Americanii RĂZBOINICII LUMII !...

 RĂZBOINICII LUMII !...

 

 America s-a aflat în RĂZBOI timp de 222 de ani, din cei 239 ai existenței sale ca stat

  

                    O statistică realizată chiar de americani arată că Statele Unite s-au aflat în 

război 93%  din timp, de la crearea lor, în 1776 și până în 2015.  Mai exact, SUA au 

purtat războaie 222 de ani, din cei 239 ai existenței ca stat. Anii de pace au fost doar 21, 

conform statisticii expuse de site-ul InfoWars.  

                   Site-ul american prezintă o cronologie, an cu an, a războaielor în care s-au 

aflat SUA. Și care relevă un lucru interesant: peste 90% din timpul existenței Americii 

ca stat, aceasta a fost într-un continuu război. 

                 *De asemenea, statistica, extrem de lungă, arată că niciun președinte din 

istoria Statelor  Unite nu a fost un președinte al păcii. Toți liderii de la Casa Albă care s-

au succedat la putere au fost implicați, intr-un fel sau altul, în cel puțin un război. 

*În SUA nu a trecut nici măcar un deceniu întreg fără un război. 

                    *Singura dată când Statele Unite au stat timp de cinci ani fără război (1935-

1940) a fost pe timpul perioadei isolaționiste a Marii Depresii. 

Cronologia anilor in care SUA s-au aflat în război, între 1776 și 2015, poate fi urmărită 

AGRESIUNI AMERICANE ÎN LUME DUPA 1848 (Lista incompleta)

1846. Mexic. La sfârşitul unui război programat şi provocat cu mult cinism, SUA ocupă 

jumătate din teritoriul mexican. Teritoriile ocupate atunci poartă astăzi numele de 

California, Nevada, Utah, Arizona, Noul-Mexic şi Colorado (parţial).

1852-1853. Argentina. Armata americană debarcă şi se instalează la Buenos-Aires, 

pentru a „proteja" interesele americane în faţa unei revoluţii a poporului argentinian.

1853. Nicaragua. „Protecţia" cetăţenilor şi intereselor americane în timpul unor 

tulburări politice.

1853-1854. Japonia. Planul de „Deschidere a Japoniei" şi expediţia Perry, formată din 

mai multe nave de război, ce forţează Japonia să-şi deschidă porturile, potrivit bunului 

plac al yankeilor.

1853-1854. Ryukyu şi insulele Bonin. Aşteptând autorizaţia Japoniei de a debarca în 

aceste teritorii, contra-amiralul Perry face o demonstraţie navală de forţă şi debarcă de 

două ori fără permisiunea Japoniei. Perry reuşeşte astfel să obţină din partea autorităţilor 

japoneze din Naha (Okinawa) o concesiune minieră. Agresivul contraamiral Perry 

procedează în acelaşi fel pe insulele Bonin, reuşind să obţină anumite facilităţi 

comerciale.

Nicaragua. Americanii distrug oraşul Greytown, pentru a răzbuna o aşa zisă ofensă 

adusă ministrului-rezident american din această ţară.

Uruguay. Armate americane şi europene debarcă pentru protejarea intereselor lor 

imperialiste, în cursul unei revoluţii la Montevideo.

China. Intervenţie militară pentru protejarea intereselor americane din Sanghay.

Angola. Intervenţie în Africa Occidentală Portugheză pentru protejarea interselor şi 

bunurilor americane pe timpul revoltei negrilor din Kissembo.

Hawaii. Sub pretextul protecţiei vieţii şi bunurilor americane, această intervenţie se 

termină prin instalarea unui guvern marionetă condus de Sanford D. Dole.

Nicaragua. Intervenţie pentru protejarea intereselor americane din Bluefieldsm în urma 

unei revoluţii.

1898. Cuba. Sub pretextul eliberării insulei de sub tutela spaniolă, SUA se instalează 

durabil şi construiesc o bază militară, acaparând întreaga economie şi impunând 

recunoaşterea unui drept de intervenţie în afacerile interne ale insulei.

1898. Filipine. Spania vinde SUA întregul arhipelag în luna decembrie 1898. Filipinezii 

se răscoală însă contra americanilor (februarie 1899). SUA trimit o armată de 70 000 de 

soldaţi care vor lupta vreme de trei ani contra patrioţilor filipinezi. După lupte grele şi 

mii de soldaţi morţi sau dispăruţi, americanii reuşesc să se impună.

1903. Columbia. SUA provoacă o „revoluţie", la sfârşitul căreia scot din pălărie 

Republica Panama, asigurându-şi astfel controlul celebrului canal şi beneficiile enorme 

legate de acesta.

Haiti. Intervenţie şi ocupaţie americană ce va dura 19 ani.

Republica Dominicană. O a patra intervenţie americană ce se soldează cu ocuparea 

insulei pentru o perioadă de 8 ani.

1926. Nicaragua. O nouă intervenţie a unui corp expediţionar de 5000 de soldaţi pentru 

a înfrânge o revoluţie populară.

1945-46. China. SUA bombardează China din aer şi de pe mare.

1946, Filipine. Colonie americană până la sfârşitul ocupaţiei japoneze, Filipinele îşi

câştigă independenţa, în 1946, dar sunt obligate să acorde americanilor un drept

nelimitat de exploatare a resurselor naturale ale ţării, ca despăgubire de război. Până în

1992 SUA vor conserva 23 de baze militare şi vor participa la represiunea opozanţilor

comunişti sau musulmani.

1947. Grecia. Americanii ajută dictatura de dreapta instalată de englezi şi ameninţată

de guerila de stânga. SUA livrează guvernului pro-occidental 74 000 de tone de material

militar şi armament, trimiţând oficial 250 de „consilieri" militari pe teren. Graţie acestui

ajutor, regimul de dreapta reuşeşte să învingă insurecţia de stânga.

1950. Porto Rico. Trupele americane, ce staţionează permanent la Porto Rico zdrobesc 

o mişcare populară de independenţă. Doi ani mai târziu, Porto Rico se vede recunoscut 

drept „Stat liber" asociat de bună voie şi nesilit de nimeni cu SUA.

1950-1953. China. Statele Unite bombardează fără încetare China.

Iran. Lovitură de stat orchestrată de CIA, în sprijinul marilor proprietari de terenuri 

petrolifere şi după boicotul organizat de englezi contra companiilor de petrol iraniene, 

naţionalizate in 1951. Statele Unite vor susţine vreme de 25 de ani Şahinşahul Iranului. 

Acesta va fi nevoit să fugă în 1978, ca urmare a Revoluţiei islamice a lui Khomeiny. 

Războiul irakiano-iranian va fi o mană cerească pentru industria americană de 

armament.

Guatemala. Mercenari antrenaţi de CIA în Honduras şi Nicaragua răstoarnă, cu 

sprijinul aviaţiei americane, guvernul cel mai democrat pe care l-a cunoscut vreodată 

această ţară.

1958. Liban. Mii de soldaţi americani şi nenumărate nave de război şi avioane protejază 

guvernul pro-american şi interesele Americii în această regiune strategică atât pentru 

petrolul din jur cât şi pentru Israel.

1958. Indonezia. SUA bombardează Indonezia.

Guatemala. SUA bombardează Guatemala.

Cuba. Înarmaţi şi antrenaţi de CIA, peste 1000 de exilaţi cubanezi debarcă pe liziera 

porcilor, cu speranţa de a provoca o rebeliune contra guvernului castrist, foarte popular 

la acea dată. Rebeliunea aşteptată nu s-a produs însă, iar mercenarii CIA sunt obligaţi să 

plece de unde au venit. SUA decretează contra Cubei un embargo total, menţinut şi azi.

1961-1972. Vietnam. Vreme de 11 ani SUA luptă contra poporului vietnamez, utilizând 

întregul lor arsenal militar, inclusiv arme chimice. Este războiul cel mai lung din 

întreaga istorie a Americii, care a provocat milioane de morţi, majoritatea vietnamezi. 

Prestigiul american a ieşit foarte şifonat din acest război pe care SUA nu l-au putut 

câştiga.

1961-1972. Laos, Cambodgia. Deşi oficial nu sunt în război cu aceste ţări, SUA 

efectuează numeroase atacuri aeriene şi organizează numeroase masacre printre laoţieni 

şi cambodgieni.

1964. Panama. Armata americană ce protejează interesele yankeilor în zona Panama 

zdrobesc o revoluţie ce urma să naţionalizeze Canalul. După ce s-au folosit de dictatorul 

panamez Noriega vreme de 25 de ani, în special contra regimului andinist din 

Nicaragua, SUA invadează Panama cu peste 26 000 de infanterişti marini, sub pretextul 

arestării lui Noriega. Sute, poate chiar mai multe mii de civili sunt morţi cu această 

1964,  Congo. Pentru a nu îşi pierde mâna, SUA bombardează Congo.

1965.  Indonezia. Sub pretextul unei tentative de lovitură de stat a comuniştilor, aliaţi ai

preşedintelui Sukarno, CIA declanşează o sângeroasă represiune anti-populară, ce se

soldează cu moartea a sute de mii de indonezieni şi cu instalarea la putere a marionetei

americane Suharto.

1965. Republica Dominicană. Sub drapelul organizaţiei Statelor Americane, armata 

SUA intervine pentru a împiedica o pretinsă ameninţare comunistă. Bătălia de Saint-

Domingue face peste zece mii de victime.

1965. Peru. SUA bombardează Peru.

1967-1969. Guatemala. SUA bombardează Guatemala.

1967-1970. Orientul Apropiat. Implicare militară din ce în ce mai vizibilă de partea 

Israelului, în cadrul diverselor războaie arabo-israeliene din regiune.

1970. Oman. Împănate de consilieri israelo-americani, trupele iraniene încearcă să pună 

stăpânire pe sultanatul Oman.

1973. Chile. Ca urmare a reformei agrare şi a naţionalizărilor lui Salvador Allende, CIA 

organizează o lovitură de stat soldată cu moartea lui Allende şi răsturnarea regimului 

condus de acesta. SUA instalează la putere regimul generalului Pinochet.

1975-1999. Timorul Oriental. Statele Unite susţin pe plan diplomatic şi militar invazia 

şi anexiunea indoneziană a regimului marionetă Suharto. Un sfert din populaţia 

Timorului va fi exterminată în sfertul de veac ce a urmat invaziei indonezo-americane. 

In 1999, cu ocazia unui referendum, 80% dintre timorieni se pronunţă în favoarea 

independenţei ţării. Sub presiune internaţională, SUA sunt obligate să accepte o forţă 

ONU de menţinere a păcii.

1980-1990. Salvador. SUA se angajează pe plan militar de partea forţelor 

guvernamentale şi ale escadroanelor morţii, contra partizanilor de stânga. Foarte 

popularul arhiepiscop Romero este asasinat de CIA în 1980. In zece ani, războiul civil 

încurajat de SUA a făcut peste 100 000 de victime.

1981-1988. Nicaragua. SUA nu acceptă reformele sandiniştilor instalaţi la putere în 

1979, sprijinind pe adversarii acestora, care operează din Honduras. In 1986, scandalul 

francez „Irangate" arată că banii câştigaţi de americani din armele vândute irano-

irakienilor în războiul civil musulman au servit la finanţarea grupurilor de „contras", din 

Honduras şi Nicaragua.

1982-1984. Liban. Trupele falango-creştine din Liban, susţinute de americano-

israelieni, expulzează şi ucid palestinieni.

1983. Grenada. Încurcaţi în Liban, americanii fac o demonstraţie de forţă în minuscula 

insulă Grenada, sub pretextul asigurării securităţii câtorva cetăţeni americani. Ulterior, 

Wall Street Journal  va califica demonstraţia americană de forţă în Grenada drept o 

„invazie a băncilor", insula Grenada devenind între timp un paradis fiscal pentru spălatul 

banilor murdari.

1986. Libia. Aviaţia americană bombardează mai multe oraşe libiene. Sunt ucişi câteva 

sute de libieni, inclusiv rude ale preşedintelui Ghadafi.

1986. SUA sunt condamnate de Curtea internaţională de la La Haye, pentru „folosirea 

ilegală a forţei în Nicaragua".

1989. Filipine. Aviaţia americană se pune în slujba forţelor guvernamentale pentru a 

contracara una din numeroasele lovituri de stat contra preşedintei Corazon Aquino, ce se 

opune musulmanilor şi comuniştilor, doritorii unei independenţe reale.

1989. Panama. SUA bombardează Panama.

1991. Irak. Aliat preţios al SUA vreme de mulţi ani, Saddam Hussein invadează 

Kuweitul fără să ceară voie Americii. SUA nu acceptă să piardă controlul unei bune 

părţi din petrolul Golfului Persic. Războiul din ianuarie 1991, în fruntea unei coaliţii 

militare internaţionale şi cu sprijinul ONU, se soldează cu reînfeudarea Kuweitului la 

remorca Ocidentului şi cu punerea sub embargo a Irakului.

1994. Haiti. După ce au ocupat insula între 1915 şi 1934, după ce au sprijinit dictaturile 

sângeroase ale lui Francois şi Jean-Claude Duvalier din 1957 până în 1966, SUA 

favorizează răsturnarea prin lovitură de stat, în 1991, a primului preşedinte ales, preotul 

Aristide. Printre militarii implicaţi în lovitura de stat se găseşte şi colonelul Francois, 

format la şcoala americană CIA, ca şi dictatorii Noriega sau d'Aubuisson. Trei ani mai 

târziu, SUA se răzgândesc şi reinstalează la putere pe preotul Aristide.

1998. Irak. SUA şi Anglia reîncep bombardamentele lor teroriste contra Irakului, 

fixându-şi drept obiectiv „politic" eliminarea fizică a lui Saddam Hussein şi instalarea la 

Bagdad a unui guvern marionetă pro-american şi pro-israelian.

Sudan. Armata americană distruge prin bombardament de rachete uzinele farmaceutice 

sudaneze, sub pretextul că acestea ar fabrica armament chimic în scopuri teroriste.

Iugoslavia. Sub presiunea SUA, Pactul NATO bombardează provincia Kosowo a 

Serbiei, în luna martie. Serbia se opune armatei rebele albaneze care, din 1998, face 

jocul Occidentului ce doreşte cu orice preţ dezmembrarea Iugoslaviei şi apoi a Serbiei 

înseşi. Mai multe mii, poate chiar zeci de mii de bombe cu uraniu sunt lansate contra 

sârbilor.

Afganistan. După atentatele pe care şi le-au comis ei înşişi, în septembrie 2001, SUA se 

folosesc de acest pretext pentru a invada Afganistanul. CIA lansează întreaga poveste 

fantastică în jurul lui Oussama Ben Laden, vreme de mulţi ani agent american folosit în 

Afganistan contra Uniunii Sovietice, proprietar al unor importante intreprinderi 

petroliere, inclusiv pe teritoriu american. SUA reuşesc să formeze o ruşinoasă coaliţie 

internaţională, îndreptată contra unui viteaz popor ce nu şi-a invadat niciodată vecinii. 

Operând în principal din bazele lor din Pakistan, SUA procedează ca întotdeauna: mai 

întâi prin bombardamente teroriste. Apoi invadează capitala Kabul, reuşind să răstoarne 

guvernul taliban, ce se retrage în munţi, de unde continuă şi astăzi lupta contra 

agresorului imperialist. SUA nu au reuşit să impună protejatul lor, fostul rege afgan, 

fiind nevoite să recurgă la soluţia unui guvern marionetă de tranziţie, care se va prăbuşi 

probabil de îndată ce armata americană va fi nevoită să plece cu coada între picioare, 

precum ruşii sau englezii la vremea lor. Drepturile prizonierilor de război afgani nu sunt 

recunoscute de trufaşa Americă, despre care se poate spune pe bună dreptate că duce un 

război terorist. Mulţi prizonieri au fost deportaţi abuziv la baza de la Guantanamo 

(Cuba), lucru pentru care americanii vor trebui să răspundă într-o zi în faţa justiţiei 

popoarelor. Fără să fi reuşit un veritabil succes militar, America şi-a consolidat aliatul 

din Pakistan şi controlează în bună măsură comerţul cu diversele resurse ale regiunii. 

Talibanii însă pot reveni oricând la putere, probabil după 2010, când efectul Obama va fi 

copt condiţiile în vederea unei demascări internaţionale a terorismului de stat american.

Coreea de Nord. SUA înscriu această ţară pe lista „Axei Răului", pivot central al noii 

doctrine militare mistico-ideologice, cu care speră să ducă în lungul şi latul planetei mai 

multe războaie preventive, contra tuturor celor ce refuză supuşenia în faţa Americii.

Irak. SUA fac presiuni asupra mai multor ţări occidentale pentru a lansa un corp 

expediţionar în Irak, pentru răsturnarea lui Saddam Hussein şi instalarea la Bagdad a 

unui guvern marionetă pro-american şi pro-sionist. La sfârşitul anului 2002, SUA şi 

aliatul lor Anglia au masat zeci de mii de soldaţi în regiunea Golfului Persic.

Irak. Încălcând legile internaţionale şi deciziile ONU, cele două state teroriste, SUA şi 

Anglia invadează Irakul în noaptea de 19 spre 20 martie. Un potop de foc, de fosfor, 

uraniu şi napalm se abate asupra unei ţări de veche cultură, care deja pierduse peste 500 

000 de oameni ca urmare a primului război terorist condus de trufaşa şi iresponsabila 

Americă, ca urmare, de asemenea, a peste zece ani de blocadă occidentalo-americană. 

Sute de mii de bombe de uraniu şi de fragmentare mini-nucleară sunt aruncate asupra 

civililor, femeilor şi copiilor irakieni, teroriştii americano-englezi făcând astfel jocul 

criminal al sioniştilor, ce doresc stârpirea până la ultimul a tuturor arabilor din regiune. 

Incet-încet se pune pe picioare o mişcare internaţională de opoziţie la războiul terorist şi 

nedrept dus de coaliţia anglo-americano-israeliană. Majoritatea ţărilor lumii condamnă 

această agresiune contra unui popor şi a unui stat suveran. Prin actul lor nesăbuit şi 

imperialist, SUA au deschis calea periculoasă şi criminală a doctrinei războiului 

preventiv, ce incită la atacul terorist contra oricărui stat ce nu se pliază în faţa 

imperialismului anglo-americano-sionist, sprijinit adesea de alte ţări, precum Franţa, 

Italia, Spania, Germania, Turcia şi chiar Polonia, Cehia, Ungaria sau România. Pentru 

prima oară în istoria ei, România se vede angajată contra unor popoare eroice, care nu 

ne-au provocat prin nimic. Punându-se în slujba agresorilor terorişti conduşi de SUA, 

armata română a devenit o bandă de mercenari şi de asasini, o ruşine pentru poporul 

După 2005. Iran. SUA încearcă pe toate căile să destabilizeze şi această ţară, sub 

acelaşi pretext folosit şi contra Irakului: Iranul ar fi angajat şi el în edificarea unei 

industrii atomo-nucleare, cu posibile implicaţii militare. Chiar de ar fi aşa, cu ce drept 

ţările aparţinătoare Clubului nuclearo-atomic actual vor să interzică altor ţări să facă 

ceea ce ele însele au făcut în urmă cu câteva zeci de ani. Interesul omenirii cere ca Iranul 

mai ales, dar şi alte ţări în perspectivă, să posede cât mai multe arme nucleare. Agresorii 

americani şi sionişti, ca şi cei englezi, nu ştiu decât de frică. Echilibrul mondial prin 

frică a funcţionat în întreaga epocă postbelică. De ce nu ar funcţiona şi în continuare ?

Doctor S. A. Gabian