Vodca, o istorie a Rusiei....

Vodca, o istorie a Rusiei cu ţari, dictatori, revoluţii şi execuţii

: 

Cum băuturile alcoolice sunt simboluri ale mândriei naţionale, oameni din China şi până în Italia resping uneori ideea că Rusia a dat lumii vodca. Dar personalul Muzeului Istoriei Vodcii este convins că băutura îşi are originea în Rusia, scrie Ria Novosti.

"Credem că vodca a fost inventată de călugărul Isidor în secolul al XIV-lea", a explicat Zanna Gagarinova, administratorul muzeului. "El a fost grec de origine, dar s-a întâmplat la Mănăstirea Şudov, din Moscova. Isidor avea o distilerie, dar nu ştim de unde a făcut rost de ea."

Călugărul a "inventat" ceea ce în Rusia a fost cunoscut în următoarele patru secole ca "vin din pâine", numele venind de la modul în care era produsă băutura: din grâu, secară sau orz. Conţinutul de alcool varia de la 20% la 60%.

Când distileriile de alcool din cereale s-au deschis în Moscova în secolul al XV-lea, Ţarul Ivan al III-lea a creat primul monopol de stat pentru producţia şi vânzarea de "vin din pâine". Trezorerierii au început să primească fluxuri constante de bani. Monopolul a fost desfiinţat şi apoi reintrodus de succesorii ţarului, dar niciun conducător nu s-a îndoit de profitabilitatea afacerii.

"La începutul secolului al XVI-lea, Rusia a început să vândă vin din pâine în străinătate - în Suedia şi în ţinuturile Livoniei (în zona Mării Baltice - n.r.). În ceea ce priveşte localnicii, începând cu 1533 nu mai puteau cumpăra vodcă decât din taverne sau hanuri Un butoi conţinea 12,3 litri, şi vodca a fost vândută astfel până în 1885", a adăugat Gagarinova.

O mare parte din tradiţiile de astăzi privind băutura şi băutul îşi au rădăcinile în trecutul ţarist al Rusiei. Petru cel Mare, un reformist, a inventat duşca de pedeapsă - o duşcă de vodcă pe care cei ce întârziau la petreceri erau forţaţi să o bea. De fapt, când ţarul organiza petreceri, duşca de pedeapsă venea sub forma unui pocal de 1,5 litri numit Marele Vultur.

"Trebuia să îl dai sec dintr-o singură înghiţitură. Demnitarii străini veneau de obicei la petrecerile ţarului cu spatele asigurat. În cazul în care unul dintre ei trebuia să bea şi ulterior leşina, cealaltă persoană putea discuta politică şi despre afacerile importante."

Totuşi, Petru cel Mare este cel care în 1714 a introdus o medalie "forte" pentru beţie. "Medalia era ataşată de un lanţ pe care beţivii erau obligaţi să-l poarte. Acesta cântărea aproape 7 kilograme. Beţivii nu puteau înlătura singuri semnul ruşinii, pe care de obicei erau forţaţi să-l poarte timp de o săptămână. Câteodată, pedeapsa era prelungită."

Istoricii spun că prima menţionare documentară a cuvântului vodcă se găseşte într-un decret al Elisabetei I, dar se crede că acest cuvânt a început să fie folosit la scară largă de populaţie la mijlocul secolului al XIX-lea.

Toate straturile societăţii ruse, cu excepţia nobilimii, erau nevoite să cumpere vodcă produsă de stat. "Împărăteasa Ecaterina cea Mare permitea nobilimii să-şi distileze propria băutură, dar doar pentru consum propriu. Vodca produsă în gospodărie era adesea aromatizată cu ierburi şi fructe", a explicat Gagarinova.

În 1894, Rusia a patentat vodca naţională ca băutură alcoolică filtrată cu cărbune cu un conţinut de etanol de 40%.

"Mulţi cred că vodca a fost inventată de chimistul Dimitri Mendeleev. Se spune că el a calculat că tăria ideală a alcoolului este de 40%. În realitate, chimistul era interesat de soluţiile alcoolice şi de proprietăţile acestora. El n-a încercat niciodată să îmbunătăţească mixtul de ingrediente din vodcă. De altfel, el şi-a apărat descoperirile în 1865, iar vodca a fost patentată mai târziu, în 1894."

Prohibiţia a fost pentru prima dată impusă înainte de Revoluţia din Octombrie. În 1914, în timpul Primului Război Mondial, Ţarul Nicolae al II-lea a emis un decret prin care a interzis producerea şi comercializarea alcoolului. Când au ajuns la putere, bolşevicii au extins această lege şi-i pedeapseau cu zel revoluţionar pe cei ce o încălcau. Execuţia prin împuşcare nu era considerată ca fiind ceva ieşit din comun. Lenin nu era un fan al vodcii. El prefera berea negră de Munich şi a continuat să o importe din Bavaria chiar şi când ţara era devastată de foamete.

"Oamenii erau chiar împuşcaţi pentru exces de alcool. Câteodată erau folosite şi alte măsuri. De exemplu, au fost organizate campanii pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos, iar abuzul de alcool era asociat cu sifilisul şi tuberculoza. Câteodată butoaiele cu vodcă erau distruse în faţa muncitorilor".

Lucrurile s-au calmat în 1923, când băuturile alcoolice au devenit din nou disponibile fără restricţii pe piaţa Uniunii Sovietice.

Şase ani mai târziu, în 1929, copii de şcoală stăteau la porţile fabricilor cu postere pe care se putea citi "Tati, nu mai bea" sau "Tati, adu salariul acasă!".

Josef Stalin nu a reintrodus prohibiţia, dar a lansat o campanie contra consumului excesiv de alcool. Tavernele şi cârciumile de ieri au fost trasformate în ceainării în care nu se servea alcool. A fost lansată revista Cumpătare şi Cultură, care s-a bucurat de succes. Publicaţia a dispărut în 1997 din lipsă de cititori. Nikita Hroşciov, care i-a succedat lui Stalin, a interzis vânzarea vodcii în cantinele pentru muncitori şi în restaurantele ieftine. Preţurile băuturii au crescut instantaneu. Pe 17 mai 1985, ruşii au aflat de un decret pentru combaterea alcoolismului şi consumului excesiv de alcool şi eradicarea producţiei casnice. Campania a fost promovată la nivel naţional, mesajul decretului fiind transmis prin ziare, la TV şi radio.

Mihail Gorbaciov a devenit imediat ţinta bancurilor, iar Secretariatul General s-a transformat în "Secretariatul Mineral" (de la apa minerală). De la Brest la Vladivostok, întreaga naţiune stătea la coadă pentru vodcă, băutura putând fi cumpărată doar în zile speciale cu cartele speciale.

"Erau cozi enorme la magazinele de băuturi. Oamenii pur şi simplu înebuneau la aceste cozi. Încăierările şi mici infracţiuni deveniseră ceva obişnuit. O persoană avea dreptul la două sticle de vodcă pe lună".

Oamenii începuseră să bea lichid de frână şi să întindă cremă de pantofi pe pâine. Cramele erau dărâmate din Crimeea până în Kuban. Statul pierdea astfel miliarde de ruble. Trei ani mai târziu devenise clar că această campanie pentru cumpătare universală trebuie amânată pe o perioadă nedeterminată.

Personalul Muzeului Istoriei Vodcii speră că, în locul unei prohibiţii oarbe, eforturile societăţii ar trebui să se îndrepte spre crearea unei "Ere a consumului civilizat". Muzeul a fost înfiinţat tocmai în acest scop.

Motto

Varsta este numai o stare de spirit pe care ne-o construim singuri si nu are nimic de-aface cu articulatiile.