Salutul la romani (preluat de pe NEMAIPOMENIT)
Salutul la romani
“Respectul este cheia, si respectul nu trebuie sa vina din cuvinte imbracate, ci din inima” – Romania trebuie sa invete, ce este respectul!
In tarile civilizate(ex. Germania) – Lumea te saluta pe strada, in magazin, farmacie…si oriunde ai fi, chiar daca nu te cunoaste. Umanitatea inseamna respect, si apreciere fata de semeni.
Romanii trebuie sa invete, respectul intre semeni!
Si am sa incep cu sfarsitul, concluzionand: In toate tarile civilizate din lume, salutul reprezinta egalitate, impartialitate si respect. Nu exista diferentiere in salut. Doar Romania o tara extrem de umila isi permite sa aibe tipuri de saluturi, pentru a face diferenta intre oameni, pe scara acestora sociala, financiara, etc… sau rang, sau clasa…etcMarea Britanie (Hi, Hello – pentru toata lumea, intre toata lumea)Germania (Cius, Hallo – pentru toata lumea, intre toata lumea)Romania (Buna, Buna ziua, Sarut mana, Pa) – noi suntem mai specialiRomanii sunt singura natie, din lume, care nu stie sa salute. Saluturile la romani sunt preluate in totalitate de la alte nationalitati sau tari. Dar ceea ce este foarte grav, este ca romanii saluta totalmente gresit. Luati exemple:
Buna(romaneste) = Good(engleza)/(adica bun in sensul de bine sau pozitiv)
Buna este adjectiv, si nu se poate saluta cu adjective! Pentru a utiliza in mod corect “Buna”, iata expresia: “Buna sa-ti fie inima!”.
Atentie: Buna, chiar daca nu este realmente un salut, acesta fiind adresat unei persoane, denota cordialitate, iar cel ce adreseaza acest salut, isi prezinta statulul celeilalte persoane, ca unul mai inalt decat al acelei persoane.
Deci nu te adresezi cu Buna, oricui. Nu unui profesor, nu unui doctor, nu unui judecator, etc…
Ori Buna Ziua, sau Buna Seara, ori deloc.
Sa traiti!(romana) =You live!(engleza)/
Un salut decent, care se poate adresa doar barbatilor, si intre barbati, mai ales de la statut inferior la statut superior.
Sarut mana/mainile(romana) = Kiss hand/s(engleza)
Acest salut este elegant si cel mai indicat atunci cand un barbat saluta o femeie, caci un barbat intotdeauna trebuie sa fie cu stil si eleganta in fata unei femei si trebuie sa expuna o plecaciune in fata femeii, simbol al puritatii si frumusetii.
Sarut mana sau sarut mainile, este un salut ce poate deasemenea sa fie adresat de catre copii, grupelor de varsta mai inaintate, cum ar fi persoanelor mai in varsta.
Ciao(romana) = Ciao(engleza) = Ciao(italiana) = Ciao(in toate limbile)
Ciao este un salut “tip”, cel mai bine utilizat intre prieteni, familie, si orice tip de cunostiinta, acesta fiind un salut cordial, si afectiv, de apreciere, prietenie, fratie si egalitate intre oameni ce isi pot asuma un anumit tip de relatie cordiala.
Servus/Serbus(romana) = Servus(ungureste) = Servus(austriaca)
Asemeni lui “Ciao”, Servus are aceleasi calitati. Doar ca Servus nu este atat de raspandit in lume datorita provenientei acestuia – Austria.
Pa(romana) = Bye(engleza)
Pa este singurul salut cu origine in lingvistica romaneasca, dar totodata este si singurul cel mai ne-elegant salut. Pa nu reprezinta nimic practic, nu este nici o plecaciune si nici o urare. Pur si simplu, romanii au vrut sa aibe si ei un Bye al lor, preluat de la americani si englezi. Originea lui Pa, este Bucuresti-ul. Si acesta este singurul salut, de cordialitate cu grad 0 al romanilor.
La revedere(romana) = Till we see again(engleza)
La revedere, este un salut elegant, care poate fi utilizat intre persoane de nivel social diferit. La revedere indica o posibila viitoare, reintalnire.
Ramas bun(romana) = Good bye(engleza)
Ramas bun, este acel salut care indica, plecarea definitiva. Asemeni lui Adio. Este un salut elegant si cu o buna masura a respectului.
Adio(romana) = Adios(spaniola) = Adieu(franceza)
Adio este un salut dur, care indica plecarea definitiva, chiar si sub aspect de amenintare. Este un salut de final, tocmai de aceea este si cotat ca si aspru. Acesta nu denota nici respect dar nici cordialitate. Este pur si simplu reprezentant al finalului.
Servus, Braşov!
* Vechea formulă de salut a romanilor, răspîndită cîndva în întreg Ardealul, mai e folosită astăzi doar în Braşov
Ne salutăm cu „servus“ la serviciu, la şcoală, în timpul liber. Faţă în faţă, la telefon, în scris, la întîlnire, la despărţire, la oraş, la sate, la ocazii şi în împrejurări obişnuite. În Braşov, această formulă de salut e mai folosită ca în orice parte a ţării. Ba chiar, a rămas izolată în Ţara Bîrsei, astfel că „servus“ poate fi declarat astăzi salutul braşovenilor.
Buna, Bucuresti!
Buna, Bucuresti!
Bucureştenii se salută cu „bună“. Doar ardelenii mai spun servus, dar nu toţi. În Cluj, Sibiu, Banat, se foloseşte „ciau“ sau „ceau“. Deşi de „servus“ au auzit toţi românii şi unii îl folosesc chiar dacă n-au nici în clin nici în mînecă cu Ardealul, doar în zona dintre Braşov şi Covasna e folosit frecvent. În ungurime, salutul a suferit o schimbare. Maghiarii spun „servus tok“ şi răspund „szia!“. Aşa că, „servus“ a rămas salutul braşovenilor. Uneori glumeţ, alteori serios, servus face parte din limbajul oricărui braşovean, indiferent de clasa socială. Dacă, la origine, servus era salutul politicos al celor inferiori către superiori, astăzi diferenţele dintre cel care salută şi cel salutat s-au topit. Servus e salutul prietenilor.
Ciao – schiau – Şchei
Rămăşiţă a unei expresii latineşti, „servus humillimus“, însemnînd „sluga dumitale preaplecată!“, servus era însoţit adesea de un gest de plecăciune. Servus însemna în latină „sclav“ şi era folosit doar cu referire la bărbaţi. Femeile servitoare erau denumite „ancilla“. Astăzi, servus e folosit şi de femei, în Roma antică acestea n-aveau cum să rostească asemenea cuvînt. Exista şi cuvîntul sclavus, care însă n-a dat nicio formulă de salut. Deşi are origine latină, „servus“ nu s-a păstrat la italieni. Asta pentru că mai puternic a fost un regionalism din zona Veneţiei, sci’ao, provenit din substantivul schiau, însemnînd tot sclav. Astfel, în Italia s-a impus în vorbirea curentă salutul „ciao“, cu acelaşi sens ca servus, acela de slugă, servitor, sclav, supus. Lingviştii au observat că sci’ao a ajuns şi în România. Nu doar prin salutul folosit astăzi. În limba română, a evoluat în forma fonetică şcheau, care în vechime îi numea pe slavi, în special bulgari. Pluralul lui şchiau a devenit extrem de cunoscut, dînd numele faimosului cartier braşovean Şchei.
„Servus ar merita o analiză lingvistică“
Se spune că „servus“ ar fi tipic vienez. Utilizarea lui masivă s-a produs în vremea Imperiului Austro-Ungar. „Servus“ s-a păstrat ca formulă de salut pînă în zilele noastre nu numai în Ardeal, ci şi în Austria şi în sudul Germaniei. Ungurii scriu szervusz, polonezii serwus. Doar nemţii bavarezi rostesc şi scriu exact ca noi: Servus. Din păcate, formula de salut atît de cunoscută n-a ajuns obiect de studiu al lingviştilor. Dar Andrei Bodiu, decanul Facultăţii de Litere din Braşov, e de părere că „servus sau orice altă formă de salut ar merita chiar analize lingvistice, sociologice şi sociolingvistice. Şi asta, cu atît mai mult cu cît în România formele de salut sînt foarte variate. Student la Timişoara fiind, am auzit şi am ajuns să folosesc «ciao», prin alte locuri se zice «bună», ca o prescurtare la tot ce poate fi, dimineaţă, zi sau seară. Formele de salut în România sînt stratificate cultural şi geografic. Ele sînt chiar mai diverse decît melodiile care însoţesc sosirea trenurilor în gări“.
Salutul prietenilor
Servus e folosit şi în locuţiuni verbale. În loc să dai noroc poţi spune că „dai servus“ cu cineva. Pe vremuri, a saluta însemna a-i face o urare, a-i dori ceva de bine. „Nu te mai salut“ era perceput mai ceva ca o înjurătură. La sate, mai ales, a nu saluta un drumeţ înseamnă a-i demonstra că nu vrei să-l recunoşti, că eşti supărat. Braşovenii însă folosesc salutul servus doar dacă se cunosc şi dacă între ei există o relaţie de egalitate. Servus este salutul adolescenţilor. Mai spun servus şi vîrstnicii către tineri. De obicei, merge folosit de la egal la egal, e nepoliticos să saluţi un şef, un profesor sau un bătrîn cu servus.
Înlocuitori de servus
Servus nu este unicul salut utilizat în Braşov. Adolescenţii mai folosesc şi alte formule de salut: Salve!, Salutare! Salut! Noroc! Pa! Te sărut! Hai, te-am pupat! Salut, bărbate!, Hai, pa! sau, recent importatele de pe Internet: Hi, Hi all, Sal, Hello, Ahoy, See ya. „Bună ziua“, „La revedere“, Sărut-mîna“ aproape au dispărut dintre prieteni, sînt formule ruginite, care au fost înlocuite cu „Ce faci, bulangiule?“, „Îmi iau viteză!“, „What’s up, mane?“, în cel mai bun caz „Care-i treaba?“. În mediile educate, a prins teren englezescul „How do you do?“. Întrebarea „Ce mai faci?“ sau „Cum îţi merge?“ este deja o formulă de politeţe fără pretenţia de a pătrunde efectiv în treburile altuia.
Salutul Învierii
În Braşov, mai folosim şi saluturi religioase: Doamne ajută!, Domnul cu tine! şi „Hristos în mijlocul nostru!“, un salut vechi de care puţină lume mai ştie şi la care se răspunde „Este şi va fi mereu!“. Acum, ne pregătim să ne salutăm folosind formule specifice sărbătorilor pascale. Salutul nostru creştinesc „Hristos a înviat!“ îl rostim din ziua de Paşte şi pînă în ziua de Ispas. Se răspunde cu „Adevărat a înviat!“. În ziua Înălţării, ortodocşii se salută cu „Hristos s-a înălţat!“, şi se răspunde „Adevărat s-a înălţat!“. Începînd de a doua zi după Înălţare, revenim la saluturile noastre obişnuite: bună ziua, salut, la revedere. Dar şi servus. Un salut pe care braşovenii se încăpăţînează să-l rostească mîndri, în ciuda influenţelor europene sau americane, păstrîndu-l nealterat, ca acum mai bine de o mie de ani.
Saluturi celebre
* Să trăiţi bine! – Traian Băsescu
* Să fiţi iubiţi! – Radu Morar – Naşu
* Ave, Caesar! – Roma antică
* Heil, Hitler! – salutul nazist
* Salutare, naţiune! – Andrei Gheorghe
* Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul! – Mircea Badea
* Ţineţi aproape! – Marius Tucă
* Bună seara, prieteni! – Cristian Minculescu, solistul trupei Iris
* Fir întins! – salutul pescarilor
* Vînt din pupa! – salutul marinarilor
* Cer senin! – salutul aviatorilor
* Noroc bun! – salutul minerilor
* „Aţi mîncat?“ – formula de salut cel mai des folosită în China
Istoria salutului
* Primele atestări ale salutului se referă la formele de supunere, şi datează din vremea primelor dinastii chineze. Oamenii de rînd trebuiau să îşi acopere ochii cu palma pentru a nu fi orbiţi de lumina emanată de strălucitorul împărat. În acest obicei îşi are originea salutul militar. În vremea romanilor, „Ave Cezar!“ era însoţit şi de strîngerea antebraţelor, ca semn de încredere, braţul neînarmat simbolizînd pacea şi prietenia. În epocile cavalerilor, domniţele erau salutate cu reverenţe adînci şi sărutarea mîinii înmănuşate. Ludovic al XIV-lea o saluta şi pe ultima bucătăreasă cu aceeaşi curtoazie pe care o manifesta şi faţă de doamnele de la curte. Numai Ceauşescu se adresa mulţimii cu căciula bine îndesată pe urechi. Pe 21 noiembrie, este Ziua Mondială a Salutului. A fost iniţiată de ONU în toamna anului 1973 ca răspuns la conflictul dintre Egipt şi Israel.
Glume cu saluturi
* Salutul somalezilor: Ce vînt te aduce pe aici?
* Salutul clarvăzătorilor: Tu faci bine, eu ce mai fac?
* Salutul pensionarilor la piaţă: La serviciu, la serviciu, tot la serviciu?
* Salutul politicienilor în Parlamentul României: Vrei să fii miliardar?
Salutul pe meridiane
* Ahoj – cehă
* Hej – daneză
* Şalom – ebraică
* Saluton – esperanto
* Hallo – germană
* Ja sas – greacă
* Ciao – italiană
* Konnichi wa – japoneză
* Ave – latină
* Olá – portugheză
* Zdravstvuitie – rusă
* Hola – spaniolă
* Merhaba- turcă
Ciao – schiau – Şchei
Rămăşiţă a unei expresii latineşti, „servus humillimus“, însemnînd „sluga dumitale preaplecată!“, servus era însoţit adesea de un gest de plecăciune. Servus însemna în latină „sclav“ şi era folosit doar cu referire la bărbaţi. Femeile servitoare erau denumite „ancilla“. Astăzi, servus e folosit şi de femei, în Roma antică acestea n-aveau cum să rostească asemenea cuvînt. Exista şi cuvîntul sclavus, care însă n-a dat nicio formulă de salut. Deşi are origine latină, „servus“ nu s-a păstrat la italieni. Asta pentru că mai puternic a fost un regionalism din zona Veneţiei, sci’ao, provenit din substantivul schiau, însemnînd tot sclav. Astfel, în Italia s-a impus în vorbirea curentă salutul „ciao“, cu acelaşi sens ca servus, acela de slugă, servitor, sclav, supus. Lingviştii au observat că sci’ao a ajuns şi în România. Nu doar prin salutul folosit astăzi. În limba română, a evoluat în forma fonetică şcheau, care în vechime îi numea pe slavi, în special bulgari. Pluralul lui şchiau a devenit extrem de cunoscut, dînd numele faimosului cartier braşovean Şchei.
„Servus ar merita o analiză lingvistică“
Se spune că „servus“ ar fi tipic vienez. Utilizarea lui masivă s-a produs în vremea Imperiului Austro-Ungar. „Servus“ s-a păstrat ca formulă de salut pînă în zilele noastre nu numai în Ardeal, ci şi în Austria şi în sudul Germaniei. Ungurii scriu szervusz, polonezii serwus. Doar nemţii bavarezi rostesc şi scriu exact ca noi: Servus. Din păcate, formula de salut atît de cunoscută n-a ajuns obiect de studiu al lingviştilor. Dar Andrei Bodiu, decanul Facultăţii de Litere din Braşov, e de părere că „servus sau orice altă formă de salut ar merita chiar analize lingvistice, sociologice şi sociolingvistice. Şi asta, cu atît mai mult cu cît în România formele de salut sînt foarte variate. Student la Timişoara fiind, am auzit şi am ajuns să folosesc «ciao», prin alte locuri se zice «bună», ca o prescurtare la tot ce poate fi, dimineaţă, zi sau seară. Formele de salut în România sînt stratificate cultural şi geografic. Ele sînt chiar mai diverse decît melodiile care însoţesc sosirea trenurilor în gări“.
Salutul prietenilor
Servus e folosit şi în locuţiuni verbale. În loc să dai noroc poţi spune că „dai servus“ cu cineva. Pe vremuri, a saluta însemna a-i face o urare, a-i dori ceva de bine. „Nu te mai salut“ era perceput mai ceva ca o înjurătură. La sate, mai ales, a nu saluta un drumeţ înseamnă a-i demonstra că nu vrei să-l recunoşti, că eşti supărat. Braşovenii însă folosesc salutul servus doar dacă se cunosc şi dacă între ei există o relaţie de egalitate. Servus este salutul adolescenţilor. Mai spun servus şi vîrstnicii către tineri. De obicei, merge folosit de la egal la egal, e nepoliticos să saluţi un şef, un profesor sau un bătrîn cu servus.
Înlocuitori de servus
Servus nu este unicul salut utilizat în Braşov. Adolescenţii mai folosesc şi alte formule de salut: Salve!, Salutare! Salut! Noroc! Pa! Te sărut! Hai, te-am pupat! Salut, bărbate!, Hai, pa! sau, recent importatele de pe Internet: Hi, Hi all, Sal, Hello, Ahoy, See ya. „Bună ziua“, „La revedere“, Sărut-mîna“ aproape au dispărut dintre prieteni, sînt formule ruginite, care au fost înlocuite cu „Ce faci, bulangiule?“, „Îmi iau viteză!“, „What’s up, mane?“, în cel mai bun caz „Care-i treaba?“. În mediile educate, a prins teren englezescul „How do you do?“. Întrebarea „Ce mai faci?“ sau „Cum îţi merge?“ este deja o formulă de politeţe fără pretenţia de a pătrunde efectiv în treburile altuia.
Salutul Învierii
În Braşov, mai folosim şi saluturi religioase: Doamne ajută!, Domnul cu tine! şi „Hristos în mijlocul nostru!“, un salut vechi de care puţină lume mai ştie şi la care se răspunde „Este şi va fi mereu!“. Acum, ne pregătim să ne salutăm folosind formule specifice sărbătorilor pascale. Salutul nostru creştinesc „Hristos a înviat!“ îl rostim din ziua de Paşte şi pînă în ziua de Ispas. Se răspunde cu „Adevărat a înviat!“. În ziua Înălţării, ortodocşii se salută cu „Hristos s-a înălţat!“, şi se răspunde „Adevărat s-a înălţat!“. Începînd de a doua zi după Înălţare, revenim la saluturile noastre obişnuite: bună ziua, salut, la revedere. Dar şi servus. Un salut pe care braşovenii se încăpăţînează să-l rostească mîndri, în ciuda influenţelor europene sau americane, păstrîndu-l nealterat, ca acum mai bine de o mie de ani.
Saluturi celebre
* Să trăiţi bine! – Traian Băsescu
* Să fiţi iubiţi! – Radu Morar – Naşu
* Ave, Caesar! – Roma antică
* Heil, Hitler! – salutul nazist
* Salutare, naţiune! – Andrei Gheorghe
* Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul! – Mircea Badea
* Ţineţi aproape! – Marius Tucă
* Bună seara, prieteni! – Cristian Minculescu, solistul trupei Iris
* Fir întins! – salutul pescarilor
* Vînt din pupa! – salutul marinarilor
* Cer senin! – salutul aviatorilor
* Noroc bun! – salutul minerilor
* „Aţi mîncat?“ – formula de salut cel mai des folosită în China
Istoria salutului
* Primele atestări ale salutului se referă la formele de supunere, şi datează din vremea primelor dinastii chineze. Oamenii de rînd trebuiau să îşi acopere ochii cu palma pentru a nu fi orbiţi de lumina emanată de strălucitorul împărat. În acest obicei îşi are originea salutul militar. În vremea romanilor, „Ave Cezar!“ era însoţit şi de strîngerea antebraţelor, ca semn de încredere, braţul neînarmat simbolizînd pacea şi prietenia. În epocile cavalerilor, domniţele erau salutate cu reverenţe adînci şi sărutarea mîinii înmănuşate. Ludovic al XIV-lea o saluta şi pe ultima bucătăreasă cu aceeaşi curtoazie pe care o manifesta şi faţă de doamnele de la curte. Numai Ceauşescu se adresa mulţimii cu căciula bine îndesată pe urechi. Pe 21 noiembrie, este Ziua Mondială a Salutului. A fost iniţiată de ONU în toamna anului 1973 ca răspuns la conflictul dintre Egipt şi Israel.
Glume cu saluturi
* Salutul somalezilor: Ce vînt te aduce pe aici?
* Salutul clarvăzătorilor: Tu faci bine, eu ce mai fac?
* Salutul pensionarilor la piaţă: La serviciu, la serviciu, tot la serviciu?
* Salutul politicienilor în Parlamentul României: Vrei să fii miliardar?
Salutul pe meridiane
* Ahoj – cehă
* Hej – daneză
* Şalom – ebraică
* Saluton – esperanto
* Hallo – germană
* Ja sas – greacă
* Ciao – italiană
* Konnichi wa – japoneză
* Ave – latină
* Olá – portugheză
* Zdravstvuitie – rusă
* Hola – spaniolă
* Merhaba- turcă
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu