l ducă la căpătâiul lui Dej, a fost nevoit să-şi pună epitrahilul direct peste pijama şi în felul acesta s-a urcat în maşină..."
Relaţiile lui Dej cu Justinian Marina erau vechi, povesteşte Dan Ciachir. Iar faptul că s-au cunoscut ţine, într-un fel, de minune. "Patriarhul Justinian este aceeaşi persoană cu preotul Ion Marina, care l-a ascuns pe Dej în august 1944, abia evadat din lagărul de la Târgu-Jiu, acasă la el. Trecuseră peste 20 de ani. Între timp deveniseră unul, şeful statului, celălalt, patriarhul ţării, ambii ajungând în aceste demnităţi în 1948 (amândoi născuţi în 1901).

Minunea defectării maşinii

Ascunderea lui Dej după evadare la părintele Ion Marina, care în 1948 nu mai era demult "un preot de ţară", ci parohul bisericii Sfântul Gheorghe din Rîmnicu Vâlcea, era un fapt de notorietate publică. Nu se ştie însă un detaliu fundamental. Evadarea lui Dej, organizată în noaptea de 8-9 august 1944, nu avea nici o legătură cu preotul Ion Marina, aflat atunci în comuna Băbeni.

Cei doi nu s-ar fi întâlnit niciodată dacă maşina evadaţilor nu s-ar fi defectat în apropierea locuinţei preotului care avea să-l adăpostească vreme de câteva zile. Mai trebuie adăugat că preotul Marina era ţărănist, nicidecum comunist. Cum mai trebuie adăugat că dacă nu ar fi fost văduv - soţia i se prăpădise cu vreo zece ani înainte de evadarea lui dej - nu putea ajunge mai mult de protopop, nicidecum episcop şi patriarh.