Mircea Crisan a murit, fie-i tarana usoara!

Mircea Crişan nu mai spune bancuri... Legendarul comic a murit pe 22 noiembrie, la 89 de ani, şi a fost înmormântat la cimitirul evreiesc din Dusseldorf A fost unul dintre cei mai mari comici ai României. Era considerat urmaşul lui Tănase. Numele lui a rămas sinonim cu umorul amar, cu umorul spumos, cu umorul în toate formele lui, după ce, ani întregi, românii i-au ascultat vocea şi glumele în întuneric, la mici radiouri cu baterii, la Europa liberă. Mircea Crişan s-a născut într-o noapte de august, într-un tren care mergea spre Maramureş. Băieţelul, pe nume Mauriciu Kraus, a crescut într-o familie de evrei, negustori ambulanţi. Într-un interviu, Mircea Crişan povestea cum mergeau dintr-un bâlci în altul şi cum, la cinci ani, l-a dat la o parte pe tatăl lui de lângă taraba cu jocuri, ca să se ocupe el de clienţi... Destinul l-a purtat apoi spre lumea teatrului. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică, clasa Maria Filotti şi a debutat la 19 ani în spectacolul "Lozul cel mare" de Shalom Alehem la vestitul teatru Baraşeum din Bucureşti. A apărut pe scenă alături de artişti importanţi, de la Maria Tănase la Puiu Călinescu sau Anda Călugăreanu şi, de asemenea, în numeroase producţii de radio şi televiziune, devenind unul dintre cei mai îndrăgiţi umorişti din România. În 1967, cu ocazia unui turneu la Paris , a hotărât să nu se mai întoarcă în ţară, stabilindu-se apoi în Germania , unde a rămas până în ultima zi a vieţii şi dincolo de ea... Gluma ca stil de viaţă Mircea Crişan n-a revenit în România nici după Revoluţie, decât în vizită. În 2007, senatul UNITER a hotărât să-i acorde un Premiu special pentru Teatrul de Revistă... A avut o existenţă plină de tulburări, dar şi de umor... un umor pe care şi l-a asumat sută la sută, care i-a conferit o carieră internaţională spectaculoasă şi care-l făcea să spună cu zâmbet inconfundabil: "Nu mai glumesc, din asta trăiesc..." Umor din alt timp... Bancurile pe care Mircea Crişan le spunea la Europa liberă erau notate de Securitate, dar el era convins că oamenii Securităţii erau primii care se amuzau. Imediat după ce a emigrat, în ţară a fost interzis, dar glumele lui circulau pretutindeni: "Tovarăşa Elena Ceauşescu a primit Premiul pentru cea mai bună agricultoare. Pentru că a arat o ţară întreagă cu un singur bou." "Un internat în Azilul de nebuni e întrebat: Dumneata de ce eşti internat? Am vrut să fug peste hotare. Pentru aşa ceva se stă la închisoare, nu la balamuc. Da, dar eu am vrut să fug în Uniunea Sovietică." "Nicolae Ceauşescu în vizită la Căminul Studenţesc. Studenţii, nemulţumiţi de cantină, cer să li se mărească îndemnizaţia. Se aprobă creşterea de la 10 lei la 12 lei pe zi. Urmează vizita la o puşcărie, unde deţinuţii sunt şi ei nemulţumiţi. Se aprobă creşterea îndemnizaţiei de la 5 lei la 50 de lei. Ion Gheorghe Maurer e revoltat şi cere explicaţii. Atunci Ceauşescu îi zice: - Taci mă, nu fi prost, că noi studenţi nu mai ajungem."