Renastere dupa moarte?

PLECAREA NOASTRĂ ÎN ETERNITATE – O RENAȘTERE SUB ALT SOARE?

rudan - Sat, 20/08/2016 - 20:49

Tema decesului nostru fizic este delicată, ocolită îndeobște de majoritatea semenilor, deși tratează cel mai important eveniment din viața terestră. Omul ar dori să trăiască veșnic pe Pământ, indiferent de consecințele unei asemenea idei nesăbuite. După câteva generații, omenirea s-ar înmulți peste măsură, încât ar secătui planeta de resurse de hrană și de apă potabilă, devenind extrem de irascibilă și beligerantă, ce ar duce la războaie cumplite până la sucombarea noastră ca specie. Din fericire, dorința omului de a trăi etern va rămâne un vis nerealizabil; și la trezire, se va confrunta cu lumea reală, cu bune și cu rele, de care se face responsabil. În Universul în care trăim, toate lucrurile au o durată de viață limitată. Viața omului, viața celorlalte organisme vii terestre, existența materiei minerale, a sistemelor solare și a galaxiilor este finită. Rămân energiile și informațiile asociate materiei organice și anorganice, ce vor dăinui în continuare.

Teama atavică de moarte a speciei umane este întrucâtva justificată. Nu decesul în sine ne sperie, ci pedeapsa necunoscută, cuibărită din vremi ancestrale în subconștient, pe care o vom suporta pentru faptele reprobabile comise pe Pământ. Orientarea haotică a celulelor osoase ale omului, tendința sa distrugătoare asupra celorlalte specii biologice terestre, precum și acțiunea sa demolatoare asupra mediului în care își duce existența, dovedesc cu prisosință că rasele umane terestre nu își au originea pe Pământ. Majoritatea pământenilor nu vor să admită nici faptul că, potrivit legilor naturale universale, corpul lor fizic urmează calea firească a evoluției în timp și recurg la artificii cosmetice, nu rareori jenate, pentru a ascunde procesul îmbătrânirii. Este încă o dovadă că omul se adaptează cu greu la viața terestră; ceea ce pledează pentru ipoteza potrivit căreia planeta Terra, situată la periferia galaxiei Calea Lactee, este o colonie penitenciară în care au fost exilate rase umanoide din alte sisteme solare, pentru gândirea lor primitivă, rapacitatea și beligeranța pe care au manifestat față de alți semeni. Pe Terra, omul se comportă identic în cadrul propriei specii, cu speciile biologice care au fost înaintea noastră pe planetă și cu mediul înconjurător, vital pentru existența organismelor vii terestre. Mediul pe care rasele umane îl violentează în permanență prin poluarea solului, a subsolului, a apelor de suprafață și a celor subterane, a aerului pe care îl respirăm. Omenirea se face responsabilă și de gunoiul spațial împrăștiat în jurul planetei noastre, ce sufocă viața organismelor vii terestre.

Gunoiul spațial împrăștiat din neglijența omului în jurul planetei noastre, rezultat din activități extraterestre. NASA susține că nu dispune de resurse pentru colectarea deșeurilor din spațiul cosmic. (Sursa: Impactnews).

Pentru acceptarea sorții noastre de ființe muritoare, trebuie să avem în vedere un lucru cert, ce nu poate fi contestat de nicio știință actuală sau viitoare. Toate organismele vii de pe planeta noastră se nasc, trăiesc și mor după legi naturale, ce se află mai presus de înțelegerea noastră. Să privim cu atenție în jurul nostru. Animalele se nasc și după o viață petrecută cu decență, mor; plantele au o soartă identică; mineralele iau naștere și după o existență efemeră din punct de vedere geologic, se dezintegrează. Totul de supune legilor implacabile ale Naturii. Dorința omului de a trăi veșnic este un non-sens. Specia umană ar trebui să dea dovadă de maturitate în gândire și să își accepte soarta cu demnitate. Însă o întrebare tulburătoare stăruie în mintea omului: după ce murim, ce se întâmplă cu energiile noastre individuale, care, s-a dovedit în mod științific, rămân în urma trecerii noastre în ”neființă”? Să nu uităm că toate formele materiei din Univers sunt constituite din energii, ce poartă informații despre compoziția materiei din care provin. Și este știut că energiile nu dispar, ci se transformă în alte forme energetice, în funcție de informațiile pe care le conțin în structura lor.

Ce spun oamenii de știință despre energiile și informațiile ce rămân în urma decesul fizic uman

După acest preambul, necesar pentru acceptarea sorții noastre muritoare din punct de vedere fizic, să abordăm un capitol mai puțin studiat de către oamenii de știință: ce se întâmplă cu energiile noastre + informațiile despre sine, după ce murim? Potrivit cercetărilor experimentale ale doctorului Raymond Moody și ale cercetătoarei Elisabeth Kübler-Ross, există viață și după moartea fizică. Elisabeth Kübler-Ross a definit prin expresia Near Death Experience (NDE) fenomenele vizuale, sonore, barestezice, ideatice, emoționale, etc., pe care le-au relatat cei care au prezentat semnele obiective ale morţii, în stop respirator şi cardiac, însoţit de electroencefalogramă plată – semn că activitatea cerebrală a încetat. Şi care au revenit la viaţă în mod spontan sau în urma reanimării…

Prof. dr. Elisabeth Kübler-Ross.	Prof. dr. Raymond Moody.

În anul 1982, Institutul Gallup a efectuat un sondaj de opinie în SUA, la care au participat opt milioane de adulţi ce trecuseră prin experiență NDE. Lucrurile au demarat în anii ’70 când pionierii acestei inedite cercetări, Elisabeth Kübler-Ross şi Raymond Moody, au publicat rezultatele studiilor pe care le-au întreprins de-a lungul anilor. În cartea sa Moartea este un nou soare, Elisabeth Kübler-Ross a declarat că a recenzat peste douăzeci de mii de cazuri din toată lumea, în care oamenii au fost declarați morți clinic dar au revenit la viată în mod spontan sau prin reanimare.

„Experiența NDE - spune Elisabeth Kübler-Ross - este generală, independentă de faptul că sunteți aborigeni din Australia, hinduşi, musulmani, creștini sau păgâni. Ea este independentă de vârstă sau de statut socio-economic. Este vorba de un eveniment pur uman, după cum procesul naşterii este un eveniment pur uman. (…) Experiența morţii este aproape identică cu cea a unei nașterii. Este o naştere într-o altă existenţă, care poate fi dovedită cât se poate de simplu. (…) Imediat ce sufletul v-a părăsit corpul fizic, vă daţi seama că vedeţi tot ce se pretrece la locul morţii voastre, în camera bolnavului, la locul accidentului sau acolo unde aţi părăsit corpul fizic. Nu veţi mai înregistra aceste evenimente cu conștiința voastră muritoare, ci cu o percepţie nouă. Veţi înregistra totul şi asta în momentul în care nu mai aveţi tensiune arterială, când nu aveţi nici puls, nici respiraţie, unerori chiar în absenţa undelor cerebrale. Ştiţi exact ce spune şi gândeşte fiecare şi cum se comportă. (…) Mulţi oameni îşi părăsesc corpul în cursul unei intervenţii chirurgicale şi privesc efectiv această intervenţie. Toţi medicii şi infirmierele trebuie să fie conștienți de acest lucru. Asta înseamnă că lângă o persoană inconștientă nu trebuie să se vorbească decât despre lucruri decente. (…) Mai trebuie să ştiţi, că dacă vă apropiaţi de patul mamei voastre aflată pe moarte sau tatăl vostru se află deja într-o coma profundă, această femeie sau acest bărbat aud tot ce spuneţi. Şi nu este prea târziu pentru a spune „îmi pare rău”, „te iubesc” sau tot ce vreţi să spuneţi.”

Când se apropie clipa morții, majoritatea semenilor cad pradă stresului, depresiei și anxietății, cu gândul la învelișul fizic inert în care vor ”transforma” în urma decesului. În fapt, învelișul nostru biodegradabil trebuie tratat din perspectiva fluturelui, ce se transformă din omidă târâtoare în insectă zburătoare, lăsând în urma sa o carcasă lipsită de viață. Adică, fără exagerările pe care le impune biserica ortodoxă cultului moaștelor, întru păcălirea enoriașilor mai slabi de înger. (A se vedea și articolul din Jurnal Paranormal, intitulat Viața omului continuă după decesul fizic!)

Păreri similare asupra vieții de dincolo de moarte au emis și alți cercetători, în special din domeniile medicinii, psihologiei și biologiei. Desigur că se vor găsi neurologi care vor susține că fenomenele vizuale, sonore, barestezice, ideatice, emoționale, etc., pe care le-au relatat cei care au prezentat semnele obiective ale decesului sunt produse de creierul uman. Dar aceiași neurologi nu explică și faptul, de ce asemenea lucruri se înregistrează în timpul stopului respirator și cardiac și a unei electroencefalograme plată – indicii medicale că activitatea cerebrală a încetat. Și atunci care să fie explicația acestor fenomene, ce ne tulbură existența? Sunt un rezultat al activității energiilor subtile ale unor gene umane, ale căror funcțiuni rămân valide câteva zeci de ore după încetarea proceselor cerebrale? Dar genele noastre sunt capabile să dezvolte fenomene paranormale de asemenea intensitate?

Prof. dr. Robert Lanza.

Numeroși cercetători din diverse țări, ce studiază problema morții terestre a speciei umane, au ajuns la concluzii asemănătoare. Profesorul Robert Lanza, doctor în medicinăla Universitatea Wake Forest (SUA), specialist în cercetarea celulelor stem şi autorul teoriei biocentrismului, a argumentat în mod științific, că moartea este doar o iluzie. Universul este structurat şi guvernat de legi şi forţe care sunt favorabile vieţii. Conservarea energiei este un adevăr fundamental al ştiinţei. Energia nu poate fi creată, nici distrusă, doar se transformă corespunzător primei legi a termodinamicii. Potrivit cercetărilor doctorului Robert Lanza, conștiința umană este conservată după moarte sub forma unei energii, chiar dacă trupul este distrus. ”Viaţa omului nu este o întâmplare; este ceva ce trebuia să se întâmple” – a declarat dr. Robert Lanza. (Sursa: Huffington Post).
Studiile oamenilor de știință în privința vieții terestre, se pot extinde și la nivelul altor organisme biologice.

Există posibilitatea renașterii noastre sub alt soare

Posed informații din surse credibile – și nu sunt singurul pământean care are acces la informații de acest gen -, potrivit cărora într-un sistem solar apropiat își duc existența, în bună înțelegere, rase umanoide de proveniență terestră, al căror nivel de dezvoltare psihică și biologică este superior pământenilor. În acest sens, studiile făcute de către cercetătorii dr. Raymond Moody, dr. Elisabeth Kübler-Ross, dr. Robert Laza și alți oamenii de știință, corespund realității. Ce trebuie cu adevărat să ne îngrijoreze, este informația energetică atașată conștiinței noastre, la finalul vieții terestre. Este posibil ca informațiile despre faptele noastre săvârșite pe Pământ, să aibă rol determinat în renașterea noastră într-un alt sistem solar sau după caz, să fim sortiți unui proces dureros de reciclare a materiei, potrivit cu greșelile voite comise în timpul vieții terestre.

Sper că prin informațiile prezentate în acest articol am contribuit, într-o oarecare măsură, la atenuarea stărilor de depresie și anxietate ale semenilor mei, când se vor afla la sfârșitul vieții terestre. Frica de moarte este irațională, exploatată de guverne și religii pentru a ține masele umane sub ascultare. Existența regimurilor politice totalitare nu ar fi posibilă fără frica de moarte a populației. Trebuie să depășim bariera psihologică ce stă în calea rațiunii noastre și să privim dincolo de orizontul aparent. Să fim conștienți de faptul, că viața este un proces continuu, ce se desfășoară sub diverse forme energetice iar energiile – s-a dovedit cu prisosință din punct de vedere științific - nu dispar niciodată. Miracolul vieții sub toate aspectele sale, se desfășoară pretutindeni în jurul nostru. Plecarea noastră în eternitate trebuie acceptată cu demnitate, fiind conștienți că formele materiei vii nu sunt veșnice pe Pământ. Să privim cu detașare și bucurie decesul nostru fizic, pentru că avem șansa să ne renaștem sub alt soare și la un nivel superior al existenței umane. În privința pregătirii noastre pentru marea călătorie, vorbele rostite de Iisus sunt edificatoare: ”Raiul și Iadul există în noi. Vom alege Raiul, vom avea parte de Rai; vom alege Iadul, vom avea parte de Iad. Fiecare om este liber să aleagă calea pe care va merge în viață”. Concluzia la care a ajuns Iisus nu trebuie interpretată ca o dogmă religioasă; este un adevăr ce poate fi acceptat, în egală măsură, de credincioși și de atei.