Marin Sorescu Dor de tata...

Marin Sorescu Dor de tata... Când sunt copii noştri mici Noi pentru ei suntem TĂTICI Ce gingaş e, şi sună bine TĂTICULE, mi-e dor de tine!   Dar cresc, nu le mai eşti pe plac Din TATA tu devii BABAC Şi vorba sună trist şi gol BABACULE, mai dă-mi un plo! Dar viaţa e un foc de paie Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE Iar vorba ta, în râs e luată TATAIE, ia mai las-o baltă! Şi-n anii care-ţi mai rămân Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN Ţi vorba lor te năuceşte BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?   Copile, tu să ai ştiinţă Am fost un tată cu credinţă Şi din puţin, de-a fost să fie Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie Dar fă-mi, te rog, o bucurie La cimitir, de vii la mine Să-mi zici ca în copilărie TĂTICULE, mi-e dor de tine!

Contabilitate  Mari n Sorescu Vine o vreme, Cand trebuie sa tragem sub noi O linie neagra Si sa facem socoteala. Cateva momente cand era sa fim fericiti, Cateva momente cand era sa fim frumosi, Cateva momente cand era sa fim geniali, Ne-am intalnit de cateva ori Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape (Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?). Toate acestea fac un viitor luminos - Pe care l-am trait. O femeie pe care am iubit-o Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit Fac zero. Un sfert de ani de studii Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere, A caror intelepciune am eliminat-o treptat. Si, in sfarsit, o soarta Si cu inca o soarta (de unde-o mai fi iesit?) Fac doua (Scriem una si tinem-una, Poate, cine stie, exista si viata de apoi).    Va doresc timp!!! "… Hai ca ma grabesc.'' N-am timp sa zambesc astazi, daramite sa mai fiu si fericit?   { Ce?! Asta e cea mai frumoasa zi de toamna? Hai, dom'le, lasa-ma cu prostiile! Nu vezi ca am treaba, ca ma grabesc! Nu am timp. Trebuie sa ajung la munca, sa fac rapoarte, sa le dau mai departe, sa ma plimb in sedinte. Cum adica, sa ma bucur? Pai, cum? Sa ma bucur asa, din nimic? Hai, dom'le, fii mai serios. N-am eu timp de asa ceva." Recunosteti macar in parte discursul? N-a fost, fiecare dintre noi, cel putin o data, personajul principal al unei asemenea povestI?   }  "N-am timp!"   { este, de departe, slagarul vremurilor noastre. Si }    "boala oamenilor moderni "   care suntem. N-avem timp de zambit sau de sperat, n-avem timp de cladit caractere sau definitivat personalitati, n-avem timp sa fim curajosi, n-avem timp sa ne stapanim propria viata.  " Avem timp doar cat sa ne plangem ca n-avem timp. "   " Traim pe fuga, iubim pe fuga " ,  {  nu ajungem bine intr-un loc si deja ne gandim la cum arata urmatorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteza, toate se fac pe repede-inainte.  Unde e rabdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea? Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care sa faca ele treaba in locul nostru. Avem lifturi care ne urca mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simpla bataie din palme. Toate, menite sa ne usureze viata, sa ne ofere secunde pretioase.  }    "Si, cu toate astea, avem tot mai putin timp.    Ce paradox fenomenal, nu credeti? "   { Mai trist este, insa, ca nu traim, iar  } " ce n-am trait la timp , nu mai traim niciodata "   {  spunea Octavian Paler, . Asadar, timpul trece si   " noi ne trecem odata cu el... "     daca nu facem o schimbare. In viata noastra, in programul nostru,   " in lista de prioritati.     Nu exista solutii corecte sau universale.    Exista doar oameni si alegerile lor. "  Prin urmare, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci si fiecare alegere iti poate schimba viata in bine sau rau. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti.  Si trebuie sa alegem acel ceva care ne implineste, care face sa simtim timpul ca trecut cu folos.    Cand va dati seama cum se face asta, sa ma invatati si pe mine. Asadar… Va doresc timp. Timp petrecut langa cei dragi (si trecatori), timp sa va zambeasca sufletul, timp sa munciti cu drag. Daca nu gasiti timp pentru toate astea, mai taiati din timpul acela pe care-l petreceti incruntati sau judecandu-i pe altii. Sau tinand suparari cu zilele. Sau incercand sa-i schimbati pe ceilalti, in loc sa-i acceptati asa cum sunt!!! Dar, mai ales, va doresc timp  sa (re)descoperiti ce e cu adevarat important pentru voi. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, caci, nu degeaba scria Marin Sorescu,    "vine o vreme cand trebuie sa tragem sub noi    o linie neagra    si sa facem socoteala.  .....................................  " Si cine poate sti cat de devreme, sau de tarziu vine vremea noastra! "