Razboiul climatic , al treilea razboi mondial

NATO, declaraţia anului
Le Lundi 6 juin 2016
Omenirea se află în plin război mondial climatic de câţiva ani. Un general
NATO, Fabio Mini, a făcut declaraţia anului, avertizând că omenirea se află
într-un război mondial climatic de câţiva ani. Cei mai mulţi se aşteptau ca
următorul război mondial să aibă la baze armele convenţionale, se pare că
cele mai importante guverne ale lumii au aprins deja un altfel de conflict.
Este unul nou; la bază armele chimice îndreptate spre modificarea
climei.
Generalul a oferit un interviu şocant:
Susţine că cel de-Al Treilea Război Mondial se află în plină desfăşurare. Cea
mai puternică armă este cea cu care se modifică clima. Lumea de azi este
lovită de furtuni puternice, cutremure majore, tsunami, alte evenimente care
pot aduce moartea. Exemplul concret este tsunami-ul produs în Indonezia în
2004. S-a ştiut înainte că un asemenea tsunami avea să se nască în urma
unui cutremur de intensitate mare, dar ptr. a nu se crea panică informaţia a
fost ţinută secretă.
Cf. Declaraţiilor generalului, cele mai mari puteri ale lumii se folosesc de
aceste arme de ultimă generaţie cu care pot modifica clima şi pot induce
anumite fenomene care în trecut s-ar fi petrecut doar în mod natural. Marile
puteri ale lumii şantajează astfel ţările mai mici şi în caz că nu se supun sau
nu respectă normele impuse, atunci sunt atacate pe această cale. Acest tip de
arme este considerat acum mult mai periculoase decât bombele atomice ptr.
că pot extermina silenţios oraşe întregi.
Argumentele lui Mini sunt susţinute prin proiectul „Seal”, realizat de omul
de ştiinţă din Noua Zeelandă Thomas Leech, încă din 1946. Cercetarea a
avut ca bază crearea de mici tsunamiuri în laborator. Succesul proiectului a
fost recunoscut la nivel global şi imediat după încheierea cercetării,
specialistul a fost înlăturat, iar rezultatele au fost trimise bazelor ilitare.
Incă din anii ’50 s-au dezvoltat primele arme climaterice.
Odată cu trecerea anilor este imposibil să nu realizăm că aceste arme au fost
perfecţionate ptr. ca azi să devină parte importantă din dorinţa nebună a
unor naţiuni de a controla întreaga planetă. Controlul climei și războiul
geoclimatic.
Oamenii şi-au dorit să poată controla vremea, să nu mai depindă de
capriciile unor „zei” neîndurători. De la săgeţile trimise în nori până la
2
rachetele moderne ptr. spargerea norilor, mulţi au încercat să influenţeze
clima.
În 1950, cercetătorul Wilhelm Reich (1897-1957) a dezvoltat un sistem de
aparate ce permitea influenţarea vremii, producerea sau alungarea norilor
de ploaie şi furtună.
Cercetările sale se bazau pe o energie denumită de el „orgon” care poate fi
asimilată cu „chi-ul” chinezesc şi „PRANA” din terminologia sanscrită.
Aparatele sale aveau rolul de a capta şi dirija fluxuri de energie orgonică de a
produce efecte în diverse experimente, legate de însănătoşirea unor bolnavi,
amplificarea energiei emisă de o substanţă radioactivă, controlul vremii
etc.Dispozitivul consta din diverse tuburi cu diametre diferite dispuse
concentric, ce aveau la un capăt cabluri ce făceau legătura cu un acumulator
orgonic. Construcţia semăna cu o „baterie” de artilerie ce era îndreptată
către cer. În funcţie de setările aparatului, acesta permitea formarea de nori
aducători de ploaie sau împrăştierea lor. Există la ora actuală firme care
folosesc acest tip de aparate, montate pe aripile unor avioane, ptr. a produce
sau îndepărta ploile. Din proiectul de control al climei initiat de Wilhelm
Reich au derivat apoi altele, cum ar fi experimentul Philadelphia, Montauk
şi proiectul HAARP.Proiectul HAARP dezvoltat de guvernul SUA ptr.
controlul climei, HAARP (High Frequency Active Auroral Research Project)
– Proiect de Cercetare a Rezonanţei Aurorale în Câmp de Înaltă
Frecvenţă car se referă la studierea efectului pe care îl are o rază de energie
din banda RF (radio frecvenţă) focalizată în straturile inferioare ale
ionosferei, cu ajutorul unui sistem complex de antene.
Dr. Rosalie Bertell confirmă că „cercetătorii armatei americane lucrează la
un aşa-numit «sistem climatic» conceput ca o armă potenţială. Metodele
includ producerea de furtuni şi modificarea traseului vaporilor în atmosferă
ptr. a produce inundaţii sau secete cu ţintă exactă. ”În anii ’70, fostul
consilier al securităţii naţionale americane Zbigniew Brzezinski a prevăzut în
cartea sa „Între două epoci” că „tehnologia va pune la dispoziţia
conducătorilor multor naţiuni tehnici de războaie secrete, dintre care numai
un mic număr va putea fi cunoscut de opinia publică. Tehnicile de
modificare a climei vor putea fi folosite ptr. a produce perioade prelungite de
secetă sau furtună.”Cercetările realizate până acum au creat un arsenal de
tehnici ptr. un adevărat război geofizic (E. Străinu, 2000, 2003), tehnici care
pot produce:
- dispersarea ceţii, norilor şi modificarea regimului de precipitaţii;
- formarea ceţii şi a norilor;
3
- producerea grindinei;
- obţinerea unor materiale necesare modificării proprietăţilor electrice ale
atmosferei;
- introducerea în atmosferă a câmpurilor electromagnetice;
- provocarea şi dirijarea furtunilor, tornadelor şi a uraganelor;
- producerea artificială a ploii şi zăpezii;
- controlul fulgerelor şi al maselor plasmatice atmosferice;
- modificări ale climei prin topirea calotei polare;
- deteriorarea stratului de ozon şi a ionosferei;
- modificări ale parametrilor fizici, chimici şi electrici ai mărilor şi
oceanelor, controlul fenomenului „El Nino”;
- producerea valurilor mareice mari – tsunami;
- provocarea cutremurelor de pământ etc.Marc Filterman, fost ofiţer
francez, a descris câteva tipuri de arme neconvenţionale ce folosesc
frecvenţele radio. Se referea la „războiul climatic”, indicând că
„SUA şi fosta URSS deţineau cunoştinţele tehnice necesare ptr. a declanşa
schimbări climatice bruşte (uragane, secete etc.) chiar de la începutul anilor
’80. Aceste tehnologii fac posibilă declanşarea de perturbări atmosferice
folosind unde radar de frecvenţă foarte joasă (Extremely Low Frequency –
ELF).
”Programul HAARP, desfăşurat în Gokoma, Alaska şi administrat de forţele
aeriene şi maritime SUA, reprezintă o nouă generaţie de arme sofisticate,
dezvoltate în cadrul „Iniţiativei Strategice de Apărare” a SUA. Proiectul a
fost lansat de „Direcţia de Vehicule Spaţiale” aparţinând „Laboratorului de
Cercetare a Forţelor Aeriene.” Constă în principal dintr-un sistem de antene
puternice, capabile să controleze modificări locale ale ionosferei.
Cercetătorul Nicholas Beigich, implicat în campania anti-HAARP, descria
acest proiect ca fiind „o tehnologie de fascicule de unde f. puternice, care
ridică zone ale ionosferei prin concentrarea unui fascicul şi încălzirea acelor
zone.
Undele electromagnetice sunt reflectate apoi pe pământ şi penetrează
absolut orice, cu viaţă sau fără viaţă”. Dr. Rosalie Bertell afirmă că „HAARP
este un încălzitor gigantic care poate cauza distrugeri în ionosferă, creând nu
numai găuri dar şi incizii lungi în stratul protector care împiedică radiaţiile
mortale să bombardeze planeta”. Dezinformarea opiniei publice HAARP a
fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare ştiinţifică şi
academică. Documentele militare americane sugerau că principalul obiectiv
al HAARP era să exploateze ionosfera în scopuri de apărare.
4
Fără să facă referiri clare la programul HAARP, un studiu al forţelor aeriene
americane a subliniat utilizarea „modificărilor induse ale ionosferei ca o
metodă de schimbare a modelelor climatice şi de distrugere a comunicaţiilor
şi radarelor inamice.
”Prima companie care a furnizat armatei echipamentul HAARP a fost ARCO
Power Technologies, subsidiară a ARCO Oil Company.
ARCO dorea să găsească o utilizare ptr. cele 30 000 de miliarde m3 de gaze
naturale din nordul Alaska. Deoarece livrarea acestora către consumatorii
civili s-a constatat că este nerentabilă, s-a hotărât utilizarea gazelor ptr.
alimentarea transmiţătoarelor. Sponsorul proiectului a fost Departamentul
de Apărare al Forţelor Aeriene şi Maritime ale USA.
Scopul proiectului (nedeclarat public) a fost realizarea unui scut energetic
planetar folosind ionosfera ca deflector de rază, ptr. a transmite cantităţi
mari de energie radiantă pe teritoriul ţărilor inamice, perturbându-le
comunicaţiile, armamentul şi industria electronică. HAARP avea drept scop
si studierea posibilităţii de a realiza comunicaţii nedetectabile între
submarine, explorări geofizice, controlul proprietăţilor undelor
radio ca şi generarea de semnale fantomă ptr. radarele inamice aflate
oriunde pe glob.
Alte efecte ale proiectului HAARP:
- Declanşarea de haos meteorologic local la utilizarea puterilor mari, de 1,7
GW.
- Scăderea concentraţiei de ioni de calciu din ţesutul cerebral al oamenilor
care au fost expuşi la iradieri mai mari de 0,8 mW/cm2 şi o frecvenţă de 147
MHz, la o modulare cu semnal variabil cuprins între 6 şi 20 Hz. S-a observat
o stimulare a neuronilor pe frecvenţa modulatoare de 16 Hz.
- Posibilitatea de a alimenta prin inducţie electromagnetică un avion aflat la
30 km înălţime, timp de 10000 de ore, avion ce are doar o bobină de
recepţie a puterii emise ce o transferă apoi blocului motor.
- Posibilitatea de a perturba grav sănătatea şi psihicul subiecţilor care sunt
ţinta unui experiment. Amintim oboseală cronică, iritare, pierderea
memoriei, cataractă, leucemie, defecte la naştere şi cancer, dar şi
modificarea compoziţiei sanguine, a colesterolului, presiunii arteriale,
pulsului şi chimiei cerebrale.
- Posibilitatea de a scurtcircuita întreaga încărcătură ionosferică (ionosfera
fiind vazută aici ca armatura exterioară a unui condensator sferic planetar)
cu suprafaţa terestră (care e vazută aici ca fiind armatura de polaritate opusă
a aceluiaşi condensator sferic planetar).
5
- Posibilitatea de a perturba stratul de ozon. Dacă acesta e lovit pe o
frecvenţă egală cu frecvenţa la care O3 se descompune în O2, atunci
radiaţiile UV pot atinge suprafaţa Terrei distrugând toate formele de
viaţă.
Conform dr. Rosalie Bertell, HAARP „este o parte a unui sistem integrat de
arme care au consecinţe devastatoare asupra mediului. Este probabil ca
proiectul să fie prezentat publicului ca un scut spaţial împotriva armelor din
spaţiul extraterestru sau chiar ca un instrument pentru refacerea stratului
de ozon !!!” HAARP poate contribui la schimbările climatice prin
bombardarea intensivă a atmosferei cu raze de frecvenţă ridicată. Undele de
frecvenţă joasă reflectate pot afecta creierul omului şi pot avea efecte asupra
mişcărilor tectonice. HAARP are capacitatea de a modifica câmpul
electromagnetic al Pământului.
Cum controlează HAARP uraganele S-a vorbit mult despre HAARP,
programul american de cercetare asupra frecvențelor aurorale active, prin
intermediul căruia poate fi manipulată vremea dar poate fi influențată și
mintea oamenilor. Și totuși, unii încă mai cred că toate controversele
stârnite în jurul acestui program sunt doar o simplă teorie a conspirației.
Filmul pe care vi-l propunem în continuare prezintă imagini captate din
satelit în timpul a două puternice uragane, în care se pot vedea formațiuni
noroase stranii, ce nu apar în mod natural. Prezența acestor anomalii ce au
influențat direcția de propagare a respectivelor uragane, constituie o dovadă
clară a faptului că fenomene meteorologice au fost manipulate.Uraganul
Joaquin, al doilea ca intensitate din zona Atlanticului în 2015, s-a dezlănțuit
la sfârșitul lunii septembrie 2015 și amenința coasta Statelor Unite.
Pe înregistrările furnizate de satelit se poate observa cum s-a intervenit
intenționat pentru a redirecționa uraganul spre insulele Bahamas și apoi
spre Bermuda, ocolind Cuba și orașele americane. Pentru ca traiectoria să
corespundă planului, programul HAARP a fost folosit în mai multe
faze.Uraganul Blanca, din iunie 2015, din oceanul Pacific, a fost de
asemenea controlat de forțele militare americane cu ajutorul armelor de
modificare a vremii (titularul progranului HAARP este Departamentul de
Apărare a Statelor Unite).
Redirecționarea uraganelor se produce printr-un fel de explozie la nivelul
norilor și curenților din ionosferă. Cu ajutorul antenelor HAARP sunt
trimise cantități enorme de unde de joasă frecvență în stratul inferior al
ionosferei, care încălzesc acest strat generând ascensiunea lui, urmată de
6
apariția unui puternic curent descendent. Când acest curent descendent se
lovește de straturile mai dense aflate în partea superioară a norilor, el se
răspândește radial, formându-se nori tubulari la linia de înaintare a
formațiunilor noroase. Nori tubulari apar în mod obișnuit acolo unde
furtuna tinde să se disipe, dar niciodată nu apar mai mulți odată, în serie,
dacă sunt formați pe cale naturală. Fiecare nor tubular este consecința unui
curent descendent ce a lovit partea superioară a norilor și s-a răspândit
radial. Norii tubulari creați prin intervenția HAARP sunt stabili, persistă ore
în șir, păstrându-și forma chiar și atunci când se deplasează rapid, așa cum o
fac norii singulari naturali.
„Spargerea” masei de nori în nori tubulari are ca efect redirecționarea
furtunii. Modificările generate în ionosferă de programele HAARP sunt
responsabile și de apariția unor găuri în stratul de ozon. Dimensiunile tot
mai mari ale găurilor în stratul de ozon permit razelor ultraviolete nocive
(UV-B) să ajungă pe pământ, afectând viața pe Terra.
Din anul 2002 și până în prezent, cantitatea de UV-B a crescut cu 800%!