Nostalgii justificate, sperante desarte!
CAP-ul de la Curtici
O
Cooperativă Agricolă de Producţie nedesfiinţată după Revoluţie învârte milioane
de euro. Tractoriştii au lefuri de peste 2.000 de euro în sezon.
Cei
de la Combinatul Agroindustrial Curtici din judeţul Arad, pe scurt CAI, nu au
probleme cu seceta şi fac profit an după an, lăudându- se cu o cifră de afaceri
de 10 milioane de euro.
Vara
aceasta, când toată România se plânge de culturi compromise, agricultorii din
Curtici au obţinut cea mai mare producţie de grâu la hectar din toată ţara.
Unii nu cred în minuni, aşa că au mai pus la îndoială producţia stahanovistă.
Pe
lângă calităţile solului, profitul se datorează, în mare parte, managementului.
Inginerul
Dimitrie Muscă ştie cu ce e mai bine să populeze miile de hectare, pe baza unei
prospecţiuni a pieţei şi, de mai bine de 20 de ani, nu a dat greş niciodată.
Mai
ştie ceva: mizează pe soiurile autohtone. Acum, CAI Curtici are terenuri, ferme
de animale, livezi şi magazine de desfacere. CAP-ul capitalist a devenit un
exemplu de afacere.
Are
o cifră de afaceri de 10 milioane de euro pe an, plăteşte asociaţilor anual
câte 1.500 de kilograme de grâu la hectar - un record naţional - iar
tractoriştii au ajuns să câştige şi 2.300 de euro pe lună în sezon.
"Noi
suntem români"
În curtea sediului administrativ al holdingului, la
oră fixă, sună în difuzoare "Noi suntem Români". Se întâmplă de fix
24 de ori într-o zi, de 10 ani. Aceeaşi temă muzicală răsună şi în ferme sau
printre grajduri.
Vacile
sunt hrănite „eco” ca să aibă carnea bună
Pentru
distracţia copiilor din Curtici, dacă afacerea tot merge strălucit, directorul
a deschis o mini-grădină zoologică, iar la una din locaţii cresc în libertate
păuni, printre găini, pe un gazon care ar face orice englez să moară de
invidie, flancat de trandafiri altoiţi, meri şi pruni care au dat în pârg. Şi e
numai curtea fabricii de lactate a fostului CAP.
Lactatele sunt comercializate doar în magazinele
CAP-ului
Lumea
nouă
Dimitrie
Muscă urmăreşte, în biroul său, patru plasme imense, pe care se transmit live
imagini din ferme şi din cele 29 magazine în care se vând produsele din carne
şi lactate produse la Curtici.
Cum
vede o neregulă, pune mâna pe telefon şi sună: "Am vorbit de două zile să
aveţi mai multă marfă în vitrine", apoi cere explicaţii şi dă alarmă de
sancţiuni.
CAI
Curtici s-a născut imediat după Revoluţie, pe bazele fostului CAP din oraşul
arădean. Practic, cooperativa agricolă de producţie comunistă nu a fost
închisă, ci s-a adaptat la capitalism.
Povestea
începe în 1987. Inginerul agronom Dimitrie Muscă a fost numit preşedinte şi
inginer şef la CAP "Lumea Nouă" din Curtici. În 1989, reuşea deja
o performanţă: cooperativa a trecut de la cinci milioane de lei pierdere la
nouă milioane de lei profit.
Bonus,
Muscă a dechis o brutărie în sat. După Revoluţie, inginerul s-a trezit în
curtea CAP-ului cu majoritatea proaspeţilor proprietari de terenuri, foşti agricultori
cooperatişti.
Muncă
pe 7.500 de hectare
"E
păcat să se desfiinţeze CAP-ul nostru. Cu ce o să ne alegem fiecare? Cu o
cărămidă din grajd pe care s-o ducem acasă? Vrem să rămânem în continuare în
asociaţie, iar tu să ne conduci pe mai departe, că ai făcut treabă bună până
acum", i-au spus oamenii.
Cooperativa
Agroindustrială funcţionează acum în sistem de holding, asociind două societăţi
cu producţie vegetală, CAI Curtici şi CAI Olari, care lucrează 7.500 de hectare
de teren.
Pământul
nu e al cuiva anume, ci aparţine celor 2.300 de curticeni sau urmaşi ai
acestora, care l-au pus la comun aşa cum era pe timpul CAP-ului comunist. Doar
că acum primesc parte din câştig. În medie, fiecare are cam 3 hectare, niciunul
100.
În
plus există fermele de animale, fabrica de lactate şi abatorul, şi cele 29 de
magazine de desfacere a produselor animaliere, din care 9 în Timişoara şi 20 în
Arad.
CAP-ul
din Curtici n-a fost niciodată desfiinţat. După 1989, cooperativa agricolă a
funcţionat ca o firmă capitalistă.
Leafă
de tractorist: 70 de euro pe zi
În
timp ce agricultorii din toată România se plâng că cel puţin o treime din
culturi le-a fost compromisă, la CAI Curtici s-a recoltat cea mai mare
producţie de grâu din ţară.
"În
fiecare an luăm decizia de a planta cea mai mare suprafaţă cu acea cultură care
se dovedeşte a fi cea mai rentabilă. Sezonul acesta, cel mai rentabil a fost
grâul. Am plantat 4.000 de hectare cu grâu şi am obţinut 7.013 kg la hectar. Pentru
însămânţări folosim exclusiv grâu românesc, produs de Staţiunea de cercetare
Fundulea. Este un grâu cu o calitate de panificaţie excelentă, cu gluten 32 –
34%, proteină 14 - 15%", explică Dimitrie Muscă.
Profitul
se reinvesteşte
Chiar
dacă la Curtici se face cel mai bun grâu pentru făina de panificaţie, 3.000 de
tone din producţia acestui an a fost oprită pentru hrana animalelor, ca să aibă
carnea bună, să nu fie hrănite cu îngrăşăminte şi chimicale.
Pentru
porci, dar şi pentru vacile de aici a mai plantat 125 de hectare de lucernă,
3.500 de hectare de porumb, floarea soarelui. În fiecare an, după recoltare,
cei 2.300 de proprietari de teren primesc, pentru fiecare hectar, câte 750 kg
de grâu şi tot atâta de porumb.
Cei
care nu vor roadele pământului iau 260 de euro pe hectar sau, în loc de grâu,
îşi asigură pâinea pentru tot restul anului. Cantitatea de o tonă şi jumătate
la hectar nu se dă nici în ţară, nici în Europa şi nu se dă nicăieri în lume.
"Anual,
profitul se redistribuie pentru dezvoltare", spune Muscă. Pentru lucrul
pământului, Muscă mizează pe calitatea germană. 17 tractoare Fendt, 14 combine
Class, 5 semănătoare Horsch, 5 prăşitoare – aşa arată o parte din parcul
motorizat.
Maşinăriile
Toate
sunt nişte maşinării computerizate, au sute de cai putere şi sunt capabile să
lucreze 300 de hectare zilnic. În plin sezon, cei care lucrează pe combine sunt
remuneraţi cu câte 100 de euro pe zi.
Tractoriştii
primesc şi ei câte 70 de euro pe ziua de muncă în plină campanie agricolă. "Maşinile
au valoare mare. Oamenii care lucrează cu ele trebuie să fie responsabili.
Trebuie să fii plătit corect ca să exploatezi corect utilajele", spune
Muscă.
"Eu
nu sunt pe piaţă azi, iar mâine văd ce va fi . Tot ce produc aici este
calitativ, pentru că doar aşa rămânem pe piaţă. Noi avem aici pământul, ne
producem furajele pentru animale,avem animalele, le exploatăm corect şi facem
profit."
DIMITRIE MUSCĂ, 61 de ani, directorul CAI Curtici
DIMITRIE MUSCĂ, 61 de ani, directorul CAI Curtici
Model
de afacere "rotundă"
La
CAI Curtici funcţionează întregul circuit al unui business bine pus la punct:
pe pământul oamenilor intraţi în cooperaţie se produc cerealele, din acestea se
fac furajele pentru animale, abatorul şi fabrica de lactate sunt tot ale
holdingului, iar produsele se vând doar în magazinele proprii.
"Eu
ştiu ce am aici şi nu mă compar cu alţii. La fel de adevărat este că în niciun
an nu am avut profit sub un milion de euro. România ar putea arăta aşa, dacă
cei din domeniul acesta ar înţelege să lucreze serios. Să muncească, să fie
corecţi cu toţi cei care intră în circuit", spune Muscă.
Directorul îşi permite luxul de a-şi
"creşte" ingineri din rândul tinerilor care se angajează la CAI la
terminarea şcolii, ca să îşi facă bani de vacanţă. Iar oamenii dau de bine şi
nu mai pleacă.
Foarte bune si rosiile de la Curtici. La fel si telemeaua.
RăspundețiȘtergere