LEAC DE TUSE ...O SUGI SI GATA!!!!

Straşnic medicament   Sandu, un amic simpatic Cum sunt mulţi în Capitală Era predispus săracul Totdeauna la răceală.   Şi s-a întâmplat deodată, Sandu să se îmbolnăvească, Nu de tuse-obişnuită, Ci de tuse măgărească.     Cu convulsii ne'ntrerupte, Că la faţă se înroşea, Şi întruna zi şi noapte, Tot tuşea şi iar tuşea.   A luat medicamente Prafuri, droguri şi chinină, S-a frecat cu unguente, Cu eter, hemoglobină,   Ş'a pus prişniţ la picioare, Şi ventuze şi muştar, Iod la piept şi pe spinare, Însă totul fu în zadar.   Ş-a fost sfătuit să meargă Şi la Baba Safta Musea, Poate că-i prepară dânsa, Vreun leac să-i treacă tusea.   Mulţi tămăduiţi de dînsa, O slăveau în chip şi fel, D'aia, cu nădejdi la babă, Într-o zi s-a dus şi el.   Baba Safta – c'o privire, I-a spus verde, fără teamă: - Tusea o să-ţi treacă numai Dacă bei lapte de mamă!   Caută-o femeie care, Are-un copilaş şi vrea, Şi plăteşte-i să te lase, Să sugi lapte de la ea!   Şi'n cel mult o lună-două, Să nu-ţi pară curios, Îţi dispare toată tusea Şi te faci iar sănătos!   Ş'a găsit în Copşa Mică, Pe Frusina lui Tărîţă, Pepenoasă şi voinică, Şi c'un copilaş de ţîţă.   S-a înţeles cu ea, să vie, Zilnic între cinci şi şapte Fără nici o silnicie, Să-şi bea porţia de lapte.   Şi venea sărmanul Sandu După sfatul bătrânicăi Să se vindece cu leacul De la pieptul Frusinicăi.   Să desăvîrşească-efectul Şi gîtleju'a-şi limpezi, El venea să-şi bea tainul Şi de două ori pe zi.   Drăgăstoasă şi avidă După-avînturi tinereşti Într-o zi, i-a spus timidă: - Altceva nu mai doreşti?   - A, ba da! – răspunse Sandu Cu un aer mulţumit – Dacă-aş şti că nu te superi Aş dori ş'un biscuit!