LEAC DE TUSE !

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)


Straşnic medicament

Sandu, un amic simpatic
Cum sunt mulţi în Capitală
Era predispus săracul
Totdeauna la răceală.

Şi s-a întâmplat deodată,
Sandu să se îmbolnăvească,
Nu de tuse-obişnuită,
Ci de tuse măgărească.

Cu convulsii ne'ntrerupte,
Că la faţă se înroşea,
Şi întruna zi şi noapte,
Tot tuşea şi iar tuşea.

A luat medicamente
Prafuri, droguri şi chinină,
S-a frecat cu unguente,
Cu eter, hemoglobină,

Ş'a pus prişniţ la picioare,
Şi ventuze şi muştar,
Iod la piept şi pe spinare,
Însă totul fu în zadar.

Ş-a fost sfătuit să meargă
Şi la Baba Safta Musea,
Poate că-i prepară dânsa,
Vreun leac să-i treacă tusea. 

Mulţi tămăduiţi de dînsa,
O slăveau în chip şi fel,
D'aia, cu nădejdi la babă,
Într-o zi s-a dus şi el.

Baba Safta - c'o privire,
I-a spus verde, fără teamă:
- Tusea o să-ţi treacă numai
Dacă bei lapte de mamă! 

Caută-o femeie care,
Are-un copilaş şi vrea,
Şi plăteşte-i să te lase,
Să sugi lapte de la ea! 

Şi'n cel mult o lună-două,
Să nu-ţi pară curios,
Îţi dispare toată tusea
Şi te faci iar sănătos! 

Ş'a găsit în Copşa Mică,
Pe Frusina lui Tărîţă,
Pepenoasă şi voinică,
Şi c'un copilaş de ţîţă. 

S-a înţeles cu ea, să vie,
Zilnic între cinci şi şapte
Fără nici o silnicie,
Să-şi bea porţia de lapte. 

Şi venea sărmanul Sandu
După sfatul bătrânicăi
Să se vindece cu leacul
De la pieptul Frusinicăi. 

Să desăvîrşească-efectul
Şi gîtleju'a-şi limpezi,
El venea să-şi bea tainul
Şi de două ori pe zi. 

Drăgăstoasă şi avidă
După-avînturi tinereşti
Intr-o zi, i-a spus timidă:
- Altceva nu mai doreşti? 

- A, ba da! - răspunse Sandu
Cu un aer mulţumit -
Dacă-aş şti că nu te superi
Aş dori ş'un biscuit!