BORSUL SI SANATATEA TA!
Un pahar de borş pe zi tratează toate bolile de ficat şi de plămîni, hipertensiunea şi anemia
Borşul nu e doar ciorba acră, atît de apreciată prin unele părţi ale ţării, ci şi o licoare sănătoasă, rezultată din fermentarea tărîţelor de grîu. Occidentalii nu prea ştiu de acest preparat naturist, dar românii şi ruşii îl folosesc şi-i cunosc virtuţile curative. A apărut ca o variantă a unei vechi băuturi ruseşti, cvasul. Borşul nu are alcool şi dioxid de carbon. Este un lichid dietetic, nu are mai mult de 7,7 kilocalorii la 100 mililitri, procentele de grăsime fiind neglijabile. Lichidul gălbui, acrişor este tonic natural şi leac pentru multe boli. Cura cu borş are rol purificator al organismului şi de ameliorare sau chiar vindecare a unor afecţiuni. Să învăţăm să preparăm borş acasă şi să-i cunoaştem indicaţiile terapeutice.
Un leac românesc
Borşul sau zeama rezultată din macerarea tărîţelor de grîu conţine minerale şi un complex de vitamine B şi C, minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi. De aceea, acest aliment folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple pentru sănătate. Puterea terapeutică a borşului vine şi de la drojdia de bere care ajută fermentaţia, ingredient care conţine vitaminele din complexul B, vitaminele D şi H (biotina), enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sănătate, seleniu, dar, mai ales, crom. Fiind un produs natural, borşul este foarte bogat în enzime. Ţăranii români preţuiesc acest lichid atît de mult încît talentul de gospodină al femeilor se apreciază în funcţie de cît de bine ştiu să prepare borşul. În Bucovina, înainte de intrarea în post, toate vasele şi tacîmurile sînt clătite cu borş şi apoi binecuvîntate, semn că borşul este şi un dezinfectant. În credinţa populară, îi scapă pe copii de deochi şi le redă pofta de mîncare.
Pentru anemie, bronşită şi mahmureală
Borşului i s-a dus vestea că e cel mai bun leac la mahmureală. Într-adevăr, înlătură simptomele intoxicaţiei cu alcool, ameţeala, durerea de cap, tremuratul membrelor, senzaţia de vomă. Se bea un litru de borş. În cazurile de indigestie şi de vomă, un pahar de borş băut înainte de masă poate fi de ajutor. Se spune că persoanele care beau zilnic borş mult, se lecuiesc de alcool. Mai ales după mese copioase, preparatele cu borş sînt binevenite. Borşul contribuie şi la eliminarea toxinelor din organism. Este eficient şi în curele de slăbire, deoarece stimulează digestia şi arderea grăsimilor. Pe lîngă aceste beneficii, poate fi şi un adjuvant în cazul bolilor respiratorii precum bronşita, astmul şi sinuzita. În cazuri de anemie, funcţionează ca tonic extrem de eficient, prin mineralele şi vitaminele conţinute. Cura cu borş pentru revigorarea organismului durează 20 de zile, timp în care se bea un pahar de lichid, cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese. Pentru boli respiratorii cronice (bronşită, astm, sinuzită), se beau două căni. Cura ajută la vindecarea acestor boli şi, mai ales, preîntîmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de cîte trei săptămîni. Ca adjuvant în tuberculoză, borşul se bea în fiecare zi, cîte o jumătate de litru, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Se pare că anumite substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care provoacă această maladie.
Previne infarctul şi cancerul de colon
Se ştie că borşul elimină toxinele din organism, fiind recomandat în diete de slăbit. Se poate bea cîte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Acest tratament se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara. Terapia se recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme reumatice, hepatice şi renale. Pentru oboseală cronică, se bea un sfert de litru de borş dintr-o dată, ca sistemul nervos să se revigoreze. Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, fitoterapia recomandă borş, deoarece curăţă şi fortifică organele interne. Se bea pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă, cîte o cană cu borş în care se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin. Nivelul crescut al glicemiei poate fi reglat tot cu borş, băut înainte de a mînca. Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc de apă, consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de soc (din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită). Această băutură se îndulceşte cu miere şi se bea înaintea meselor principale. Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave, terapia se poate prelungi încă două săptămîni. De asemenea, borşul scade tensiunea şi reduce colesterolul, curăţă rinichii previne tromboza şi infarctul, iar ultimele studii arată că este anticancerigen, luptînd cu cancerul de colon. Este folositor în boli cardiace, insomnii sau după un efort fizic sau intelectual. Singurele restricţii sînt în caz de ulcer gastro-duodenal şi gastrită.
Bun în cure de slăbire şi pentru frumuseţe
Curele cu borş sînt eficiente dacă durează trei săptămâni. Este indicat ca borşul să se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Dacă vrem să slăbim, se creşte progresiv numărul cănilor, pînă la 7. Borşul poate fi băut şi nediluat, însă are gust foarte acru, iar unele persoane nu-i suportă mirosul. Pentru a-i rafina şi îmbunătăţi gustul, poate fi amestecat cu suc de mere, sirop de sfeclă de zahăr sau zer. Cura internă este recomandată în: boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tromboză, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice şi fosfatice), tuberculoză, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun. Este un stimulent al sistemului endocrin. Extern, se pot face spălături cu borş în ulcere cutanate, degerături sau uscăciuni ale pielii.
În cosmetică, borşul face tenul catifelat. Se tamponează pielea cu vată înmuiată în borş sau se foloseşte în prepararea măştilor cosmetice. Înmoaie mai ales pielea uscată. Efectul borşului este salutar pentru ten în perioadele reci sau cu vînt puternic. Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat că borşul favorizează absorbţia în intestinul uman a metalelor, precum nichelul, cuprul, seleniul şi aurul, dar şi a vitaminelor, mai ales la nivelul mucoasei intestinale.
Borşul de acasă
Nutriţioniştii nu recomandă borşul industrial, de cumpărat. Acesta conţine aditivi alimentari care dau un gust bun mîncării, dar este periculos pentru organism. Cel mai bun borş este cel preparat acasă. Avem nevoie de 1 kg tărîţe de grîu, 200 g mălai, 200 g de huşti (tărîţe folosite de la alt borş) sau 20 g de drojdie de bere, o mînă de frunze de vişin, mărar sau leuştean verde sau uscat. Tărîţele se amestecă bine cu mălaiul şi cu huştile. Se adaugă 0,5-1 l de apă călduţă. Plămada se lasă la dospit timp de 20-30 minute. Se adaugă frunzele de vişin şi mărarul. Se toarnă 9 l de apă caldă, se acoperă vasul cu un tifon şi se lasă deoparte, la temperatura camerei, pentru una-două zile. La început, se amestecă de cîteva ori cu o lingură de lemn. După ce s-a acrit, se filtrează, se pune în sticle şi se păstrează la frigider. Vasul în care se prepară borşul trebuie să fie foarte curat şi nemetalic. De obicei, se folosesc ulcelele de lut sau putinele. Iarna timpul de acrire creşte pînă la 3-4 zile.
Ştiaţi că?
- În loc de tărîţe de grîu se pot folosi cîteva felii de pîine neagră (300g). În acest caz se pune mai mult mălai. Cam 300g mălai la 300g pîine neagră. În rest, reţeta este aceeaşi. În varianta cu pîine neagră, borşul se va acri în 5-6 zile.
- Cînd se prepară borşul vara, în ultima zi de fermentare, se pot adăuga în vas ierburi aromate şi frunze de legume: pătrunjel, ţelină, leuştean. Plantele nu se adaugă mai repede, ci numai în ultima zi, pentru a da maximum de aromă.
- Borşul se adaugă în ciorbe numai după ce a fost fiert în prealabil şi după ce legumele şi carnea din ciorbe au fiert.
- Prin părţile Ardealului, există o superstiţie care spune că borşul se acreşte numai dacă e pus marţi sau joi, iar cel care îl prepară trebuie să tragă de păr pe cineva, căci numai aşa se acreşte borşul.
- Amestecat cu un strop de miere, borşul devine o băutură răcoritoare excelentă, preferată şi de copii.
Borş de sfeclă roşie
. Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, e bun borşul de sfeclă roşie. Avem nevoie de 1 kg de sfeclă roşie, o legătură de pătrunjel, una de mărar, una de leuştean, o căpăţînă de usturoi, o linguriţă de drojdie sau o mînă de mălai. Toate se pun la borcan, se toarnă deasupra apă şi se lasă la macerat. Cînd lichidul este acrit, se strecoară şi se reumple cu apă borcanul. Borşul care rezultă a doua oară este mai slab, dar încă bun. Din prima strecurare, se beau două pahare pe zi, din a doua, cîte patru pahare pe zi. Este foarte util bolnavilor de hepatită. Acţionează ca depurativ general, fortifiant, regenerator al sîngelui.
Un leac românesc
Borşul sau zeama rezultată din macerarea tărîţelor de grîu conţine minerale şi un complex de vitamine B şi C, minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi. De aceea, acest aliment folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple pentru sănătate. Puterea terapeutică a borşului vine şi de la drojdia de bere care ajută fermentaţia, ingredient care conţine vitaminele din complexul B, vitaminele D şi H (biotina), enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sănătate, seleniu, dar, mai ales, crom. Fiind un produs natural, borşul este foarte bogat în enzime. Ţăranii români preţuiesc acest lichid atît de mult încît talentul de gospodină al femeilor se apreciază în funcţie de cît de bine ştiu să prepare borşul. În Bucovina, înainte de intrarea în post, toate vasele şi tacîmurile sînt clătite cu borş şi apoi binecuvîntate, semn că borşul este şi un dezinfectant. În credinţa populară, îi scapă pe copii de deochi şi le redă pofta de mîncare.
Pentru anemie, bronşită şi mahmureală
Borşului i s-a dus vestea că e cel mai bun leac la mahmureală. Într-adevăr, înlătură simptomele intoxicaţiei cu alcool, ameţeala, durerea de cap, tremuratul membrelor, senzaţia de vomă. Se bea un litru de borş. În cazurile de indigestie şi de vomă, un pahar de borş băut înainte de masă poate fi de ajutor. Se spune că persoanele care beau zilnic borş mult, se lecuiesc de alcool. Mai ales după mese copioase, preparatele cu borş sînt binevenite. Borşul contribuie şi la eliminarea toxinelor din organism. Este eficient şi în curele de slăbire, deoarece stimulează digestia şi arderea grăsimilor. Pe lîngă aceste beneficii, poate fi şi un adjuvant în cazul bolilor respiratorii precum bronşita, astmul şi sinuzita. În cazuri de anemie, funcţionează ca tonic extrem de eficient, prin mineralele şi vitaminele conţinute. Cura cu borş pentru revigorarea organismului durează 20 de zile, timp în care se bea un pahar de lichid, cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese. Pentru boli respiratorii cronice (bronşită, astm, sinuzită), se beau două căni. Cura ajută la vindecarea acestor boli şi, mai ales, preîntîmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de cîte trei săptămîni. Ca adjuvant în tuberculoză, borşul se bea în fiecare zi, cîte o jumătate de litru, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Se pare că anumite substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care provoacă această maladie.
Previne infarctul şi cancerul de colon
Se ştie că borşul elimină toxinele din organism, fiind recomandat în diete de slăbit. Se poate bea cîte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Acest tratament se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara. Terapia se recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme reumatice, hepatice şi renale. Pentru oboseală cronică, se bea un sfert de litru de borş dintr-o dată, ca sistemul nervos să se revigoreze. Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, fitoterapia recomandă borş, deoarece curăţă şi fortifică organele interne. Se bea pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă, cîte o cană cu borş în care se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin. Nivelul crescut al glicemiei poate fi reglat tot cu borş, băut înainte de a mînca. Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc de apă, consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de soc (din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită). Această băutură se îndulceşte cu miere şi se bea înaintea meselor principale. Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave, terapia se poate prelungi încă două săptămîni. De asemenea, borşul scade tensiunea şi reduce colesterolul, curăţă rinichii previne tromboza şi infarctul, iar ultimele studii arată că este anticancerigen, luptînd cu cancerul de colon. Este folositor în boli cardiace, insomnii sau după un efort fizic sau intelectual. Singurele restricţii sînt în caz de ulcer gastro-duodenal şi gastrită.
Bun în cure de slăbire şi pentru frumuseţe
Curele cu borş sînt eficiente dacă durează trei săptămâni. Este indicat ca borşul să se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Dacă vrem să slăbim, se creşte progresiv numărul cănilor, pînă la 7. Borşul poate fi băut şi nediluat, însă are gust foarte acru, iar unele persoane nu-i suportă mirosul. Pentru a-i rafina şi îmbunătăţi gustul, poate fi amestecat cu suc de mere, sirop de sfeclă de zahăr sau zer. Cura internă este recomandată în: boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tromboză, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice şi fosfatice), tuberculoză, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun. Este un stimulent al sistemului endocrin. Extern, se pot face spălături cu borş în ulcere cutanate, degerături sau uscăciuni ale pielii.
În cosmetică, borşul face tenul catifelat. Se tamponează pielea cu vată înmuiată în borş sau se foloseşte în prepararea măştilor cosmetice. Înmoaie mai ales pielea uscată. Efectul borşului este salutar pentru ten în perioadele reci sau cu vînt puternic. Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat că borşul favorizează absorbţia în intestinul uman a metalelor, precum nichelul, cuprul, seleniul şi aurul, dar şi a vitaminelor, mai ales la nivelul mucoasei intestinale.
Borşul de acasă
Nutriţioniştii nu recomandă borşul industrial, de cumpărat. Acesta conţine aditivi alimentari care dau un gust bun mîncării, dar este periculos pentru organism. Cel mai bun borş este cel preparat acasă. Avem nevoie de 1 kg tărîţe de grîu, 200 g mălai, 200 g de huşti (tărîţe folosite de la alt borş) sau 20 g de drojdie de bere, o mînă de frunze de vişin, mărar sau leuştean verde sau uscat. Tărîţele se amestecă bine cu mălaiul şi cu huştile. Se adaugă 0,5-1 l de apă călduţă. Plămada se lasă la dospit timp de 20-30 minute. Se adaugă frunzele de vişin şi mărarul. Se toarnă 9 l de apă caldă, se acoperă vasul cu un tifon şi se lasă deoparte, la temperatura camerei, pentru una-două zile. La început, se amestecă de cîteva ori cu o lingură de lemn. După ce s-a acrit, se filtrează, se pune în sticle şi se păstrează la frigider. Vasul în care se prepară borşul trebuie să fie foarte curat şi nemetalic. De obicei, se folosesc ulcelele de lut sau putinele. Iarna timpul de acrire creşte pînă la 3-4 zile.
Ştiaţi că?
- În loc de tărîţe de grîu se pot folosi cîteva felii de pîine neagră (300g). În acest caz se pune mai mult mălai. Cam 300g mălai la 300g pîine neagră. În rest, reţeta este aceeaşi. În varianta cu pîine neagră, borşul se va acri în 5-6 zile.
- Cînd se prepară borşul vara, în ultima zi de fermentare, se pot adăuga în vas ierburi aromate şi frunze de legume: pătrunjel, ţelină, leuştean. Plantele nu se adaugă mai repede, ci numai în ultima zi, pentru a da maximum de aromă.
- Borşul se adaugă în ciorbe numai după ce a fost fiert în prealabil şi după ce legumele şi carnea din ciorbe au fiert.
- Prin părţile Ardealului, există o superstiţie care spune că borşul se acreşte numai dacă e pus marţi sau joi, iar cel care îl prepară trebuie să tragă de păr pe cineva, căci numai aşa se acreşte borşul.
- Amestecat cu un strop de miere, borşul devine o băutură răcoritoare excelentă, preferată şi de copii.
Borş de sfeclă roşie
. Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, e bun borşul de sfeclă roşie. Avem nevoie de 1 kg de sfeclă roşie, o legătură de pătrunjel, una de mărar, una de leuştean, o căpăţînă de usturoi, o linguriţă de drojdie sau o mînă de mălai. Toate se pun la borcan, se toarnă deasupra apă şi se lasă la macerat. Cînd lichidul este acrit, se strecoară şi se reumple cu apă borcanul. Borşul care rezultă a doua oară este mai slab, dar încă bun. Din prima strecurare, se beau două pahare pe zi, din a doua, cîte patru pahare pe zi. Este foarte util bolnavilor de hepatită. Acţionează ca depurativ general, fortifiant, regenerator al sîngelui.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu