MAIMUTA NU RECUNOASTE OMUL CA URMAS DEMN!

    Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,

 Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic , A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată ! 

Tot circulă o vorbă , deloc adevărată 

Că omul ar descinde din buna noastră rasă . 

 

Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !

Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte 

Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte ! Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ? Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ? 

 

Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ? Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ? Văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă , Ca să scornească arma distrugerii în masă ? 

 

Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim , 

E biodegradabil . Natura o-ngrijim .

Iar omul otrăveşte , în fiecare zi , 

Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . . 

N-avem starlete porno sau dive-travestiţi , 

Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi ! 

 

Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali , Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali , Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ? În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie ! 

 

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă , 

Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .

 Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat 

În obştea maimuţească vreun cocotier privat . 

 

Urmând calea cea bună şi , evident , corectă , Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă . 

În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept , Devine şef acela viteaz , agil , deştept , Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească , De rele şi primejdii turma să şi-o ferească . Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană , 

Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană Pe când , priviţi ! 

La oameni , ferească Domnul sfânt , Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt , 

Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare , 

Nebuni după putere şi după bunăstare ! 

De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei , Contează doar averea şi înmulţirea ei .

 Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna , O minte de maimuţă dospind în ea minciuna . La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură Sunt legi de referinţă , a doua lui natură . Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator , 

N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . . Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos : La noi nu se întâmplă război religios , Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri , Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri , Nici ordine mondială , şi nici naţionalism , 

Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . . 

E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI , ARATĂ CA MAIMUŢA , 

DAR N-A DESCINS DIN NOI !

W