Impozitele ce le mai nastrusnice!
Impozit pe WC
Poate cea mai neateptata taxa consemnata de istoricii Antichitii este cea instituita de împaratul roman Vespasian (69-79 d.Chr.) pentru folosirea latrinelor publice, construite la Roma din dispoziia lui, pentru ca locuitorii sa nu-i mai faca nevoile direct în natura.
Întrucît unele voci au murmurat atunci împotriva acestei cheltuieli socotit de ele ca inutil, împaratul a hotarît sa recupereze cheltuiala, stabilind, pentru prima oara în lume, o taxa de acces la WC. Dar vocile au murmurat, din nou, socotind inadmisibil taxarea omenetilor nevoi. Asta i-a permis împaratului Vespasian sa lanseze o sintagma ramas celebra peste veacuri: "pecunia non olet", adica banii nu au miros.
Contestatarii au trebuit sa taca, iar latrina publica a devenit un simbol de civilizaie urban, rspîndindu-se în timp prin Europa, sub imperialul nume de vespasiana. Istoria cunoate însa si cazuri mult mai ciudate, cînd statul instituia taxe si impozite pe te miri ce, ca s-i rotunjeasca veniturile cu sume adesea frumusele comenteza Big Picture, oferind cîteva exemple.
Impozitul pe fereastra
In Anglia i Scoia Secolelor XVII i XVIII a fost introdus impozitul pe fereastra, care viza oamenii avuti, posesorii unor case mari si cu ferestre multe. Fereastra era simbolul bunei stari. Loviti de noua reglementare, cei saraci au început s zideasca ferestrele caselor. Exista si astazi în aceste regiuni asemenea case medievale, cu ferestrele astupate. Impozitul a fost aplicat un timp surprinztor de îndelungat, fiind desfiinat abia la 24 iulie 1851, printr-o lege speciala.
Impozitul pe plrie
Tot pe teritoriul Marii Britanii, a funcionat, în perioada 1784-1811, un impozit pentru dreptul de a purta plrie. Într-o ar unde orice barbat care se respect se flete cu plria din cap, era imposibil ca impozitul sa nu aduc venituri. i-a adus. Evaziunea era aproape imposibil, întrucît la plata impozitului, contribuabilul primea un ecuson, care se fixa chiar pe plrie. Firete cîte plrii, atîtea ecusoane.
Taxa pe ureche
Aceast ciudat tax a fost introdus în Tibetul anului 1920, dar se pare ca originile ei sînt mult mai vechi, fiind rspîndit în mai toat China. Pentru fiecare din urechile sale, omul trebuia s plteasc un liang de argint, în schimbul caruia primea un cercel cu care fcea dovada contribuiei. Pedeapsa pentru evazioniti: tierea urechilor.
Impozitul pe barba
Pentru a europeniza societatea rusa, Petru cel Mare a hotarît s taie barbile cu care se faleau nu numai aristocraii, dar si mujicii. Masura nefiind acceptata de cler, a trebuit sa renune la interzicerea barbii, înlocuind-o cu impozitul pe barba, stabilit prin Ucazul din 1689. Bineîneles, preoiti erau scutii de impozit.
Poate cea mai neateptata taxa consemnata de istoricii Antichitii este cea instituita de împaratul roman Vespasian (69-79 d.Chr.) pentru folosirea latrinelor publice, construite la Roma din dispoziia lui, pentru ca locuitorii sa nu-i mai faca nevoile direct în natura.
Întrucît unele voci au murmurat atunci împotriva acestei cheltuieli socotit de ele ca inutil, împaratul a hotarît sa recupereze cheltuiala, stabilind, pentru prima oara în lume, o taxa de acces la WC. Dar vocile au murmurat, din nou, socotind inadmisibil taxarea omenetilor nevoi. Asta i-a permis împaratului Vespasian sa lanseze o sintagma ramas celebra peste veacuri: "pecunia non olet", adica banii nu au miros.
Contestatarii au trebuit sa taca, iar latrina publica a devenit un simbol de civilizaie urban, rspîndindu-se în timp prin Europa, sub imperialul nume de vespasiana. Istoria cunoate însa si cazuri mult mai ciudate, cînd statul instituia taxe si impozite pe te miri ce, ca s-i rotunjeasca veniturile cu sume adesea frumusele comenteza Big Picture, oferind cîteva exemple.
Impozitul pe fereastra
In Anglia i Scoia Secolelor XVII i XVIII a fost introdus impozitul pe fereastra, care viza oamenii avuti, posesorii unor case mari si cu ferestre multe. Fereastra era simbolul bunei stari. Loviti de noua reglementare, cei saraci au început s zideasca ferestrele caselor. Exista si astazi în aceste regiuni asemenea case medievale, cu ferestrele astupate. Impozitul a fost aplicat un timp surprinztor de îndelungat, fiind desfiinat abia la 24 iulie 1851, printr-o lege speciala.
Impozitul pe plrie
Tot pe teritoriul Marii Britanii, a funcionat, în perioada 1784-1811, un impozit pentru dreptul de a purta plrie. Într-o ar unde orice barbat care se respect se flete cu plria din cap, era imposibil ca impozitul sa nu aduc venituri. i-a adus. Evaziunea era aproape imposibil, întrucît la plata impozitului, contribuabilul primea un ecuson, care se fixa chiar pe plrie. Firete cîte plrii, atîtea ecusoane.
Taxa pe ureche
Aceast ciudat tax a fost introdus în Tibetul anului 1920, dar se pare ca originile ei sînt mult mai vechi, fiind rspîndit în mai toat China. Pentru fiecare din urechile sale, omul trebuia s plteasc un liang de argint, în schimbul caruia primea un cercel cu care fcea dovada contribuiei. Pedeapsa pentru evazioniti: tierea urechilor.
Impozitul pe barba
Pentru a europeniza societatea rusa, Petru cel Mare a hotarît s taie barbile cu care se faleau nu numai aristocraii, dar si mujicii. Masura nefiind acceptata de cler, a trebuit sa renune la interzicerea barbii, înlocuind-o cu impozitul pe barba, stabilit prin Ucazul din 1689. Bineîneles, preoiti erau scutii de impozit.
Taxa pe umbra
Este de necrezut, dar aceasta taxa a fost stabilita de municipalitatea din Veneia în anul 1993. Toti proprietarii de localuri sau alte imobile, prevzute cu copertine, umbrele, umbrare sau orice amenajare care face umbra au fost obligati la plata unei sume fixe. Nu stim daca legea mai este în vigoare si astazi.
Impozitul pe viata
În Anglia Secolului XIV, s-a introdus o ciudata reglementare, prin care orice persoana aflata în viata este obligat la plata unei sume fixe, pentru faptul ca traieste. Impozitul se platea chiar din momentul nasterii unui copil, iar legea facea o interesanta precizare: persoanele decedate nu mai datoreaza impozit pe viata.
Impozitul pe frica
Intrucît în timpul domniei regelui Henric I al Angliei (1100-1135), numerosi tineri se sustrageau de la serviciul militar, de teama confruntrilor pe cîmpul de lupta, autoritile s-au gîndit sa legifereze situatia, instituind un impozit, prin plata caruia scutirea de armata devenea oficiala. Taxa a fost denumita impozit pe frica, pentru a da amatorilor o nuanta dezonoranta. Cu toate acestea, amatorii nu erau putini, ceea ce l-a determinat pe rege s-o majoreze cu 300%. Legea impozitului pe frica a fost în vigoare timp de 300 de ani.
Impozitul pe gazele emise de vaci
In Noua Zeelanda a anului 2003, s-a iniiat un proiect de lege, prin care proprietarii de vaci erau supusi unui impozit special antipoluant, considerînd ca aceste ierbivore emit 50% din gazele cu efect de sera. Proiectul de lege pretindea ca msura se impune în conformitate cu Protocolul de la Kyoto. In timpul dezbaterilor însa a intervenit protestul zootehnitilor Noua Zeeland este recunoscuta ca mare productoare de lapte si carne de vita. Acetia au avut succes, proiectul a fost respins si jenanta lege n-a mai aparut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu