MURĂTURILE Leac universal !

MURĂTURILE   Leac universal !

>
> Bomba din putinică: MURĂTURILE
>
> - Sunt o specialitate românească, despre a cărei valoare
> vindecătoare se ştia, până de curând, prea puţin.
> Cercetări de ultimă oră au arătat că varza, gogonelele,
> pepenele sau castraveţii muraţi, sunt medicamente
> redutabile, în prevenirea şi vindecarea unor boli, altfel
> extrem de greu de tratat - 
>
> Aparent banalul proces de murare a
> legu­melor este, în realitate, un lanţ de zeci de
> reacţii biochimice, în urma cărora rezultă substanţe cu
> un potenţial terapeutic extraordinar. Multă vreme, oamenii
> de ştiinţă au ignorat aceste alimente tradiţionale,
> deşi erau obţinute printr-o suc­cesiune de procese
> care pot rivaliza cu cele mai sofis­ticate sinteze ale
> medicamentelor alopate. Pentru pri­ma oară, murăturile
> au atras atenţia în urmă cu aproa­pe două decenii,
> când un studiu făcut în Polonia a arătat că femeile din
> zonele rurale ale ţării au o adevă­rată imunitate la
> cancerul de sân şi de col uterin. Prin comparaţie,
> polonezele care trăiau în alte colţuri ale lumii,
> renunţând la dieta tradiţională, erau la fel de
> vulnerabile la cancer ca media înregistrată în Europa.
> Secre­tul: femeile care trăiesc în Polonia consumă,
> în medie, câte 30 de kilo­grame de varză acră pe an
> - un record mondial, care se traduce şi în reduce­rea
> cu peste 50% a incidenţei cance­rului la sân, dar şi
> a altor cancere cu determinare hormonală.
>
> Pornind de la aceste prime obser­vaţii,
> studiile s-au extins şi, rând pe rând, s-a
> des­coperit că gogonelele mu­rate atacă viruşii
> he­patitici, cono­pida murată împiedică
> anu­mite mu­taţii celulare şi stopează procesele
> de îmbătrânire, în timp ce castraveţii muraţi combat
> diabetul şi reglează valorile coleste­rolului. Fiecare
> tip de legumă murată conţine virtuţi tera­peutice
> extraordinare, pe care acum, în sezonul rece care tocmai
> începe, e bine să le ştim.
>
> Scurt istoric
>
> În Europa, destul de puţine ţări (între care la loc de
> frunte se află România) au o tradiţie străveche şi
> bo­gată în prepararea şi consu­mul murăturilor.
> În schimb, pe alte meridia­ne, acest proces de
> conservare şi de sporire a valorilor nutritive ale
> diferitelor vege­tale a fost desco­perit şi folosit
> neîntrerupt, vreme de milenii. Aproape toate civilizaţiile
> importante au cu­noscut aceste su­per-ali­mente:
>
> * China - se pretinde a fi descoperitoarea
> pro­cesului de murare, iar dovezile arheologice arată
> că, într-adevăr, de mai bine de trei milenii, pe acest
> teri­toriu se fabrică murături. Cel mai frec­vent
> sunt consumate: ridichea neagră, ardeiul iute, seminţele
> de muştar chine­zesc şi varza chinezească.
>
> * India - şi aici, procesul de mu­rare
> este folosit de milenii în multe zone. Indienii folosesc la
> murături şi în pre­zent ghimbirul, ardeiul iute,
> ustu­roiul şi fructele de mango.
>
> * Mesopotamia - este o ţară antică, care
> înglo­ba actualele teritorii ale Turciei, Siriei şi
> Irakului. Aici au fost găsite cele mai vechi vestigii care
> atestă folosirea procesului de murare, încă de acum 4000
> de ani. De aici ne vin tradiţia folosirii castraveţilor
> în mură­turi, dar şi sistemul de condi­mentare cu
> cimbru, foi de dafin şi us­turoi.
>
> * Tracii - de la ei se păstrează până astăzi
> tradiţia verzei, a castraveţilor şi mor­covilor
> muraţi, folosite atât ca re­medii interne, cât şi
> externe.
>
> * Arabii - au moştenit, se pare, de la
> mesopo­tamieni meş­te­şugul preparării
> castraveţilor şi a sfeclei murate. În prezent, ei
> fol­osesc ca murături: pepenii, vinetele, castraveţii,
> dar şi prunele crude sau migdalele verzi.
>
> Pornind de la aceste tradiţii, murăturile au
> intrat în vizorul oamenilor de ştiinţă care au vrut să
> vadă ce se ascunde dincolo de gustul şi aromele lor
> plăcute.
>
> Motive ştiinţifice pentru a consuma murături
>
> Multă vreme s-a crezut că prin murare,
> legumele şi fructele îşi pierd proprietăţile, devenind
> nişte ali­mente moarte, total lipsite de proprietăţi
> terapeu­tice. Ei bine, în realitate, lucrurile stau
> exact invers: prin murare, anumite calităţi
> vinde­cătoare ale vegetalelor sunt am­plificate şi
> chiar apar substanţe active noi, foarte puternice.
>
> * Păstrează vitaminele ori­ginare - chiar şi vita­minele foarte
> sensibile, cum ar fi vitamina C sau cele din com­plexul
> B, sunt păs­trate în pro­por­ţie de peste 50%
> în murăturile pre­parate cas­nic.
>
> * Păstrează întreaga canti­tate de minerale şi
> oligoelemente - fie că vorbim de potasiu, de
> si­liciu, de se­leniu sau calciu, aces­te
> substanţe im­portante pentru organism sunt
> păs­trate intacte şi, mai mult decât atât, devin mai
> uşor asimilabile.
>
> * Sunt foarte sărace în
> ca­lo­rii - microorga­nismele care
> pro­duc pro­ce­sul de fermentare (acri­re) a
> mură­turilor con­sumă multe din zaharurile
> legu­melor şi fructelor, făcându-le printre cele mai
> puter­nice alimente anti-obezitate.
>
> * Conţin probiotice naturale - aşa-numitele bac­terii
> prietenoase se dezvoltă din belşug în procesul de murare,
> iar odată ajunse în organism, vindecă infecţiile, previn
> tulburările digestive, întăresc imu­nitatea.
>  
> * Au efect antibiotic şi antiviral - frunzele de ţeli­nă,
> seminţele de mărar şi muştar, rădăcina de hrean şi
> usturoiul folosite în prepararea murăturilor conţin
> substanţe volatile care nu doar că dau aroma
> speci­fică, dar luptă activ împotriva microbilor
> invadatori, protejează sistemul nervos şi cel
> endocrin.
>
> Care murături au valoare terapeutică?
>
> De la bun început trebuie spus că efecte terapeu­tice au
> doar murăturile clasice, adică cele făcute în saramură
> şi, într-o măsură mult mai mică, cele puse în oţet.
> Apoi, murăturile eficiente sunt cele făcute în casă,
> fără preparare termică, fără aditivi artificiali, aşa
> cum au de cele mai multe ori cele produse industrial. Este
> foarte important şi ca sarea folosită să fie
> neio­da­­tă, aşa încât iodul adăugat
> artificial să nu in­terac­ţioneze negativ cu
> ingredientele naturale. Nu în ulti­mul rând, este
> important ca legumele sau fructele pu­se la murat să
> fie proaspete, de bună calitate, obţi­nute din
> agricultura tradiţională şi nu din cea chimi­zată.
>
> Unii specialişti consideră că murăturile puse
> toam­­na târziu, îşi păstrează mai bine
> calităţile cura­tive, dar mai mult contează calitatea
> şi felul de com­binare al ingredientelor decât acest
> detaliu. Acrirea murăturilor apare printr-un proces natural
> de fermen­taţie care are loc în butoiul sau borcanul
> cu murături, culturile de bacterii transformând zaharurile
> din legume şi producând nenumărate substanţe nutritive
> şi aromate. Murarea fiind un proces intens de
> fermen­taţie, este total contraindicată folosirea
> recipientelor de plastic în locul celor de sticlă,
> ceramică sau lemn, deoarece acizii naturali formaţi pot
> extrage cu uşu­rin­ţă substanţe toxice din
> masele plastice, rezultând mu­rături mai degrabă
> toxice decât cu efecte terapeu­tice.
>
> Tratamente cu murături
>
> Secretul eficienţei acestei categorii de
> alimente nu este doar calitatea lor, incontestabilă prin
> prisma studiilor ştiinţifice, ci şi cantitatea. Fiind un
> aliment care poate fi consumat zilnic, cu foarte multe
> feluri de mâncare, murăturile sunt unul dintre
> medica­men­tele cel mai uşor de administrat. O
> canti­tate de murături suficientă pentru
> întreţinerea sănătăţii este de 300 de grame pe zi,
> consu­mate în timpul meselor principale. În timpul
> curelor cu murături, se vor consuma mini­mum doi litri
> de apă pe zi, aşa încât rinichii să nu fie deloc
> afectaţi de surplusul de sare pe care trebuie să-l
> elimine.
>
> Castraveţii muraţi - antidiabetici şi digestivi
>
> Dintre toate murăturile, castraveţii muraţi
> au cele mai puţine zaharuri, motiv pentru care sunt un
> extra­ordinar remediu pentru cei care au abuzat de
> dulciuri, de alimente supra-ra­finate, bogate în
> amidon. Mai mult decât atât, coaja lor conţine substanţe
> care stimulează puter­nic digestia şi metabolismul,
> ajutând la procesarea mai uşoară a proteinelor şi a
> grăsimilor, chiar şi a celor cu potenţial toxic ridicat.
> Acesta este şi motivul pen­tru care organismul
> consumatorilor de carne sau prăjeli cere aceste murături
> ca adaos pe lângă fripturi şi alte alimente bogate în
> proteine sau grăsimi. Dar să vedem câteva afecţiuni în
> care aceste le­gume murate au un efect terapeutic
> pu­ternic:
>
> * Digestie dificilă, dispepsie 
>
>  - tripsina, o enzimă conţinută în coaja castraveţilor muraţi,
> ajută organismul să digere şi să asimileze cu uşurinţă
> pro­tei­­nele. Apoi, bacteriile prietenoase din
> aceste mu­rături normalizează flora tu­bului
> digestiv, preve­nind indigestiile, balo­na­rea,
> disconfortul ab­dominal după masă. Persoanele
> ca­re în­tâmpină pro­ble­me în
> asimilarea mân­­că­rurilor bo­ga­te
> în pro­teine sau gră­simi, precum şi cele care au
> frec­vent indi­gestii ori probleme bi­liare, ar
> trebui să con­sume la mesele prin­ci­pale
> castraveţi mu­raţi.
>
> * Diabet za­ha­rat - castraveţii muraţi în apă cu
> sa­re conţin o can­ti­ta­te infimă de
> za­ha­ruri, dar în schimb au în componenţă
> sub­stanţe stimulatoare ale acti­vităţii
> pancreasului, precum şi din cele care mă­resc
> receptivitatea organismului la insulină. Con­su­mul
> lor este un adevărat tratament pentru preve­nirea şi
> tra­tarea diabetului, ei putând fi mâncaţi fără
> niciun fel de restricţie cantitativă.
>
> * Colesterol şi trigliceride mărite -
> fibrele alimentare şi stimulatorii activităţii
> hepatice din cas­traveţii muraţi
> sunt adevăraţi inamici ai grăsimilor şi
> colesterolului în exces din sânge.
> Consumaţi con­stant vreme de măcar trei luni
> (minimum 300 de grame pe zi), ei
> vor scădea valorile trigliceridelor şi ale
> coles­te­rolului şi vor proteja
> vasele de sânge de depunerea acestora.
>
> Gogonelele murate - hepatoprotectoare şi
> anticancerigene
>
> Consumate verzi, tomatele proaspete sunt
> to­xice pentru organism, o sub­stanţă pe care o
> con­­ţin afec­tând ficatul şi sistemul nostru
> ner­vos. În schimb, atunci când sunt murate, o
> ade­vă­rată al­chimie se pe­tre­ce cu
> gogonelele, sub­stanţele to­xice fiind
> inac­tivate, iar cele cu valoare tera­peu­tică
> fiind poten­ţate. Studii făcute în ultimii ani au
> arătat că există prin­cipii active cu un
> po­tenţial fantas­tic de vin­de­care în
> coa­ja şi pul­pa gogone­lelor,
> sub­stan­ţe fără echi­valent în lumea
> plantelor me­dicinale sau a medica­men­telor.
>
> * Hepatită virală - un studiu german a
> de­mon­strat că în gogonele sunt secretate
> substanţe (nu­mite alcaloizi) care împiedică
> replicarea viruşilor he­pati­tici, blocând în
> special prolifera­rea virusului C. Go­go­nelele
> sunt atât de active terapeutic încât, în
> com­binaţie cu frunzele de vâsc, sunt administrate cu
> suc­ces persoanelor care nu au răspuns la cele mai
> avan­sate tratamente pe bază de
> interferon.
>
> * Boală canceroasă - o cercetare făcută în anul 2010,
> în Coreea de Sud, a arătat că tomatele verzi conţin
> citostatice naturale, care deter­mină auto-distrugerea
> anumitor formaţiuni tu­morale. Cele mai re­ceptive
> la acest trata­ment s-au dovedit a fi cancerele
> pulmonare, precum şi cancerul de col uterin.
>
> * Efort fizic - gogonelele sunt prin­tre cei mai
> buni sus­ţi­nători de efort. Ele cresc rezistenţa
> la miş­care fizică pre­lungită, dar ajută şi la
> creş­terea masei mus­culare, fiind mult mai
> sănătoase şi eficiente pe termen lung decât steroizii
> (substanţe hor­mo­na­le toxice) folo­siţi
> de ama­torii de culturism. Ele sunt utile şi pentru
> copiii sau adoles­cenţii cu o dezvoltare fizică
> întârziată, cu o con­stituţie firavă.
>
> Conopida murată - reglator hormonal şi
> protector nervos
>
>  Conopida conţine o categorie de substanţe cu
> un efect antioxidant foarte puternic, numite
> sulfo­ra­fani. Din fericire, a­ceste substanţe
> nu se degra­dea­ză decât în foar­te mică
> măsură în procesul murării, cali­tăţile
> tera­peutice fiind menţi­nute la cote ex­trem
> de ridi­cate. Adău­gaţi apoi fap­tul că
> a­ceas­tă legu­mă conţine mari
> canti­tăţi de vita­mina C, vita­mi­na B6
> şi potasiu, şi veţi ob­ţine o imagine mai
> exac­tă a virtuţilor sale de me­dicament, în
> următoarele boli:
>
> * Chisturi ova­rie­ne, dismenoree, tul­burări de
> menopau­ză - conopida murată este un excelent
> reglator al activităţii ovarelor, fiind din acest punct de
> vedere un ajutor natural mult mai eficient decât multe din
> medicamentele hormonale de sinteză. Se con­sumă în
> cure de lungă durată, alternativ cu varza mu­rată, cu
> care este înrudită şi care are proprietăţi
> tera­peutice similare. Consumul acestor două legume din
> familia cruciferelor înlătură durerile menstruale,
> pre­vine fenomenele extreme de la intrarea în
> me­no­pauză şi protejează organismul în timpul
> meno­pauzei.
>
> * Prevenire Alzheimer, Parkinson, boli nervoase
> degenerative - principiile active din conopidă
> sunt un veritabil protector al sistemului nervos în faţa
> proceselor degenerative. Persoanele care consumă mari
> cantităţi de cono­pidă sau broccoli murat se bucură,
> la vârsta a treia, de o me­morie şi de o coordonare
> neuromotorie mai bună. De asemenea, ele au un tonus psihic
> mai bun, pu­tând rămâne active mental şi fizic
> până la vârste foarte înaintate.
>
> *
> Boli cardiovasculare - conopida conţine mari cantităţi
> de potasiu, mineral care reglează rit­mul cardiac şi
> tensiunea arterială. Pe urmă, această legu­mă
> murată împiedică oxidarea grăsimilor şi
> coles­terolului pe artere, prevenind ischemia cardiacă
> şi tulbu­rările circulatorii cerebrale. Nu în ultimul
> rând, conopida murată previne formarea şi migrarea
> chea­gurilor de sânge (trombilor), fiind un
> fluidi­fiant san­guin.
>
> Varza murată - imunoreglator, remediu
> anti-obezitate
>
> Este un fel de regină a murăturilor, efectele sale
> vindecătoare fiind atât de numeroase şi de complexe,
> încât ar trebui să-i acordăm un articol separat, pentru
> a le putea enumera. Secretul verzei murate este
> canti­tatea foarte mare de antioxidanţi pe care îi
> conţine, corelată cu un conţinut enorm de fibre şi cu un
> număr incredibil de mic de calorii. Frunzele sale sunt
> folo­site intern şi extern în peste o sută de
> afecţiuni, dintre care am selectat, în continuare, doar
> câ­teva:
>
> * Infecţii res­piratorii, trata­men­te cu
> anti­bio­tice - un studiu fă­cut în Coreea de
> Sud a arătat că animalele de experienţă hrănite cu
> varză murată, du­pă ce au fost infec­tate cu
> celebrul şi te­mutul virus al gri­pei aviare (alias
> H5N1), au supravieţuit într-o pro­porţie mult mai
> mare decât cele tra­tate prin metode alopate. Cum este
> posibil acest lucru? Prin calităţile imunostimulatoare ale
> verzei, date de conţinutul de vitamina C şi complexul B,
> dar şi de bacteriile prie­tenoase pe care le conţine.
> Acestea din urmă sunt un ajutor preţios şi în timpul
> tratamen­telor cu antibiotice, deoarece previn
> instalarea can­dida şi deficienţele imunitare care
> apar frec­vent după această terapie medica­men­toasă.
>
> * Astm, alergii cutanate - per­soa­nelor cu
> sensibilitate alergică puternică, tradusă prin astm
> bronşic sau urticarie, li se recomandă zilnic salata din
> varză murată, preparată cu ceapă şi hrean. În curele
> de lungă durată, varza murată reglează reacţiile
> siste­mului imunitar, diminuând inten­sitatea
> proceselor alergice şi amelio­rând, gradat, bolile
> produse sau po­tenţate de acestea.
>
> * Supragreutate, obezitate - două castroane mari cu salată de
> var­ză acră conţin mai puţine calorii decât o felie
> de pâine cu unt sau câteva pă­trăţele de
> ciocolată. Mai mult, varza are o cantitate
> impresio­nantă de fibre alimentare - substanţe
> nedigerabile, care constituie o adevărată capcană pentru
> grăsimile şi zaharurile din ali­mente. Nicio persoană
> cu supra­greu­tate sau obezitate nu ar trebui să
> ig­nore varza murată în timpul sezonului rece, când
> hrana este mai bogată în calorii şi săracă în legume
> şi fructe proas­pete.
> Pentru cei care nu suportă varza
> murată sau care vor o variaţie în dietă se recomandă
> şi folosirea cas­traveţilor, gogonelelor şi a
> pepenelui murat.
>
> Varza roşie murată - vitaminizant şi anticancerigen
>
> Diferenţa de culoare dintre varza albă şi
> cea roşie este dată de o categorie de substanţe numite
> pig­menţi antocianici, care sunt printre cele mai
> pu­ter­nice anti­cancerigene cu­noscute
> până în pre­zent. Apoi, varza roşie con­ţine de
> aproximativ opt ori mai multă vita­mina C decât cea
> albă, fiind cea mai bună sursă na­turală din
> această vi­ta­mină, în timpul iernii. Ca atare,
> această mură­tură are câteva calităţi terapeutice
> inegalabile, care o recomandă în afecţiuni altfel foarte
> greu tratabile:
>
> * Boală canceroasă - varza roşie murată este o
> adevărată pavăză contra cancerului pentru întreg
> traiectul digestiv. Ea previne şi ajută în tratamentul
> cancerului bucal, esofagian, de colon şi de rect.
> Zea­ma sa (moarea de varză roşie) este un adjuvant în
> cazul cancerului hepatic, pulmonar şi de prostată. Trebuie
> ştiut şi faptul că antioxidanţii pe care îi
> con­ţine ajută la neutra­lizarea, chiar şi la mai
> mult timp după inge­rare, a unor agenţi
> can­ce­rigeni puternici, cum ar fi aditivii
> sin­tetici din mezeluri, pes­tici­dele din
> legu­me şi din apă, ori gu­droanele din fu­mul
> de ţigară.
>
> * Boli auto­imu­ne - pot fi ameliorate prin cure de
> mini­mum trei luni cu var­ză roşie murată.
> Con­ţinutul uriaş de vita­mi­na C şi
> pigmenţii din această legumă aju­tă sistemul
> imuni­tar să se auto-re­gleze, diminuând
> in­ten­sita­tea proceselor auto-distructive.
>
> * Parodontoză - se tratează cu salată de varză
> roşie murată, tăiată foarte fin, aşa încât să nu
> solicite suplimentar dentiţia. De asemenea, se fac clătiri
> ale gurii, de trei ori pe zi, cu moare de varză roşie.
> Clă­tirea se va face vreme de câteva minute, plimbând
> cu presiune moarea prin toată gura, după care zeama de
> varză se înghite. Tratamentul durează 6-12 luni, iar
> efectele sale sunt de multe ori surprinzător de
> puter­nice în această afecţiune, altfel, aproape
> imposibil de tratat.
>
>  Precauţii şi contraindicaţii
>
>  Toate studiile făcute până
> în prezent arată că efec­tele adverse la consumul de
> murături sunt foarte rare şi reduse ca intensitate, fiind
> cel mai adesea deran­ja­mente digestive: diaree,
> balonare, uşoare colici abdo­minale.
> Pentru cei care au contraindicat aportul de sare, din
> cauza hipertensiunii sau a anumitor afecţiuni renale, se
> recomandă desărarea prealabilă, în multă apă, a
> murăturilor.
>