Inginerul... 
Cel mai frumos elogiu:
„Ingineria reprezintă o mare  profesie. Există in ea satisfacţia de a urmări o plăsmuire a imaginaţiei care  prinde viaţă, cu ajutorul ştiinţei, într-un plan pe hârtie. Apoi, se va trece  la realizarea in piatră, metal sau energie. Acesta poate fi privilegiul unic  al inginerului.
Marea responsabilitate a Inginerului, in  comparaţie cu celelalte profesii, este aceea că lucrările sale sunt vizibile  la tot pasul. El nu poate îngropa greşelile în mormânt, precum doctorii. El nu  poate argumenta, doar din vorbe, precum judecătorii şi avocaţii. El nu poate,  la fel ca arhitecţii, să-şi acopere eşecurile cu pomi sau viţă de vie. El nu  poate, la fel ca politicienii, să pună toate neajunsurile sale pe seama  adversarilor, sperând că oamenii vor uita. Un inginer, pur şi simplu, nu poate  nega ceea ce a făcut, in cazul în care lucrările sale nu funcţionează, el este  responsabil. Aceasta este fantasma care ii bântuie nopţile şi zilele.
El este cel care, la sfârşitul  zilei, se reîntoarce la locul de muncă să calculeze  din nou.
El se  trezeşte noaptea într-o sudoare rece şi pune pe  hârtie ceva, care arată ca o „prostie" dimineaţa. Toată ziua el tremură la gândul  că ar putea să apară ceva imprevizibil, care să-i zdruncine opera la care lucrează.  Pe de altă parte, spre deosebire de medicul său, el nu-şi duce viaţa printre  cei suferinzi şi slabi. Spre deosebire de soldat, distrugerea nu este scopul  lui. Spre deosebire de avocat, certurile nu reprezintă pâinea lui de zi cu  zi.
El, Inginerul, are sarcina de a  îmbrăca oasele goale ale ştiinţei cu viaţă, confort şl speranţă. Nicio îndoială  însă, anii trec, iar oamenii, privind o construcţie,  uită care Inginer a făcut-o, chiar dacă au ştiut  vreodată!... De foarte multe ori, doar vreun politician sau vreun finanţator  îşi pune numele pe construcţia sa.
Cu satisfacţii pe care puţine profesii  le pot cunoaşte, inginerul se uita  înapoi cu bucurie la fluxul nesfârşit de bunătate şi binefacere care decurge  din succesele sale. Iar respectul şi recunoaşterea colegilor  săi profesionişti reprezintă tot ceea ce  îşi doreşte..."
Merbert Hoover
(Preşedintele S.U.A., 1929 -  1933)
 
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu