Am trait si n-am stiut, spune TAGORE

TAGORE

Poezie superbă !!!!!

Această poezie stă scrisă la intrarea în biserica de la Sădinca, jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici mănăstiri, condus de părintele-călugăr David. 
Atât de frumoasă, pe cât de adevărată.

Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii!
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri!

Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.

Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:

Am trăit şi n-am ştiut.

 

Ştiţi autorul: Rabindranath Tagore