Soarta mașinilor cu motoare diesel

 Mai multe metropole germane interzic circulația mașinilor vechi cu motoare diesel

CO2, particule de praf, oxizi de azot. Toate dăunează sănătăţii. Iresponsabil şi imoral! Posesorii de maşini cu motoare diesel sunt acum traşi de urechi şi, pur şi simplu, expropriaţi, este de părere Andelko Subic într-un comentariu pentru Deutsche Welle.

Isteria în jurul motoarelor diesel, care a acaparat Germania, a atins o nouă dimensiune. Tribunalele care impun interdicţii de circulaţie în cazul maşinilor cu motoare diesel mai vechi nu sunt de criticat. În fond, de ani de zile există nişte limite privind gradul de poluare. Totuşi, începând din 2019, în metropole ca Frankfurt sau Köln nu vor mai putea circula zeci de mii de maşini pe toată raza acestor oraşe, nu numai în centru. Pur şi simplu!

Fără îndoială ecologiştii sărbătoresc aparenta lor victorie asupra concernelor producătoare de vechicule şi a lobbyiştilor din industria automobilistică. În sfârşit, victorie! – jubilează autoproclamaţii „salvatori ai lumii". Pardon? Mai sunt în toate minţile?! Fiindcă politica unei conştiinţe curate are şi consecinţe: milioane de germani trebuie să meargă în continuare la muncă – mulţi în marile oraşe ale ţării. Argumentul prietenos că din ce în ce mai mulţi preferă deplasarea cu bicicleta n-are nicio legătură cu realitatea. Zilnic fiecare navestist din Germania străbate în medie 17 kilometri pentru a ajunge la locul de muncă. În condiţiile unui transport feroviar la preţuri piperate, cu trenuri supraaglomerate şi nepunctuale, singura alternativa care le rămâne este maşina.

O victorie a concernelor auto

De aceea interdicţia de circulaţie aplicată în cazul maşinilor vechi nu reprezintă o victorie asupra concernelor producătoare de maşini, ci o victorie a acestor concerne! Numai în oraşul Köln vor fi afectaţi de viitoarea măsură legală aproximativ 110.000 de proprietari de autovehicule, cărora li se adaugă navetiştii din localităţile limitrofe. Toţi aceşti şoferi vor fi obligaţi să-şi cumpere alte maşini. Aşa arată o înfrângere o omului de rând! Sentinţele judecătoreşti, pronunţate între timp aproape săptămânal, sunt – nici mai mult nici mai puţin – o formă de expropriere brutală la care nici măcar unii lideri comunişti n-au îndrăznit. Un lucru de care se bucură nu numai ecologiştii, ci şi Partidul Stângii (Die Linke). De ce? Păi cine conduce maşini mai vechi? Brokerii? Directorii de bănci?

Nu. Proprietarii de autovechicule mai vechi sunt, de exemplu, menajerele care lucrează dimineaţa pentru 12 euro/oră în nordul oraşului Köln, iar după-amiaza se deplasează cam 15 kilometri în sudul urbei, tot la muncă. Pentru acestei femei fiecare minut contează.

Timpul este la fel de important şi pentru mamele singure care îşi lasă copiii la grădiniţă sau la şcoală şi apoi trebuie să ajungă repede la serviciu. Ar trebui să-şi cumpere ele maşini electrice? Bineînţeles! Dar deocamdată se roagă la Dumnezeu ca vechile lor autovehicule să mai treacă măcar o dată inspecţia tehnică. Căci de nu, e jale pentru ele!

În fiecare strigăt de bucurie al taberei ecologiste există şi o cantitate de egoism pe măsură: „Maşinile diesel n-au ce căuta aici, fiindcă aici, în acest oraş, locuiesc eu! Eu!". Pentru moraliştii politicii de mediu, problemele menajerelor sau ale micilor întreprinzători nu contează. Sloganul lor, al ecologiştilor: „Vreau să trăiesc în inima unei metropole, dar vreau şi un aer curat".

Interdicţiile masive privind circulaţia maşinilor vechi nu vor face decât să exporte problema poluării. Fiindcă multe dintre aceste autoturisme vor fi „expulzate" în estul şi sud-estul Europei, în Orientul Apropiat sau în Africa. Acolo lumea de bucură de „prostia nemţilor". Dar oare Minskul, Belgradul sau Cairo nu tot pe planeta Pământ se află? Pe planeta aceea pe care noi vrem s-o salvăm – ca de exemplu zilele acestea, la summitul pentru climă de la Katowice?

Inovaţii, dar fără interdicţii

Şi-atunci: de ce interdicţii? Multe inovaţii au fost introduse pe piaţă până acum şi fără asemenea măsuri coercitive. Benzina fără plumb, catalizatoarele, plăcuţele de frână fără azbest – toate acestea sunt de la sine înţelese, inclusiv la Cairo, fără să se interzică circulaţia autovehiculelor în vreo anumită zonă.

Maşina mea încă mai merge bine. Şi fiindcă nu am de gând să irosesc resurse, nici în viitor nu-mi voi schimba autoturismul la fiecare cinci ani. Căci întrebarea este: ce norme vor fi valabile peste un timp? Pentru mulţi, soluţia ar fi să-ţi cumperi o maşină nouă de fiecare dată când se înăspreşte legea privind gradul de poluare maxim admis. Dar nu şi pentru mine – cel care trebuie să plătească maşina. Vânzătorul de autoturisme la mâna a doua din Kiev se bucură de logica unora dintre guvernanţii noştri. La fel o fac şi concernele Volkswagen, BMW sau Daimler.