VAOAREA CARTILOR LA POKER

Mâinile clasificate în ordine

1. Chintă roială

Aceasta este cea mai valoroasă mână la poker. Constă din as, popă, damă, valet, decar, toate cu acelaşi simbol. Deoarece toate simbolurile sunt egale, şi toate chintele roiale au o valoare egală.

2. Chintă de culoare (chinta roială mică)

Cinci cărţi aparţinând aceluiaşi simbol, ordonate sevenţial – cum ar fi J-10-9-8-7. Dintre două chinte, cea care conţine cartea superioară cea mai valoroasă este câştigătoare. Un as poate fi considerat fie ca având cea mai mică valoare, astfel 5-4-3-2-A este chintă, însă cartea superioară în acest caz este 5 şi nu asul, astfel încât aceasta este chinta de cea mai mică valoare. Cărţile nu pot fi “inversate”: 4-3-2-A-K nu este valabilă.

3. Careu

Patru cărţi de aceeaşi valoare – cum ar fi patru dame. A cincea carte poate avea orice valoare. Această combinaţie se mai numeşte şi “quads (cvadruple)”, iar în unele părţi ale Europei este numită “poker”, deşi acest termen nu este cunoscut în limba engleză.

Dintre două careuri, cel cu setul de cărţi de valoare mai mare este superior – astfel 3-3-3-3-A este bătut de 4-4-4-4-2.

4. Full

Acesta constă din trei cărţi de aceeaşi valoare şi două cărţi de altă valoare – de exemplu, trei şeptari şi doi decari (mână cunoscută colocvial sub denumirea de “sevens full (full de şeptari) ” sau, mai specific, “sevens on tens (şeptari pe decari)) “. La compararea mâinilor de tip full, valoarea celor trei cărţi determină care dintre ele este mai mare.

De exemplu, 10-10-10-5-5 bate 9-9-9-A-A. Dacă cele trei cărţi de aceeaşi valoare sunt egale, atunci valoarea perechilor este decisivă.

5. Culoare

Cinci cărţi aparţinând aceluiaşi simbol. Când se compară două seturi de culori, cea mai mare carte determină culoarea mai valoroasă. În cazul în care cele două cărţi superioare au valoare egală, atunci este comparată a doua carte ca valoare; dacă şi valorile acestora coincide, atunci se compară a treia carte, şi aşa mai departe.

De exemplu K-J-9-3-2 bate K-J-7-6-5, deoarece nouarul bate şeptarul.

6. Chintă

Cinci cărţi cu simboluri diferite, aranjate secvenţional – de exemplu Q(P)-J(R)-10(I)-9(P)-8( C). La compararea a două secvenţe, cea conţinând cartea superioară de valoare mai mare este câştigătoare.

Aşii pot fi consideraţi fie cea mai mare, fie cea mai mică valoare într-o chintă spartă, dar nu ambele deodată, astfel încât A-K-Q-J-10 şi 5-4-3-2-A sunt chinte sparte valabile, dar 2-A-K-Q-J nu este. 5-4-3-2-A este cea mai puţin valoroasă chintă spartă, în care cartea superioară este cinciarul.

7. Trei bucăţi

Trei cărţi de aceeaşi valoare, plus două alte cărţi. Această combinaţie se mai numeşte Triplets (tripleţi) sau Trips. La compararea a două asemenea mâini, mâna care conţine cele trei cărţi de valoare mai mare este câştigătoare.

De exemplu, 5-5-5-3-2 bate 4-4-4-K-Q. Dacă trebuie să comparaţi două mâini de acest tip, pentru care seturile de trei cărţi sunt de aceeaşi valoare, atunci se compară cărţile de valoare mai mare dintre cele două rămase şi, dacă şi acestea sunt egale, se compară cărţile de valoare mai mică.

8. Două perechi

O pereche constă din două cărţi de aceeaşi valoare. Într-o mână cu două perechi, cele două perechi sunt de valori diferite (altfel ar fi vorba despre careu), şi există o carte nepotrivită, pentru a completa mâna de cinci. La compararea mâinilor care conţin două perechi, mâna cu perechea mai valoroasă câştigă, indiferent de valoarea celorlalte cărţi – deci J-J-2-2-4 bate 10-10-9-9-8, deoarece valeţii bat decarii. Dacă perechile de valoare mai mare sunt egale, se compară perechile de valoare mai mică, de exemplu 8-8-6-6-3 bate 8-8-5-5-K.

În sfârşit, dacă ambele seturi de perechi au valori egale, atunci se compară cărţile nepotrivite, astfel încât Q-Q-5-5-8 bate Q-Q-5-5-4.

9. Pereche

O mână care conţine două cărţi de aceeaşi valoare şi alte cărţi care nu sunt similare cu acestea sau între ele.

La compararea a două asemenea mâini, mâna care conţine perechea mai valoroasă este mai bună – deci, de exemplu, 6-6-4-3-2 bate 5-5-A-K-Q. Dacă perechile sunt egale, se compară cărţile nepotrivite de cea mai mare valoare ale ambelor mâini; dacă acestea sunt egale ca valoare, se compară cărţile cu a doua valoare, iar dacă şi acestea sunt egale, se compară cărţile cu cea mai mică valoare dintre cele nepotrivite.

Deci, J-J-A-9-3 bate J-J-A-8-7, deoarece nouarul bate optarul.

10. Cea mai mare carte

Cinci cărţi care nu se încadrează în nici una dintre situaţiile prezentate mai sus. La compararea a două asemenea mâini, cea conţinând cartea superioară de valoare mai mare câştigă. Dacă cele două cărţi superioare au valori egale, atunci se compară următoarele două cărţi ca valoare; dacă şi acestea sunt egale, se compară următoarele două cărţi ca valoare, şi aşa mai departe.
Astfel, A-J-9-5-3 bate A-10-9-6-5, deoarece valetul bate decarul.