Cum puteti vinde in piete lapte si branza?

Atenție, țărani! Vreți să mai vindeți în piețe?   Cea mai mare bubă a mea cu Uniunea Europeană este legată de burdihan. Adică la Cluj nu mai e voie să vinzi leuşteanul din grădină la colţ de stradă, că vin jandarmii şi te arestează ca pe Bombo, dar să vinzi în hipermarşeuri pătrunjel din ăla fals care creşte cât bambusu' este perfect OK. Roşiile româneşti au ajuns o raritate, în schimb seminţele tomatelor olandeze încolţesc vesele dacă le ţii mai mult de trei săptămâni, iar ardeii turceşti se păstrează fără probleme în frigider un anotimp întreg. Castraveţii nu ajung pe rafturi dacă nu sunt de calibrul potrivit pentru a satisface o dinozauriţă foarte excitată, iar cârnaţii de casă, slana şi laboşu' nu se mai pot vinde la piaţă dacă nu eşti producător cu abator şi punct de vânzare cu răcire prin frig. Mai nou, au reuşit să ucidă şi bălţata românească, pentru că laptele ei nu este conform, aşa că după două mii de ani de crescut Joiane de-ale noastre trebuie să trecem pe vacă din aia olandeză Holsten (sau Holstein nefiltrată, cum i-o zâce). Pălincă curată ghe prună? Neneneeee, ia şi bé un whiskey tradiţional austriac de tri ori mai scump şi de patru ori mai prost. Mesajul este clar: ţărani, asociaţi-vă şi treceţi la agricultură industrială şi hrăniţi-ne cu chimicale, sau emigraţi într-o zonă de conflict! Citeam undeva că prin Cehia (sau Polonia, parcă; nu mai ştiu, oricum, tăt un drac, nu e nici o diferenţă între ele), după aderare, s-or băgat nişte norme din alea draconice, de i-or omorât pe toţi micii producători. Şi or luat vreo patru sute de pitbuli ("inspectori sanitari"), i-or îmbrăcat în uniforme şi i-or asmuţit pe pieţe, unde au turnat purcoi de amenzi pe negustori (ba chiar au şi muşcat o bătrânică de varice). La un moment dat, ajung la un vânzător de telemea, un fel de Ciobanul Ghiţă (Pastýř Jiři), care vindea caşurile şi brânzeturile lui aşa cum se făcea de 2000 de ani fără să se streseze prea tare cu noile norme, pentru că până atunci nu murise nimeni în Cehia de la brânză. - Ha! Amendă! au sărit fericiţi inspectorii pitbuli când l-au văzut. Conform regulamentului nr. 40/2003, brânza trebuie ambalată individual, nu păstrată în putină din asta cu saramură; nu ai voie să oferi caşcaval la degustare, conform legii 412/2005, şi musai să ai cu tine avizele de însoţire a mărfii (directiva UE 52/2004), certificatul de producător agricol (conform Ordonanţei de Urgenţă 19/2002), paşaportul, biletul de învoire de la veterinar, ITP-ul, cerftificatul de naştere al copilului, talonul maşinii, asigurarea medicală la ING… Pastýř Jiři, ai dat de belea! Conform regulamentelor UE, te paşte puşcăria şi confiscarea averii! Eşti un pericol pentru cetăţeni, nu aşa se vând alimentele pentru oameni! - Bă, sunteţi proşti? Voi nu vedeţi că io vând brânză pentru pisici? - Brânză pentru pisici…? Se uită inspectorii, şi cât pe ce să leşine: Pastýř Jiři avea, într-adevăr, pus la tarabă un anunţ mare: brânză pentru pisici. - Mno, zice Pastýř Jiři, aveţi regulamente, directive şi ordonanţe de urgenţă şi pentru brânza de pisici? Aveţi, sau nu? Că dacă nu… valea! N-aveau. Inspectorii stau un pic, se gândesc. - Pastýř Jiři, dar dacă oamenii care cumpără brânză ta pentru pisici o mănâncă ei…? Pastýř Jiři se uită la ei ca Cehul la Silvanie: - Ghinion.