Băsescu şi serviciile secrete
După ce a făcut o carieră fulminantă la comanda unor vapoare, sau la filiala Navrom de la Anvers, toate acestea imposibile în comunism în absenţa unor strânse legături cu Securitatea (de altfel s-a găsit între documentele instituţiei ce băgase spaima în toţi românii o listă cu cei ce erau acceptaţi de partidul comunist pentru a-şi da „sprijinul" în activitatea de urmărire şi supraveghere a populaţiei, printre care figurează şi numele lui), Băsescu se dă acum fată mare, pretinzând că, în această privinţă, nici usturoi n-a mâncat şi nici gura nu-i miroase. Să i-o spună lui mutu' (nicio legătură cu fotbalistul!), dacă vrea să îl creadă cineva. Aproape toţi conducătorii aleşi sau numiţi după 22 decembrie '89 în funcţii cât de cât importante şi-au avut legăturile lor pe la mânăstirea cu pricina. Chiar prin partidele din opoziţie, aceste cârtiţe erau infiltrate peste tot (cam aşa cum sunt acuma în mass-media), unul din motivele pentru care opoziţia la FSN-ul lui Ion Iliescu nu a avut vreo şansă nici în timpul, nici după dispariţia lui Corneliu Coposu. Am dat aici numele Seniorului cu un sentiment de religiozitate, având în vedere că este singurul opozant de marcă integru (alături şi de Ioan Raţiu, o altă frumoasă excepţie) al cârpei kaghebiste, cum fusese „alintat" cel care a deturnat întreaga revoluţie şi, prin mecanismele pe care le-a pus în mişcare imediat ce a ajuns la putere, a făcut de zece ori mai multe victime decât Ceauşescu însuşi.
Beneficiar al unei averi, conform celor spuse de Marius Oprea în cartea pe care i-a consacrat-o, ce depăşea 1 milion de dolari în acelaşi decembrie '89, Băsescu era mai bogat decât – iarăşi! – chiar familia Ceauşescu, lucru pe care, dacă l-ar fi ştiut Leana Academista, desigur că nu i-ar fi fost moale marinarului bişniţar. Bişniţar şi nu doar atât, căci se pare că s-a implicat în diverse afaceri necurate cu arme şi diamante de care nu era străin nici statul român. Veleităţile mafiote ale sinistrului personaj se vădesc şi acum prin fel de fel de afaceri oculte (ca să nu spun murdare) în care e implicat, personal sau prin diverşi membri ai familiei, în special fratele şi fiica mai mare.
Toate ar fi cum ar fi, dacă n-ar da din gură de dimineaţa până seara despre lupta lui neînfricată şi necurmată cu fenomenul corupţiei, pe spinarea căruia tocmai ce a ajuns la putere. Dacă e să ne luăm după el, nu există român mai cinstit şi mai patriot ca el, cuvânt pe care mulţi dintre noi preferă să-l pronunţe cu o uşoară modificare consonantică ce i se potriveşte mai bine...
La fel cum toate ar fi cum ar fi, dacă nu s-ar repezi mereu să-i acuze pe alţii de securism şi turnătorie, tocmai el, imaculatul! Spectacolul dat deunăzi la 18 şi 30, oră la care iese precum cucul să cârâie pe toate posturile de televiziune, când l-a luat la trei păzeşte pe un tânăr reporter de la Antena 3 pe teme de securitism acut, a depăşit orice închipuire. Adică dumnealui, tartorul serviciilor în funcţie, cel ce-i numeşte după bunul-plac pe şefii acestora, ca pe urmă să-i transfere fie în funcţii de prim-ministru fie pe post de candidaţi la prezidenţiale (mai nou şi Teodor Meleşcanu, actualul şef SIE, şi-a declarat disponibilitatea de-a candida, după ce s-a aflat despre aceeaşi tentaţie căreia nici Maior nu ar fi în stare să-i reziste), vorbeşte şi-i acuză, pe drept sau nedrept, pe alţii, de aşa ceva?
Bietul popor român, la ce spectacol penibil trebuie să asiste zi de zi şi seară de seară! Securistul de la Cotroceni îl înjură în gura mare fie pe patronul Antenelor, fie pe acoperitul premier Ponta – cum a fost catalogat de surse ce se pretind bine informate –, pe când el însuşi, cel mai „colorat" dintre toţi, cu bărdaca de agheasmă la brâu, se zugrăveşte pe sine drept marele înţelept, marele justiţiar, salvatorul întregii naţii... Cel care declară astăzi că România e izolată şi cu un picior în prăpastie n-are nicio problemă să spună mâine că ţara nu are să se teamă de nimic, fiind pe drumul cel bun, îmbrăcată ca o mireasă pentru patul nupţial numit Schengen.
Ai zice că e într-o derută totală, dacă uită aşa, de la o zi la alta, toate minciunile care îi ies pe gură. În fond e doar disperat, ca tot omul ce simte că se apropie funia de par. Ieşirea pe uşa din dos de la Cotroceni (căci i se coace, conform recentelor speculaţii de presă, o nouă suspendare, chiar în ultimele zile de domnie) îl înnebuneşte. Eu unul îi doresc, tot simbolic vorbind, un par cât mai neted şi o funie unsă cu un săpun pe măsură. Căci nu mai e mult până la termen.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu