Poezie Ardelenească

 

 

Poezie Ardelenească

- Apoi, dragă Mărioară,
Am tot stat şi m-am gândit:
Io, duminică, pe sară,
Vin cu tata în peţit!

- Înainte de-a mă cere,
Musai, dragu' meu, să-ţi zic
Că nu-s fată, mi-s muiere...
Nu vreu rostu' să ţi-l stric!

S-o n'tâmplat la vremea sapei,
Noaptea, când veneam din Ştei.
Coboram pe firul apei,
Când, m-am pomenit cu trei...

M-au ajuns la Fundătură ,
Şi m-au dezbrăcat pe loc,
Mi-au o pus năframa-n gură

Şi tăţi tri'şi bătură joc...

- Numa' spune-mi-i degrabă,
Că pe tăţi îi trag prin şiş!
- Păi, nu-i ştiu, Ioane dragă,
Era noapte, n-auzişi?...

O umblat şi bietu' tata,
(Şi tu ştii că el nu bea),
Ba-ntr-o crîşma, ba în alta,
Doar-doar o afla ceva...

Zile au trecut destule,
Şi nimica n-o aflat...
Da' io zic că, după... scule,
Nu-s de pe la noi din sat!