Steagul nostru purtat de DACI! Interesant, cred ca nu stiati.

  

Iată de ce drapelul României este roşu, galben şi albastru.
Începând cu anul 175 după Hristos,
stindardul dac s-a impus ca stindard al majorităţilor
legiunilor romane, triumfând şi în a doua jumătate a
secolului al IV-lea, cu prilejul vizitei la Roma a
împăratului Flavius Iulius Constantinus, fiul
împăratului Constantin I
( după istoricul Ammien Marcellius).Ce-I interesant de abia de acum apare, căci
conform datelor cuprinse în Notitia Dignitarium, un documenta
militar al arhivelor imperiale romane, stindardul de
luptă al dacilor purta culorile roşu, galben şi alabastru,
aceleaşi culori de la primele legiuni geto-dace cantonate în
Bretania şi Capadocia, în care fruseseră recrutaţi ca
mercenari luptătorii daci. După căderea Imperiului
Roman de Apus, stindardul dacilor a fost preluat şi folosit
de armatele bizantine până la finele secolului X.
Împăratul bizantin Justinian, a înfinţat în anul 535 după Hristos,
două cetăţi dunărene, Recidava şi Literatta, locuite de luptători
descendenţi ai dacilor care şi-au păstrat emblema stindard de luptă a
strămoşilor. Ca un semn de preţuire a efectului moral
exercitat asupra războinicilor, stindardul folosit în
legiunile romane şi ulterior bizantine era împodobit cu
aur şi pietre preţioase.
În anul 1185, fraţii valahi Petru, Asan şi Caloian, au
condus o armată contra bizantinilor, ai cărei oşteni aveau
pe suliţe flamuri cu reproducerea dragonului-lup al
dacilor, plus cele trei culori.
Culorile stindardului au străbătut veacurile
fără nicio altă menţionare documentară, părând
pierdute pentru totdeauna.
Dar iată că în anul 1821, culorile roşu, galben şi albastru
se regăseau pe drapelul de luptă al lui Tudor
Vladimirescu, iar în anul 1848 au devenit culorile drapelului de
stat, cunoscute şi astăzi.
Ce înseamnă memoria ancestrală a unui popor,
şi cum nu poate fi ea ştearsă nici de atotputernicul Timp.
Stăm şi astăzi sub semnul lui Zamolxes,
chiar dacă unii dintre noi nu avem habar de asta.