Bancuri din Ardeal..!

 Bancuri din Ardeal..!

> La Palatul Victoria se opreşte
> badea Gheorghe  cu bicicleta.
O  pune liniştit lângă grilaj şi începe  să caşte
> ochii  prin jur.
 Poliţistul: - Bade, ia bicicleta de
> aici, că  pe-aici trec miniştri...
No, că nu-i nici un bai, că doară i-am pus  lăcată!
 
- Hai tu, Mărie-n şură!
- N'apăi nu viu, că-s precisă că sai  pă minie....
- No, dară nu fi proastă, că nu-ţ fac  nimica!
- Nooo?! Ş-atuncea dă ce să mai viu?!
==
 Doi ardeleni tăiau cu bomfaierul un obuz.
 Trece Ghio pe  lângă ei şi se sperie:
 Bă, nărozâlor, vedeţ', băăă, că  ăla să esplodează!!!
 No, nu-i bai, că mai avem  unu!
==
 Foarte fudul, Păvale îi arată
> lui  Văsălie binoclul cumpărat la Turda.
Curios, Văsălie îl întreabă- Ce-i aia?
 Iaşte un inştrument care-ţ
> apropiază dă  ochi toate la câte te
uiţ, explică fălos Ion. Nu să poate! Aşa ceva nu
ezistă!  decretează Văsălie.
 Ba ezistă! De-o pildă şedeam
asară la  mine-n ogradă şâ mă
> râdeam de cum o fugăreai tu pă nevastă-ta Cleonica
> ca  s-o drăgăleşti.
 No apăi poţ să te c... în el de  inştrument,
că io asară nici n-am fost acasă!
==
Un ardelean şi un oltean merg cu  trenul. De plictiseală,
olteanul începe să cânte:
 Mă făcu mama oltean, măi...
 La care ardeleanul împăciuitor:
 No, de-acuma treaba-i făcută.
> Iart-o!
==
 Măria dă divorţ de Ion.
 La proces judecătorul întreabă:
 De ce vrei, tu Mărie să te desparţi de  Ion?
Apăi domn' judecător, mi-s  măritată cu el di trii ani şî
încă nu m-io făcut nemica!
I-auzi Ioane! Cum vine asta?!
 Apăi, domn' judecător, n-am  crezut  că-i aşe mare grabă...
==
 Într-un compartiment de tren, un oltean şi-un ardelean.
La un moment dat, ardeleanul scoate o litră  de
> pălincă,  slană, ceapă, pită,  sfarmă ceapa şi începe să mănânce,
> trăgând din când  în când câte-o gură de palincă.
Olteanului i se face poftă, se foieşte pe  banchetă şi nu ştie
cum  să intre-n vorbă.
Când vede că pălinca e pe terminate,îşi ia inima-n dinţi şi se
 trage mai aproape de ardelean:
 Mă cheamă Ion!
Ie ? Apăi, dacă te cheamă, du-te!
 ==
 Văsălie strigă de la casa lui de pe un deal  către
casa lui Păvale, aflată pe celălalt deal:
 Măăă şogore, ce-ai dat tu la vacă cân'  o fo beteagă?!
 Gaz pentru lambă, măăă!
Trece o săptămână.
 Măăă, şogore, măăăă!
 Ce-i măăă?!
 Da-poi ce-ai zâs tu că-i dat la vacă cân  o fo beteagă?!
Gază pentru lambă, măăi!
 No vez că vaca me o murit măăă! 
S-a me, ma!
==
Se întâlnesc pe drum doi ardeleni. 
Unul ducea o vacă de  lanţ.
No, doară un' te duci cu vaca?  întreabă unul.
 Apăi o duc la doftoru' veterinar.
 D'apăi ce-o păţât? O luat o peatră  între unghii?
 Nuuu!- O muşcat-o vun guzgan?
 Nuuu!
 No, atuncea de ce-o duci la veterinar?!
 Apăi dacă-i a lui...
==
 Întorcându-se de la coasă,
> Păvale  îl vede pe Văsălie, cu un
cercel în ureche, plimbându-se fudul pe uliţă.
Tulai Doamne, mă Văsâi, da de când porţ  tu cercel în ureche?!
 D-apoi dă cân l-o găsât Măria-n patu  nost!
>
>  ==