Povestea vietii lui Buddha
* Ca si regele animalelor, leul, pasind maiestuos, privind increzator in cele patru zari ale cerului, patrunse el in miezul principiilor adevarului si vorbi astfel in deplina constientitate:
Aceasta nastere aduce conditia unui Buddha; dupa aceasta nu va mai exista pentru mine o noua nastere; doar pentru aceasta singura data m-am nascut, pentru a salva lumea.
* Numele tatalui sau era Śuddhodana, cuvant care inseamna apa pura sau rau pur. Mama lui s-a numit Mâyâ=iluzie. Numele sotiei sale era Yaśodharâ, care inseamna „vasul minunatiei sau al splendorii". Toate aceste nume ne indica imediat ca intreaga poveste exoterica a lui Buddha este simbolica, aratand ca el fusese nascut de o mama, care se numeste iluzie si ca tatal lui se numea rau pur, in alte cuvinte, inspiratie pura, care alcatuieste alimentatia mintii (substanta gandirii). Numele sotiei sale, vasul splendorii, ne indica cateva mari calitati spirituale pe care le detinea el, si care il inconjurau. Fiecarei parte a vietii lui, prezentata de legenda, ii sta la baza un fapt esoteric.
* Parintii, alarmati de cele treizecisidoua de semne unei nasteri divine, care s-au aratat inaintea nasterii lui, si preveniti fiind de inteleptii acelei vremi; care duceau mai mult sau mai putin o viata spirituala in lumina, fiind astfel imputerniciti sa propavaduiasca, precum si uimitoarea intelepciune si putere intelectuala, de care dadea el-Buddha dovada, au incercat sa il lege la viata de familie, da, au incercat sa impiedice natura sa interioara sa se inalte, induiosat fiind de tristetea si de suferinta lumii.
* Dupa ce crescuse copilul, chemase Râja pe sfantul Viśvâmitra sa vina sa ii aduca la cunostinta toate invataturile. Dar inteleptul isi dadu curand seama, ca tanarul detinea deja adanci cunostinte despre invataturile scrise in carti, chiar si a intreagii stiinte traditionale despre Planete si Stele, isi aduna cartile si pleca minunandu-se.
* Si totusi veni ziua cand printul Siddhârtha trebui sa vada cele patru Semne ale Trezirii, astfel: 1. un om batran, aplecat, 2. un lepros, respins de ai sai, 3. un les ars la rugaciunea funerara, iar apoi un Bhikshu cu aceleasi conceptii, in cautarea acelei realitati care nu este trecatoare. Dupa ce vazuse aceste semne se intrista si nu mai gasi liniste, deoarece il macinau ganduri legate de suferintele vietii si despre cum poate fi salvata omenirea de batranete, boli, decadenta si moarte, ca apoi sa fie condusa spre eliberarea finala.
* Si veni in sfarsit vremea in care Buddha incepu sa se arate tot mai mult in tanarul barbat, in acest timp –dupa nasterea fiului sau Râhula— incepu Trezirea tanarului. Isi parasi casa si plca in Himâlaya, incercase tot felul de practici, cercetase totul, cautase intelepciune; cautand acea lumina mareata, incepu sa se retraga tot mai adanc in propria fiinta, fiind astfel tot mai mult iluminat de splendoarea divinitatii interioare, pana in acea zi in care se asezase sub copacul intelepciunii –Bodhi, numit astfel deoarece sub crengile lui se petrecuse iluminarea lui completa, devenind astfel un Buddha complet-inflorit.
* In acel moment se cutremurase pamantul de respect, din acel soc se trezi marele Initiant al Cerului. Ochii lui erau plini de fericire, cand se deschisesera spre lumina, si spuse:
Cand ii privisem pe Buddha cei vechi, auzisem la fel ca si acum, acest semn in care pamantul se cutremura. Virtutiile unui Muni sunt atat de maiestuoase, incat pamantul intreg nu le poate indura cand picioarele lui ating pas cu pas pamantul, auzind astfel cum se cutremura pamantul. O lumina stralucitoare ilumineaza acum lumea, la fel ca soarele la rasarit. Vad cincisute de pasari albastrii in dreapta mea zburand in cercuri, in spatiu. Toate aceste semne aducatoare de noroc sunt identice celorlalti Buddha; de aceea stiu ca acest Bodhisattva va atinge, cu siguranta, intelepciunea perfecta.
* Doar Mâra Devarâja, dujmanul religiei, marele inselator, nu se bucura si nu jubila. Imparatul celor cinci dorinte, indemanat in toate tehnicile razboiului, potrivnicul tuturor celor care cauta eliberarea era invins. Se indrepta catre fiicele sale, spunand astfel:
Lumea are acum un mare Muni; a depus un juramant spre aparare; tine un arc puternic in mana; intelepciunea este sageata de diamant pe care o foloseste. Obiectivul lui este sa castige intaietate in lume si sa imi ruineze, sa distruga teritoriul meu. Eu nu ii sunt lui de seama, caci toti oamenii vor crede in el si isi vor gasi refugiul in arta salvarii sale. Atunci va fi pamantul meu desert si nelocuit. Dar la fel ca si atunci cand omul se impotriveste legii moralitatii, iar corpul lui devine gol, la fel acum, atata vreme cat ochiul intelepciunii nu s-a deschis inca in acest om si pe taramul meu e inca liniste, voi merge sa ii intorc planurile si sa ii daram stalpul de sprijin al casei sale.
* Atunci se ridicase oastea de lupta a intunericului, cele zece pacate, asemanatoare unei mari amenintand sa il cuprinda. Ceata demonica crestea in ura si ferocitate, adaugand forta la forta spre a continua lupta. Dar cand s-au aplecat sa ridice pietrele nu le-au putut ridica, ori daca le-au ridicat nu le-au putut arunca.Sagetile lor zburatore, lancile, si buzduganele se opreau in spatiu, refuzand sa cada; stropii rai ai furtunii si grindina apriga se transformau in petale de lotus –in cinci culori, iar otrava scarboasa a dragonului se schimba intr-un aer condimentat. Asfel fusesera toate aceste nenumarate creaturi, doritoare sa-l distruga pe acest Bodhisattva, ranite cu propriile arme, caci nu erau in putere sa il miste din loc, oastea lui Mâra era plina de suferinta.
* Atunci se ridica in aer vocea divinitatilor, in forma lor invizibila, si spuse:
Iatal, Marele, gandul lui nemiscat de vreun resentiment, in timp ce intreaga rasa a rautatii lui Mâra incearca fara succes sa il distruga. Incetati cu gandurile voastre murdare, aducatoare de moarte, impotriva acestui tacut intelept, care sede asa de linistit! Nici in gand nu veti putea misca muntele Sumeru. Bodhisattva care in vietile precedente a invatat prin suferinta, pe el nu-l puteti rani. Acum is va atinge cu siguranta scopul, sezand pe tronul intemeiat pe drept, la fel ca si ceilalti Buddha, integru si masiv, ca un diamant.
* Mâra, auzind aceste sunete din spatiu si vazand ca Bodhisattva tot nemiscat sedea, se inspaimanta si isi relua drumul spre cer. Gandul lui Bodhisattva era acum plin de pace si liniste. Primele raze de soare se aratau in zori, aburul cetos se risipi; lumina pala a lunii si a stelelor slabi in intensitate; toate barierele noptii disparusera, in timp ce de sus flori ceresti cadeau in ploaie spre a-l cinsti pe Bodhisattva.
* Apoi in acea liniste sacra, ia te uita –o minune!...Constiinta care isi are continuitatea pana in infinit, devenii perceptie, iar Bodhisattva detinu viziunea vietilor trecute, a construirii si distrugerii lumilor si sistemelor, siragul lantului cauzei si efectului, intins de la infinit spre infinit; pana a ajuns in final la izvorul de nepatruns al adevarului. Cand trecu pragul casei (somnul lipsit de vise) marelui Rishi, disparu intunericul si lumina rasari. Liniste deplina domnea, totul era nemiscat, si astfel patrunse el in final in inima soarelui. Acolo sedea el, Buddha nascut pentru a doua oara, iluminat de intreaga intelepciune si imbaiat de lumina soarelui spiritual, in timp ce intregul pamant se cutremura de acel soc convulsiv. Apoi vazura ochii lui Buddha tot ceea ce traieste, simtind in acel moment o adanca compasiune.
* Mai tarziu isi continua pelegrinajul prin India, invatand, adunand discipoli in preajma sa, dar tot timpul invatand, invatand, invatand. El invata intelepciunea esoterica, care era pe acea vreme tinuta secret de putinii Brahmani ai acelei vremi. El o explicase, o dezvoltase, si o continuase atat cat ii era permis sa o impartaseasca cu ceilalti; cei care erau destul de mari pentru a o primi, cei care il inconjurau pe invatator devenisera administratorii marelui sau sistem.
* Astfel trecura anii. Miscarea pe care o cauzase in tara era mare. Invataceiii se adunau spre el in valuri, din toate colturile lumii. Numele lui se raspandea tot mai departe. A infaptuit minuni de bunatate omeneasca. Invata Evanghelia iubirii, a compasiunii si a milei, o iubire care nu cunoaste granite, infinita, care include intreg Universul in raza sa. El invata unitatea spiritual-divina esentiala tuturor lucrurilor, unitatea spiritual-divina a fiintei umane cu Universul spiritual. Cate doi trimise el discipolii sai peste tot tinutul Âryâvarta si ii sfatui sa mearga tot mai departe, ceea ce si facusera cu timpul.
* Pe cand Buddha ajunsese de optzeci de ani, iar toamna colora frunzele –asa spune legenda- , se intinse el intr-o zi, si ultimele sale cuvinte, dupa scripturile buddhiste, fusesera:
Fratii mei! Toate lucrurile sunt compuse. Lucrati cu ardoare la eliberarea voastra; faceti dupa cum v-am poruncit, debarasati-va de acea panza incurcata a grijilor, pasiti nestingheriti spre eliberare.Ea nu v-a veni la voi doar pentru ca m-ati vazut pe mine. Cine nu imi urmeaza porunca, m-a cunoscut in zadar, iarasi cel, care e departe de aici si urmeaza intocmai drumul meu, el e intotdeauna aproape de mine. Un om poate sa stea langa mine, si totusi daca el nu-mi urmeaza, sa fie departe de mine. Aveti grija de inima voastra; nu-i faceti loc indiferentei, practicati constiinciosi toate lucrurile bune.
* Si apoi spuse el:
Sa nu credeti ca munca mea v-a muri odata cu mine. Nu doar unul este raspunzator pentru un lucru atat de maret.. Priviti inauntrul vostru. Lumina care s-a aprins acolo prin adevarurile si regulile Ordinului nostru va v-a conduce mai departe. Fiti lumina pentru voi insine. Continuati cu meditatia, concentratia si daruinta. Masurati cu atentie toate invataturile pe care le cunoasteti. Daca se potrivesc cu invataturile fundamentale, care stau la baza fratiei, atunci este invatatura dreapta. Daca nu se potriveste, respingeti-o.
* Apoi a trecut pentru o vreme in Nirvana si reveni dupa ce infaptuise sacrificiul sublim al individului spre beneficiul tuturora. Dupa aceea trai retras privirior oamenilor, invatand mai departe putini dintre alesii sai Arhats. Pleca in Himalaya, in Sambala, unde isi lua locul in acel centru vechi al inspiratiei omenesti. Religia exoterica, numita Buddhism, initiata de Domnul- Buddha in timpul existentei sale pamantesti este o forma externa a Religiei-Intelepciunii omenirii, inca din vechime. De aceea este cea mai mare si mai pretioasa religie exoterica din istorie.
* Domnul-Buddha a trait 100 de ani ca si om, si ca urmare a legendei ezoterice, in momentul mortii sale, egoul omenesc al lui Buddha se inalta din constiinta obisnuita spre cea spirituala atingand divinitatea. Apoi reveni de-a lungul cararii constitutiei interioare, iar Buddha isi deschise ochii. Ii inchise din nou, iar constiinta umana se inalta pentru a dou-a oara in sferele interioare, de fiecare data mai sus; atinse sau deveni una pentru cateva clipe cu Buddha-Cerestru si cobori pentru a dou-a oara. Si pentru a dou-a oara, pe cand a ajuns creierul, isi deschise Buddha ochii. Acelasi lucru se petrecu si a trei-a oara, iar dupa ce isi deschise Buddha ochii pentru a trei-a oara pali. Manushi-Buddha parasi principiile de baza a fiintei sale, spre a se descompune, ramanand astfel in spatiul astral ca un Nirmânakâya, cu toate partile constitutiei sale, cu exceptia corpului fizic, corpului astral si a vitalitatii animale. Aceasta ascensiune este urmarea dezvoltarii depline a constitutiei interioare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu