CUNOASTE SI INVINGE RACEALA
RĂCEALA
Cum prindem răceala?
Când temperatura
corpului trece de 37°C (febră), când îţi curge nasul, te simţi ameţit şi fără
vlagă şi simţi o durere în gât… atunci ştii că te-a prins răceala.
Toate cele prezentate
mai sus sunt doar simptome care îţi indică faptul că ai răcit, însă te-ai
întrebat vreodată ce
se întâmplă în interiorul organismului când eşti răcit?
Ce se întâmplă în
corpul tău când eşti răcit?
Totul începe în
momentul în care un organism microsopic (bacterie, virus, fung etc.) reuşeşte
să depăşească bariera sistemului imunitar (fie din cauza frigului, fie din
cauză că am intrat în
contact cu cineva
bolnav) şi reuşeşte să se instaleze în organismul nostru – rezultând o
infecţie.
Drept urmare corpul
nostru îşi mobilizează mai tare sistemul imunitar pentru a lupta cu
„invadatorii”.
Cum se luptă sistemul
imunitar?
Când organismele
patogene (invadatorii) stimulează activitatea sistemului imunitar, se
eliberează o substanţă
numită pirogen endogen,
care trasmite un semnal creierului prin care îi comandă să ridice temperatura
la peste 37°C – iar atunci spunem că avem FEBRĂ.
Când temperatura este
la peste 37°C au loc 3 fenomene:
1. Celulele sistemului imunitar
(leucocitele) devin mai
eficiente – le creşte capacitatea de a
neutraliza micorbii.
2. Creşte cantitatea
de interferon din corp – o categorie de proteine naturale
produse de
sistemul imunitar,
care au acţiune antivirală şi anticanceroasă.
3. Se împiedică
dezvoltarea şi înmulţirea bacteriilor şi virusurilor, deoarece majoritatea
dintre
ele nu pot supravieţui
şi nu se pot înmulţi la o temperatură de peste 37°C .
Toate acestea se
întâmplă atunci când organismul îşi urcă temperatura la peste 37°C .
Aşadar observăm că
febra este un mecanism de apărare al sistemului imunitar împotriva
invadatorilor.
Pe lângă aceste 3
simptome, când avem febră, experimentăm o serie de senzaţii neplăcute,
însă şi acelea fac
parte din acest mecanism natural de purificare a organismului.
Iată în ce fel:
* Apar stări de amorţeală, ameţeală
şi lipsă de energie
În primul rând din cauză
că organismul îşi canalizează resursele înspre sistemul imunitar, pentru a-l
face cât mai eficient în lupta cu „invadatorii”. Din acest motiv apare în corp
o lipsă de vitamine, minerale şi energie, în special o lipsă a vitaminei C,
care este esenţială pentru
sistemul imunitar,
deoarece o leucocită (globula albă) foloseşte de 4 ori mai multă vitamină C
decât o celulă
normală.
Iar în al doilea rând,
se poate ca organismul să facă unele minerale indisponibile pe timpul
infecţiei, deoarece
unele bacterii care ne invadează corpul au nevoie de acele minerale pentru a
supravieţui. Aşadar şi din acest motiv se poate experimenta un dezechilibru al
nutrienţilor pe timpul infecţiei.
* Pielea devine palidă
Se întâmplă asta,
deoarece organismul încearcă să piardă cât mai puţină căldură, motiv pentru
care reduce circulaţia la nivelul pielii, iar asta va da un aspect palid, însă
doar pe timpul îmbolnăvirii, după care pielea îşi va reveni.
* Apare deshidratarea
Din cauză că
organismul pierde multă apă prin transpiraţie, motiv pentru care e absolut
necesar să bem apă (NU lichide, ci apă). Prin tanspiraţie se elimină toxinele
din organism, fiind un proces natural de autovindecare.
* Curge nasul şi apare tusea
Asta se întâmplă tot
ca urmare a unor procese naturale de autovindecare, deoarece corpul
încearcă să elimine
prin mucus diverse toxine şi bacterii care ne-au invadat corpul. Tot ca
autodetoxifiere mai pot apărea diarea sau alte stări asemănătoare.
Aşadar, după cum se
poate observa, febra este un mecanism de apărare şi autovindecare al
organismului, fără de
care corpul nu ar putea face faţă infecţiilor. În aceste condiţii putem
considera că „febra
este prietena sănătăţii noastre”.
Din nefericire însă,
majoritatea oamenilor au fost învăţaţi s-o privească exact pe dos, ca fiind un
mare inamic al sănătăţii.
Ce greşeli fac oamenii
când au febră? Vor s-o scadă!
Cea mai mare greşeală
(care din păcate, vine în primul rând din ignoranţa medicilor, dar şi din lipsa
de informare a pacienţilor) este că încearcă să suprime acest mecanism natural
de
apărare al
organismului.
Imediat ce temperatura
trece puţin peste 37°C , doctorii au obiceiul să îndoape pacienţii cu
medicamente pentru
scăzut febra, de obicei paracetamol, iar în unele cazuri, vă vine să credeţi
sau nu, se prescriu din start antibiotice.
Ce se întâmplă când
suprimi acest mecanism natural?
Se pot întâmpla 2
lucruri:
1. Corpul încearcă din
răsputeri să-şi ţină starea de febră, în ciuda tuturor medicamentelor
administrate pentru
scăderea febrei, iar până la urmă reuşeşte să omoare „invadatorii”. E cazul în
care omul tot ia medicamente şi se enervează că nu-i scade febra, în loc să se
bucure că organismul încă are resurse să se lupte cu invadatorii. În acest caz
boala se vindecă, însă durează mai mult decât în mod normal – e acea răceală
uşoară care nu mai trece o dată.
2. Organismul nu
reuşeşte să câştige lupta cu „invadatorii”, iar organismul ajunge să rămână
infectat de anumite
micro-organisme pe care sistemul imunitar nu le va mai ataca.
3. Ar mai fi şi a
treia soluţie: moartea – când organismul nu face faţă provocării cu infecţia,
iar
febra sare la peste
42°C.
Pe lângă aceste efecte
nedorite, medicamentele prescrise de doctori au şi ele o serie de efecte
dăunătoare asupra organismului, despre care pacienţii sunt mult prea rar
informaţi (de obicei nu sunt deloc informaţi). Bineînţeles că în industria
farmaceutică există mai multe
medicamente împotriva
răcelii, care au efecte secundare dăunătoare, însă noi ne vom ocupa
doar de cele comune.
Efectele secundare ale
medicamentelor
*
Paracetamolul (acetoaminofenul - substanţă activă):
- În primul rând, când
vorbim de febră, el nu face decât să prelungească boala suprimând
mecanismul natural al
febrei.
-În al doilea rând, a
fost publicat un studiu care a demonstrat faptul că paracetamolul suprimă
activitatea
anticorpilor în lupta cu organismele patogene, făcând ca boala să dureze mai
mult.
- În al treilea rând
afectează ficatul, generând insuficienţă hepatică. În SUA se înregistrează în
medie 450 de decese pe an din cauza insuficienţei hepatice generate de excesul
de
paracetamol. Mai mult
decât atât, asocierea paracetamolului cu alcoolul, dublează riscul de
insuficienţă hepatică.
- Afectează rinichii.
Statisticile arată că 15% din persoanele care fac dializă, au ajuns în această situaţie
din cauza efectului pe care paracetamolul şi aspirina l-au avut asupra
rinichilor lor.
- Creşte riscul de
astm, deoarece scade cantitatea de glutation (GSH) din organism – un
antioxidant care se
găseşte în ţesutul plămânilor şi care are rolul de a proteja plămânii.
- Creşte riscul de
hipertensiunie. În urma unui studiu pe 8 ani, realizat pe 80.000 de femei
sănătoase (între 31 şi
50 de ani), s-a demonstrat că femeile care au luat medicamente cu
conţinut de
acetaminofen şi ibuprofen mai mult de 22 de zile pe lună, au avut un risc de
hipertensiune cu 86%
mai mare, decât femeile care nu luau deloc aceste medicamante.
* Ibuprofenul – substanţă activă din unele
medicamente împotriva răcelii
- Într-un studiu făcut
pe 10 ani, pe 114.000 femei sănătoase (între 22-85 de ani), în
vederea identificării
factorilor care contribuie la cancerul de sân, din acest lot 2400 de
femei au făcut CANCER
la sân în această perioadă.
În urma investigaţilor
oamenilor de ştiinţă a reieşit că administrarea zilnică de ibuprofen pentru 5
ani a crescut cu 50% riscul de cancer, în comparaţie cu femeile care nu luau.
În cadrul aceluiaşi
studiu a reieşit că femeile care au consumat aspirină zilnic pentru minim 5
ani, aveau un risc cu 80% mai mare de a dezvolta cancer la sân triplu negativ,
decât femeile care nu consumau aspirină regulat.
- La fel ca
paracetamolul, supradoza de ibuprofen intoxică ficatul, crescând riscul de
insuficienţă hepatică şi icter.
* Aspirina
Deşi este mai rar
prescrisă împotriva răcelii decât cele de mai sus, oamenii nu ezită să ia
aspirină când sunt
bolnavi sau când simt orice alt tip de durere. Se pare că oamenii au uitat că
atunci când iau aspirină, au de a face cu un medicament şi nu cu o bomboană.
Iată ce ne arată studiile despre aspirină:
- Suprimă capacitatea
globulelor albe de a distruge microbii.
- Este asociată cu
Sindromul Reye, în special la copii sub 21 de ani.
- Creşte cu 27% riscul
de a face ULCER, cel puţin aşa susţine un studiu făcut la Wester Sydney
University, făcut pe 187 de pacienţi care consumau între 57 şi 325 de miligrame
de aspirină pentru cel puţin o lună.
* Antibioticele
Antibioticele sunt un
real PERICOL pentru sănătate, iar inconştienta cu care sunt consumate de oameni
este de-a dreptul uimitoare. Este interesant că nici mulţi medici de familie nu
au nicio rezervă în a prescrie antibiotice, chiar şi atunci când NU este cazul.
Vă vine să credeţi sau nu, unii medici prescriu antibiotice preventiv, chiar
dacă în acel moment nu există infecţie bacteriană
puternică în organism care necesită antibiotice, ci e infecţie cu virus.
Dacă am ajuns să luăm
antibiotice pentru roşu în gât, mai avem puţin şi le luăm direct când suntem
sănătoşi, vezi Doamne, pentru a preveni îmbolnăvirea.
Totuşi, în cazul în
care mai sunt oameni, care nu sunt conştienţi de pericolul antibioticelor,
urmăriţi câteva din
modurile în care afectează ele sănătatea:
- Dezechilibrează flora intestinală,
deoarece omoară bacteriile benefice (probiotice) din intestin şi încurajează
dezvoltarea florei patogene, din care face parte şi ciuperca Candida Albicans.
De la acest dezechilibru şi de la infecţia cu Candida, poate apărea o întreagă
gamă de afecţiuni: de la intestin iritabil până la CANCER. Mai multe despre
acestea găsiţi în articolul despre „Candidoza sau sindromul antibioticelor”.
- Distrugerea sistemului imunitar, ca urmare a dezechilibrării florei
intestinale – care este de
fapt pilonul de bază
al imunităţii.
- Prin administrarea
antibioticelor pentru cea mai mică infecţie bacteriană (care nu necesită
antibiotice, însă
zicem c-o luăm preventiv ca să nu se agraveze răceala) vom face ca bacteriile
să devină rezistente la antibiotice, iar următoarele îmbolnăviri vor fi din ce
în ce mai severe şi chiar dacă vom lua atunci antibiotic, el nu va mai avea
niciun efect, deoarece bacteriile au dezvoltat rezistenţă.
- Un studiu realizat
pe 3 milioane de persoane în 2008 a demonstrat că persoanele care iau
antibiotice de 2-5 ori pe an, au un risc cu 27% mai mare de a face cancer, în
timp ce persoanele care iau de mai mult de 6 ori pe an antibiotice au un risc
cu 37% mai mare de a face cancer, decât persoanele care nu iau antibiotice.
(Dacă „cineva” îmi
recomandă să mă îndop preventiv cu medicamente când abia am febră de 38°C de la
o răceală, ca să nu urce mai tare, îi recomand şi eu lui să ia antibiotice încă
de pe acuma – tot aşa preventiv, ca nu cumva să facă febră. Cam ăsta ar fi
principiul).
Aşadar, probabil vă
întrebaţi ce sa faceti când aveti febră?
După cum am mai spus,
ferba este un mecanism natural de apărare al organismului care ne
ajută să luptăm
împotriva invadatorilor. Ea este „prietena sănătăţii noastre” şi trebuie să ne
folosim de ea cât mai
înţelept cu putinţă pentru a ne păstra o stare de sănătate cât mai bună.
Poate febra să ne facă
rău?
Orice s-ar întâmpla, NU trebuie să uităm niciodată că febra poate fi mortală, însă nu când
este sub 40°C . Doar când
infecţia persistă şi febra trece peste pragul de 40°C , ea devine periculoasă
şi este necesar să intervenim cu medicamente pentru a o scădea. ÎNSĂ
când aceasta este sub 40°C (cum este în majoritatea cazurilor), ea este un
mecanism natural de VINDECARE al organismului.
Totuşi, ce TREBUIE să
facem când avem febră?
În primul rând este
absolut necesar ca febra să fie foarte atent SUPRAVEGHEATĂ, deoarece când urcă
peste 40°C ea reprezintă un pericol pentru sănătate şi este necesar să se
intervină cu medicaţie.
Până atunci însă avem
la îndemână o grămadă de tratamente 100% naturale şi fără efecte
secundare, care ne
ajută să facem faţă cu brio răcelii.
Iată care sunt
acestea:
Tratamente
naturale împotriva răcelii
Tot ce trebuie să
facem este să ajutăm organismul să-şi desfăşoare cât mai bine procesele
naturale de autovindecare, adică să creăm condiţiile perfecte pentru ca
sistemul imunitar să lucreze eficient. Aşadar principala armă pe care ne vom
axa împotriva bolilor este sistemul imunitar.
I. Dieta – sau tratamentul prin
alimentaţie
„Medicamentul să-ţi
fie hrană, şi hrana să-ţi fie medicamentul” – spunea Hippocat – părintele
medicinei – acum
aproximativ 2500 de ani. Aşadar, la fel ca pentru toate bolile, tratamentul
răcelii se porneşte în
primul rând de la DIETĂ.
a) Eliminarea zahărului din dietă, cel
puţin pe perioada bolii.
Principala problemă în
ceea ce priveşte carbohidraţii simpli (zahăr, glucoză, fructoză, galactoză etc.
– noi le voi numi generic pe toate „zahăr”), este că suprimă drastic
activitatea sistemului imunitar:
- Scade cu 50%
eficienţa celulelor macrofage – cele responsabile pentru mecanismul de
fagocitoză (procesul
prin care globulele albe „mănacă” organismele patogene – bacterii
visursuri, sau fungi)
- Urcă nivelul de
insulină din sânge, iar acest lucru inhibă secreţia hormonului de creştere (GH)
– care este strâns legat de buna funcţionare a sistemului imunitar.
- Scade cu 40%
capacitatea tuturor leucocitelor de a omorî microbii.
- Hrăneşte organismele
dăunătoare din intestin (flora de putrefacţie) şi în acelaşi timp
omoară „bacteriile
bune” (probiotice), lucru care duce la scăderea imunităţii.
Zahărul dăunează şi
persoanelor sănătoase slăbindu-le imunitatea, însă este cu atât mai
dăunător persoanelor
deja bolnave. Astfel că el nu ar trebui consumat în exces nici de cei
sănătoşi, şi cu atât
mai puţin de cei bolnavi.
Din aceste motive, pe
perioada cât suntem bolnavi ar fi bine să încercăm să reducem consumul de
carbohidraţi, însă mai ales cantitatea de carbohidraţi simpli şi cu index
glicemic mare (zahăr, glucoză, fructoză, dulciuri, prăjituri, inclusiv mierea
de albine), deoarece aceştia se absorb mult prea repede şi dezechilibrează
sistemul imunitar. Totuşi pentru a ne asigura necesarul de carbohidraţi pe
perioada bolii putem consuma carbohidraţi complecşi, care se absorb lent şi nu
dezechilibrează sistemul imunitar (pâine, legume, cereale, leguminoase etc.).
Aşadar, pe perioada
răcelii vom avea o dietă:
- Fără zahăr,
dulciuri, miere, prăjituri sau ciocolată.
- Fără sucuri (mai
ales că unele băuturi „răcoritoare” conţin 7 linguriţe de zahăr la 250ml)
- Fără exces de fructe
dulci – conţin fructoză şi de aceea ar fi bine să nu exagerăm cu ele în
timpul răcelii.
Bineînţeles că cele sărace în fructoză (cum e LĂMÂIA) sunt chiar recoamndate.
b) Consumul de alimente bogate în
vitamine şi minerale
În lupta cu
„invadatorii” organismul face o risipă de energie şi nutrienţi, în special de
vitamină C.
De aceea noi trebuie
să optăm pentru o dietă cât mai bogată în vitamine şi minerale.
1) Vitamina C
În ceea ce priveşte
vitamina C, ea este esenţială deoarece sistemul imunitar are nevoie de o
cantitate mare de
vitamină C pentru a funcţiona, şi, aşa cum am mai spus, celulele sistemului
imunitar (leucocitele)
au nevoie de 4 ori mai multă vitamină C decât o celulă normală. Din acest motiv
vitamina C este esenţială pe parcursul bolilor, iar când spun vitamina C mă refer la cea din
ALIMENTE şi nu la cea din
PASTILE.
Acid ascorbic faţă de
vitamina C
Suplimentele
(pastilele) de vitamină C conţin în general doar acid ascorbic, deşi pe
etichetă
scrie Vitamina C.
Pe de altă parte,
vitamina C provenită din alimente este formată din: Rutină, Bioflavonoide,
Factorul K, Factorul
J, Factorul P şi Acid Ascorbic.
Aşadar vitamina C din
suplimente NU este aceeaşi cu vitamina C din alimente (acest principiu e
valabil şi pentru alţi nutrienţi). Iată care sunt cele mai importante surse
naturale de vitamină C:
(Necesarul
zilnic de vitamină C pentru un om sănătos este de 60 mg)
2)
Zincul
Alături de vitamina C,
zincul este esenţial pentru buna funcţionare a sistemului imunitar şi
are de asemena şi
proprietăţi antioxidante. Dacă vitamina C este denumită metaforic „vitamina
imunităţii”, zincul poate fi considerat „minerala imunităţii“ .
Zincul joacă un rol
important, atât pentru prevenirea infecţiilor la oamenii sănătoşi (prin
menţinerea imunităţii
puternice), dar este cu atât mai important în timpul febrei când sistemul
imunitar este
suprasolicitat. Totuşi supradoza de zinc, care apare când se administrează doze
de peste 150 mg până la 450 mg zinc, poate fi periculoasă pentru sănătate,
motiv pentru care este indicat să ne axăm pe sursele naturale de zinc în
defavoarea celor artificiale, adică să ne axăm pe ALIMENTELE bogate în zinc mai
degrabă decât pe suplimente. Mai mult decât atât, sursele naturale de zinc au o
biodisponibilitate mai mare decât zincul din suplimente, adică este absorbit
mai bine şi organismul se poate folosi mai eficient de el (la fel se întâmplă
cu majoritatea nutrienţilor proveniţi din surse naturale, în comparaţie cu cei
proveniţi din suplimente).
Iată care sunt
principalele alimente bogate în zinc:
(Necesarul
zilnic de zinc pentru un om sănătos este de 15 mg)
*
Alimente bogate în antioxidanţi
Pe lângă alimente care
conţin vitamina C şi zinc,
ar fi bine să consumăm alimente bogate în
ceilalţi ANTIOXIDANŢI
(ex. Vitamină A, Vitamină E, Co. Q10, Luteină,Licopen, Seleniu, Cisteină, Zinc etc.) - substanţe care apără
organismul împotriva radicalilor liberi şi susţin activitatea sistemului
imunitar.
În ceea ce priveşte
asimilarea necesarului de antioxidanţi, cea mai bună alegere o
reprezintă salata
de legume.
Aşadar alimentaţia pe
timp de răceală ar fi bine să conţină zilnic cel puţin o salată de legume (minumim
5 sortimente de legume), fiind o sursă excelentă de antioxidanţi –
care ne vor întări sistemul imunitar pe perioada bolii. Deşi antioxidanţii se
găsesc şi în fructe, ar fi bine să nu exagerăm cu ele, ci să optăm pentru
antioxidanţii din legume, deoarece excesul de fructoză nu este benefic pe timp
de boală.
c)
Consumul de apă – cel puţin 2 litri pe zi.
În timpul luptei cu
infecţiile corpul transpiră mult şi pierde multă apă, riscând să se
desihrateze.
Pe lângă asta,
persoanele care au febră nu mai percep atât de bine senzaţia de sete. De aceea
trebuie să consumăm suficientă apă, chiar dacă nu resimţim foarte tare senzaţia
de sete.
Atenţie:
se consumă minimum 2 litri APĂ, şi nu 2 litri de
LICHIDE, deoarce şi băuturile „răcoritoare” şi „vodca” sunt lichide, însă ele
nu ne vor ajuta să ne vindecăm.
d) Folosirea
alimentelor şi plantelor cu efecte antimicrobiene
*
Usturoiul şi ceapa:
Usturoiul este
considerat de către unii specialişti ca fiind „regele alimentelor”, din cauza
efectelor vindecătoare
miraculoase pe care le are.
Substanţa activă
numită ALICINĂ (care se găseşte în special în usturoi, dar şi în ceapă) are un
efect antibacterian, antiviral, antiparazitar şi antifungic natural, ajutând
organismul în lupta cu „invadatorii”, fără a avea efecte dăunătoare (cum au
antibioticele sau alte medicamente de
sinteză). Pe lângă
acestea, usturoiul şi ceapa au şi alte efecte benefice printre care: scăderea
colesterolului „rău”(LDL), scăderea hipertensiunii, subţierea sângelui, şi nu
în ulltimul rând au efect antioxidant (protejează împotriva radicalilor
liberi).
Atenţie: aici vorbim
de usturoiul consumat crud şi nu de usturoiul din capsule.
*
Propolisul:
La fel ca usturoiul
este un antibiotic şi antiviral natural. Pe lângă acestea, porpolisul întăreşte
sistemul imunitar prin
stimularea producerii de globule albe. Mai mult decât atât, studiile arată
că propolisul are
efect antiinflamator, antialergic şi nu în ultimul rând, efect antitumoral
(anticancer) provocând moartea celulelor canceroase, fără a le afecta pe cele
sănătoase.
*
Echinaceea
Întăreşte sistemul
imunitar prin:
- stimularea
fagocitozei (procesul prin care fagocitele „mănâncă” organismele străine care
au
invadat corpul)
- creşterea eficienţei
limfocitelor în lupta cu organismele patogene
- creşterea numărului
de celule T (sau limfocite T)
- şi nu în ultimul
rând, creşte cantitatea de interferon, interleucină, imunoglobulină şi alte
substanţe, care
participă la buna funcţionare a sistemului imunitar.
Alte plante eficiente
împotriva răcelii, care se pot administra sub formă de tincturi sau ceaiuri:
*
Muşeţel
* Muguri de pin
* Cimbru
* Ghimbir
* Şovârf (aka, oregano) etc.
Atenţie: deşi
alimentaţia reprezintă componenta principală a vindecării, nu trebuie să ne
forţăm să mâncăm,
decât atunci când simţim nevoia, deoarece organismul este oricum slăbit,
iar îndoparea forţată
cu mâncare nu face decât să înrăutăţească situaţia.
II.
Tratamentul nealimentar
a)
Somnul şi odihna
Este esenţial ca pe
timpul răcelii să ne odihnim pentru a crea condiţii perfecte organismului în
lupta cu organismele
invadatoare.
Mai mult decât atât,
somnul reprezintă un mecanism natural de autovindecare al organismului.
În timpul somnului
celulele stricate sunt înlocuite, iar neuronii afectaţi trec printr-un proces
de
reparaţie. Mai mult
decât atât, un somn odihnitor asigură buna funcţionare a sistemului
imunitar. Pe de altă
parte lipsa somnului are efecte devastatoare asupra sistemului imunitar şi
respectiv asupra sănătăţii generale atât la oamenii sănătoşi, şi cu atât mai
mult la cei bolnavi.
Este important ca
locul unde ne odihnim să fie bine încălzit, astfel încât corpul să nu piardă
multă căldură – pentru
ca activitatea sistemului imunitar să se desfăşoare cât mai eficient.
b)
Expectorarea mucusului
Cu toţii ştim că
atunci când suntem bolnavi apare un exces de mucus la nivelul nasului şi
gâtului, lucru care nu
demonstrează altceva, decât să sistemul nostru imunitar funcţionează
foarte bine.
De ce se formează un
exces de mucus când suntem bolnavi?
Din două motive
simple:
1. Pentru a elimina
organismele patogene şi germenii ajunşi la nivelul foselor nazale sau la
nivelul laringelui.
Astfel, prin eliminarea de mucus, corpul practic scapă de diferite organisme
patogene şi de alte
substanţe străine ajunse la nivelul foselor nazale. Acesta este de
asemenea un proces
natural de autocurăţire pe care n-ar trebui să-l împiedicăm cu diferite
medicamente şi
picături.
2. Pentru că atunci
când sistemul imunitar se luptă cu organismele invadatoare, creşte secreţia de
mucus în întreg organismul, deoarece imunitatea funcţionează mai bine în acest
fel. Aşadar creşterea secreţiei de mucus de la nivelul nasului este şi o dovadă
că sistemul imunitar este pus pe treabă.
Pe lângă acestea se
poate întâmpla să ne curgă nasul când nu suntem bolnavi. Aceasta se
întâmplă fie din cauza
alergiilor, fie din cauză că anumiţi germeni au intrat în fosele nazale şi e
nevoie să fie eliminaţi sau pur şi simplu din cauza frigului, deoarece frigul
inhibă activitatea
anumitor celule de la
nivelul nasului, care are drept urmare eliminarea de mucus până în
momentul în care
intrăm din nou la căldură.
Este ciudat cum toţi
oamenii se enervează şi încearcă să-şi oprească curgerea nasului cu diferite
picături, în condiţiile în care acesta este un mecanism natural de curăţare a
organismului – pe care
nu ar trebui sub nicio formă să-l suprimăm.
Ce trebuie totuşi să
facem?
Se ne suflăm nasul ori
de câte ori este înfundat, pentru a ajuta eliminarea diferitelor bacterii de la
nivelul nasului şi să scuipăm mucusul pe care-l expectorăm când tuşim – în
niciun caz NU trebuie să-l înghiţim. În acest fel, procesele de detoxifiere de
la nivelul nasului şi gâtului se vor desfăşura natural şi armonios.
c)
Stabililizarea nivelului de vitamină D din corp
Vitamina D este un
stimulent foarte puternic al sistemului imunitar, fiind implicată în
producerea a 200
tipuri de peptide antimicrobiene (componete ale sistemului imunitar care
au rolul de a lupta cu
infecţiile). E şi motivul pentru care ne îmbolnăvim mai rar vara.
De unde luăm vitamina
D?
Avem 2 surse
principale:
1. Din expunerea la
soare. Vitamina D se formează la nivelul pielii prin expunerea la soare
pentru 15-20 de
minute, însă încetează îndată ce pielea se înroşeşte (se arde). De aceea este
indicată expunerea scurtă la soare (cel puţin a mâinilor şi picioarelor),
atunci când avem
probleme cu răceala,
însă trebuie avut grijă ca nu cumva pielea să se ardă.
2. Dacă este iarnă şi
nu avem parte de soare, cea
mai bună sursă de vitamina D este PEŞTELE (în special tonul şi somonul, dar şi
alte specii). Din acest motiv ar fi indicat să consumăm şi peşte pe
perioada când suntem răciţi pentru a stimula activitatea sistemului imunitar.
Atenţie: Suplimentele
de vitamină D administrate în exces fac mai mult rău decât bine, motiv
pentru care ar fi bine
să nu se consume decât, dacă ne supraveghem atent nivelul de vitamină D din
organism (prin analize) – pentru ca nu cumva să se ajungă la supradozaj.
d) OPŢIONAL: „Leacurile băbeşti”
Cu
toţii ştim că atunci când ne îmbolnăveam la ţară, bunica avea mereu câte un
leac miraculos prin care ne vindecam de răceală, fără să fi pus în gură vreun
medicament artificial. Chiar dacă multe dintre ele s-au pierdut de-a lungul
timpului, încă mai există o mulţime de leacuri populare împotriva răcelii. Iată
câteva dintre ele:
Aşadar
să recapitulăm:
Pe
perioada răcelii…
1.
Eliminăm total zaharurile simple din dietă (zahăr, dulciuri, sucuri).
2.
Consumăm salate şi alte alimente bogate în vitamine şi minerale (în special
vitamină C şi
zinc).
3.
Consumăm alimente şi plante antibacteriene: usuroi, ceapă, propolis,
echinaceea, muşeţel
cimbru
etc.
4.
Ne asigurăm odihna necesară.
5.
Eliminăm acumulările de mucus din nas şi gât.
6.
Ne asigurăm necesarul de vitamină D.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu