Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor

Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor

> Trump… vorbeste…pe
> intelesul tuturor  Donald Trump : 
>
> Diplomaţii de carieră, care
> ne-au băgat de atîtea ori în rahat în politica
> externă, afirmă că eu n-am
> experienţă în materie de politică externă. Ei cred
> că o diplomaţie încununată de
> glorie cere ani de experienţă şi o înţelegere
> fină a tuturor subtilităţilor
> pe care trebuie să le cîntărim cu atenţie înainte de a
> trage vreo o concluzie.
> Şi doar atunci, diplomaţii
> îmbrăcaţi în frac, se vor gîndi să acţioneze.
> Uitaţi-vă puţin la starea lumii
> de la ora actuală. E un o adevărat balamuc, asta ca să
> fiu fiu politicos.
> Noi nu am mai trăit niciodată o
> perioadă aşa de periculoasă. Aşazişiinspecialişti din
> clasa conducătoare de la Washington sînt, cu siguranţă,
> cei care ne aruncă pe noi în rahat. Şi atunci, de ce ar
> trebui să continuăm să le dăm atenţie?
> Anumiţi aşa-zişi experţi
> încearcă să bage frica în popor, spunîndu-i că
> programul meu ar face lumea mai periculoasă.
> Mai periculoasă? Mai periculoasă
> decît ce? Mai periculoasă decît cea în care
> sîntem acum?
> Iată ce ştiu eu: Ceea ce facem
> noi, nu mai merge. Şi asta de mai mulţi ani, de
> pe vremea cînd debutam eu în
> afaceri şi mi-am dat seama că exista o
> apropiere între lucrurile destul
> de simple care-mi ieşeau bine:
> Cînd vedeţi că vă înfundaţi
> tot mai mult într-o groapă, încetaţi să mai săpaţi.
> Viziunea mea asupra politicii
> externe stă pe baze solide: a acţiona din
> poziţie de forţă. Ceea ce
> înseamnă că trebuie să menţinem o armată care să
> fie, de departe, cea mai
> puternică din lume. Trebuie să demonstrăm voinţa
> de a ne utiliza puterea noastră
> economică, pentru a recompensa ţările care
> cooperează cu noi şi a
> sancţiona ţările care nu o fac. Asta înseamnă să
> luăm
> urma băncilor şi instituţiilor
> financiare care spală banii pentru duşmanii
> noştri, şi care-i pun, pe urmă,
> în circulaţie ca să susţină terorismul. Şi noi
> trebuie să creăm alianţe care
> să se arate benefice pentru noi şi pentru aliaţii
> noştri deopotrivă.
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor:
> Dacă trebuie să continuăm fim
> Poliţaiul de serviciu al lumii, va trebui să fim plătiţi
> pentru asta.
> Teddy Roosevelt s-a gîndit
> întotdeauna că ar trebui «să vorbim încet şi să
> agităm o măciucă mare». Nu
> mi-a fost teamă niciodată să ridic vocea ca să-
> mi apăr propriile interese, şi,
> sincer să fiu, nu înţeleg de ce nu vorbim mai
> tare despre propriile noastre
> eşecuri. Dacă nu ridicăm tonul, cum o să mergă
> lucrurile mai bine? Cînd o să
> începem să cîştigăm şi noi?
> America este cea mai puternică
> ţară din lume, şi nu ar trebui să ne fie frică
> să o spunem răspicat. Mike
> Tyson, celebrul boxeur supranumit «Iron Mike»,
> a explicat o dată filosofia lui, spunînd:
> «Toţi avem un plan de acţiune,
> pînă cînd primim un pumn în dinţi.»
> Primul lucru pe care trebuie să-l
> facem, este să ne revenim în urma acestui pumn. Trebuie
> să cheltuim sumele necesare, ca să ne finanţăm armata.
> Acum 15 ani, am  scris:
> «Nu putem progresa în
> obiectivele noastre militare şi diplomatice cu un
> regres în Bugetul Apărării.»
> Cel mai bun mijloc de a nu fi
> nevoiţi să utilizăm puterea militară e de a
> asigura vizibilitatea acestei puteri.
> Cînd oamenii vor şti că noi vom
> utiliza forţa, dacă va fi necesar, şi că
> sîntem
> cu adevărat hotărîţi să o
> facem, ne vor trata altfel. Cu respect.
> La ora actuală, nimeni nu ne mai
> crede, pentru că ne-am arătat slabi în
> abordarea chestiunii militare din
> Orientul Apropiat şi din alte părţi ale Lumii.
> Să reîntărim puterea armatei
> noastre este o afacere bună, dacă stăm să ne
> gîndim la alternativă.
> Cumpărăm pacea şi ne sanctuarizăm securitatea
> naţională. La ora actuală,
> armata noastră este într-o stare proastă. Am redus
> dimensiunea forţelor noastre şi
> nu le dăm nici cele mai bune echipamente.
> Recrutarea celor mai buni indivizi
> a diminuat simţitor şi nici nu putem să-i
> ajutăm pe recruţii pe care-i
> antrenăm ca să obţină nivelul care se cere. Se
> pun numeroase întrebări în
> legătură cu arsenalul nostru nuclear. Cînd citesc
> raporturile pe acestă temă, sînt şocat.
> Nu e de mirare că nimeni nu ne
> mai respectă. După cum, nu e surprinzător
> nici că nu mai cîştigăm niciodată."
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor:
> „Să cheltuim bani pentru armata
> noastră e o idee bună şi din punctul de
> vedere al afacerilor. După
> părerea voastră, cine ne construieşte avioanele şi
> navele şi toate echipamentele de
> care armata noastră ar avea nevoie?
> Muncitorii americani, ei sînt cei
> care le construiesc. Prin urmare, să ne
> întărim armata ar fi mai mult
> decît oportun, pentru că aceasta ne-ar permite
> să injectăm bani în sistem şi,
> în acelaşi timp, să dăm de lucru la mii de oameni.
> Mai există şi o altă modalitate
> prin care să plătim modernizarea armatei
> noastre. Dacă alte ţări depind de noi,
> ca să le protejăm, nu ar trebui ele, oare,
> să se asigure că noi chiar avem capacitatea să o facem?
> Nu ar trebui ele,
> oare, să fie gata să plătească militarii, bărbaţi şi
> femei, şi materialul pe care îl furnizăm?
> Urmînd cursul petrolului, Arabia
> Saudită cîştigă între o jumătate de miliard
> şi
> un miliard în fiecare zi. Ea nu ar exista şi nu s-ar
> bucura de bogăţiile ei,
> fără protecţia noastră. Noi nu
> obţinem în schimb nimic de la
> ei. Nimic.Noi
> asigurăm protecţia Germaniei. Noi protejăm Japonia.
> Noi protejăm Coreea de Sud. Sînt
> ţări bogate şi puternice. Noi nu obţinem în schimb
> nimic de la ele.
> Ar fi timpul pentru o schimbare
> în acest sens. Ar fi timpul ca noi să fim din nou cîştigătorii.
> Noi avem 28.500 de soldaţi
> americani extraordinari pe graniţa dintre sudul şi nordul
> Coreei. Ei se expun zilnic la pericole. Ei sînt singura
> întărire care protejează Corea de Sud. Iar noi,
> ce obţinem în schimb din partea Coreei de Sud? Ei ne
> vînd produsele şi cu profit frumuşel. Ei ne
> fac nouă concurenţă.
> Noi am cheltuit două trilioane de
> dolari ca să facem ceea ce am făcut în Irak. Încă nu
> ştiu de ce am făcut-o, dar am făcut-o. Irakul stă pe un
> ocean de petrol. Ar fi exagerat din partea noatră să
> le sugerăm să contribuie la propriul lor viitor? Şi,
> după sîngele şi banii pe care i-am vărsat,
> încercînd să aducem un dram de stabilitate poporului
> irakian, nu ar trebui, oare, să fie şi ei gata
> să participe la reconstruirea armatei care s-a bătut
> pentru ei?Cînd
> Kuweitul a fost atacat de Saddam Hussein, toţi bogătaşii
> kuweitieni au fugit la Paris. Și nu s-au
> mulţumit să închirieze apartamente de lux, au ales
> săstea în hoteluri întregi şi în clădiri întregi. Trăiau ca
> regii în timp ce ţara lor era ocupată.
> Către cine s-au întors să
> ceară ajutor? Către cine altcineva decît Porumbelul
> Unchiul Sam. Către noi!
> Am cheltuit miliarde de dolari
> trimiţînd armata noastră să cucerească
> Kuweitul. Soldaţii noştri au
> fost ucişi şi răniţi, dar irakienii s-au întors la
> ei în ţară.
> Cam la două luni după război,
> mai mulţi kuweitieni s-au prezentat la biroul
> meu să discute o afacere pe care
> voiam s-o fac cu ei. Credeţi-mă, nu voiau
> deloc să piardă banii în această afacere.
> Mi-au zis: «Nu, nu, nu ne place să investim
> în America. Avem un mare respect pentru
> voi, dar vrem să investim în altă parte.»
> Noi tocmai le repusesem ţara în mîini.
> Ei urmăreau la televizor în cele
> mai bune camere de hotel din Paris în timp
> ce băieţii noştri se băteau pentru ei.
> Şi ei, nu voiau să investească în ţara noastră!
> Cît de proşti putem fi?
> De ce n-am încheiat cu ei un
> acord care să stipuleze cît să ne plătescă,
> pentru că le dăm ţara înapoi?
> Ar fi plătit oricît, dacă le-am fi cerut.
> Ceea ce vreau să spun e că noi
> cheltuim trilioane de dolari pentru a proteja
> alte ţări. Noi plătim astfel privilegiul de
> a ne bate în locul lor.
> A venit timpul ca restul țărilor
> Lumii să-şi plătească partea lor şi, dacă
> voi avea un cuvînt de spus în
> chestia asta, ele vor plăti!
> ***
> Marea întrebare pe care şi-o pun
> oamenii în materie de politică externă este
> următoarea: din ce moment trebuie
> să începem să ne trimitem trupele la
> sol? Nu trebuie să ne fie teamă
> să ne utilizăm militarii noştri, dar să ne
> trimitem fiii şi fiicele ar
> trebui să fie ultima soluţie. Am văzut ce le
> fac războaiele copiilor noştri. Am
> văzut trupurile lor sfîrtecate, cunosc toate
> ororile care stau în capetele lor
> şi consecinţele teribile ale traumatismelor.
> Nu putem să angajăm trupele
> americane pe cîmpurile de bătălie fără un
> real şi tangibil obiectiv.
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor:
> Regulile mele privind angajarea la
> sol au fost întotdeauna foarte simple: ca
> să intervenim într-un conflict,
> trebuie să existe o ameninţare directă care să
> apese asupra intereselor noastre
> naţionale. Ameninţarea ar trebui să fie
> perceptibilă la un asemenea
> nivel, încît cea mai mare parte a americanilor
> ar trebui să ştie unde este punctul
> fierbinte de pe glob şi să înţeleagă de ce ne
> implicăm în acel conflict.
> Şi am face bine dacă am avea un
> plan beton de a cîştiga şi apoi de a pleca din zonă.
> În alte cuvinte, strategia mea ar
> fi net opusă celei prin care am intrat în
> războiul din Irak.
> Irakul nu era o ameninţare pentru
> noi. Poporul american nu avea
> nici cea mai mică idee care e
> motivul pentru care Administraţia
> Bush a decis să atace.
> Sclipitorii noştri strategi au
> fost nevoiţi să manipuleze rapoartele
> serviciilor
> secrete şi să-şi justifice
> invazia. Noi am utilizat aşa-zisele arme de
> distrugere în masă ale lui Hussein ca justificare.
> Nu exista niciun plan (sau exista
> unul, foarte prost) de a cîştiga şi a pleca.
> Înainte să se fi declanşat
> războiul, m-am opus acestuia vehement. Pentru
> mine, nu avea niciun sens. La ora
> aceea am spus că va fi un dezastru şi că va
> destabiliza tot Orientul Apropiat.
> Am spus că, fără Irakul care să-l reţină,
> Iranul va încerca să preia
> controlul asupra Orientului Apropiat.
> Şi exact asta s-a întîmplat.
> Sînt regiuni în lume unde
> recursul masiv la forţă e necesar. Ameninţarea
> ISIS e reală. E un nou tip de
> inamic şi trebuie să-l oprim. Cu cît aşteptăm
> şi nu facem asta, cu atît mai
> periculos va deveni acest inamic. N-avem nevoie
> de un nou 11 septembrie pentru a
> înţelege că aceşti tipi vor să ne ucidă şi
> că nu facem destul pentru a
> împiedica forma lor vicioasă de terorism.
> Titlurile de o şchioapă şi
> reportajele video ne spun cu cine avem de-a face:
> Violuri, răpiri, alinierea de
> civili pentru a le tăia capetele.
> Există de asemenea dovezi
> evidente că ISIS a recurs la arma chimică.
> A venit timpul ca noi să dăm un
> răspuns serios.
> Fie ne batem ca să cîştigăm,
> fie continuăm să fim marii perdanţi.
> Din nefericire, va trebui fără
> îndoială să trimitem trupe la sol pentru a se
> bate cu Statul Islamic.
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor:
> Nu cred că e necesar să fac
> publică strategia noastră. În fapt, una dintre
> gafele politice cele mai ridicule
> pe care preşedintele Obama le-a comis a fost
> de a anunţa calendarul retragerii
> trupelor noastre din Irak şi Afganistan.
> Dacă consilierii militari o vor
> recomanda, va trebui să angajăm un număr
> limitat, dar suficient de trupe
> pentru a se bate la sol. Am putea de asemenea
> uşor să extindem operaţiunile
> noastre aeriene pentru a face imposibil ISIS
> să găsească refugiu în
> regiune. Politica noastră de a încerca să fim
> «consilieri» pe teren în mod sigur a eşuat.
> În acelaşi timp, am o
> perspectivă unică asupra a ceea ce-am putea face.
> În timp ce ISIS este cel mai violent
> inamic al nostru, el a reuşit să recupereze
> petrolul din Irak şi Siria, pe
> care ar fi trebuit să-l luăm noi. Acest petrol,
> alături de răpiri şi
> extorsiuni, le finanţează lor armata. Întotdeauna am
> fost adeptul ideii bombardării acestor
> cîmpuri de petrol cu scopul de a le tăia
> sursele de finanţare. Aceasta nu
> ar afecta, sub nicio formă, producţia
> mondială de petrol, dar ar reduce
> drastic capacitatea lor de a finanţa terorismul.
> Trebuie să le luăm acest petrol,
> pentru că el reprezintă sursa lor de bogăţie.
> Şi ar trebui să-i lovim în mii
> de feluri, atît de tare şi atît de rapid, că nici
> nu ar şti ce i-a pocnit. Prin
> urmare, noi vom continua să-i lovim sistematic,
> pînă cînd ISIS va înceta să mai
> existe ca ameninţare pentru orice.
> N-avem încotro. Aceşti oameni
> sînt nişte barbari de Evul Mediu.
> Taie capetele, îneacă şi
> torturează oamenii:
> Nu putem să-i lăsăm să se
> pună la adăpost nicăier în lume.
> Numărul trupelor din ISIS este
> relativ limitat. Serviciile noastre de
> informaţii estimează că nu au
> cum să fie mai mult de 30.000 pînă la 50.000
> de luptători. Oamenii sînt, în
> general, uimiţi de acest număr. ISIS a reuşit
> aşa de bine să bage spaima în
> oameni, încît oamenii îşi imaginează că
> sînt mult mai numeroşi. Nu sînt.
> Toate forţele ISIS n-ar umple, probabil,
> stadionul Yankee.
> În consecinţă, a-i învinge
> presupune a merge după ei oriunde ar fi, fără
> armistiţiu, pînă cînd vor fi
> morţi, pînă la ultimul, cerînd în acelaşi timp
> şi ajutorul altor ţări.
> Iranul e o problemă categoric mai complexă.
> Nu mi-e teamă să-l critic pe
> preşedintele Obama cînd se înşală. Cînd
> candida la Preşedinţie, în 2008, el a
> spus corect: «Iranul e o gravă ameninţare.
> Această ţară are un program
> nuclear ilicit, sprijină terorismul de-a lungul
> şi de-a latul
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul>tuturor
> de-a latul regiunii şi miliţiile
> din Irak, ameninţă existenţa Israelului şi
> neagă Holocaustul!»
> Atunci, pentru ce a acceptat el,
> atunci cînd Iranul era în dificultate din punct
> de vedere financiar, un acord
> nuclear, contribuind la eliberarea de miliarde
> de dolari care să permită
> Iranului să subvenţioneze mai departe
> terorismul? Asta n-are nici un sens.
> Iranul era o naţiune puternică
> pînă cînd fanaticii religioşi au luat puterea.
> Cît timp aceştia rămîn la
> putere, Iranul va fi inamicul nostru şi o
> ameninţare pentru Israel. Şeful Suprem,
> Ayatolahul Khameney, a promis că Israelul nu
> va exista mai mult de 25 de ani.
> Noi trebuie să luăm în serios această
> ameninţare şi să acţionăm în
> consecinţă. Întotdeauna mi-a plăcut şi am
> admirat poporul evreu, şi am susţinut relaţia
> specială pe care o avem cu
> Israelul. Următorul preşedinte trebuie să
> restabilească această relaţie
> tradiţională şi solidă. Întotdeauna, noi,
> americanii, am fost alături de
> Israel, pentru că este singura democraţie
> stabilă din regiune.
> Această ţară a devenit un
> partener comercial şi un pionier, la fel ca noi,
> în domeniul medicinei, al
> comunicaţiilor, al tehnicii, ceea ce va avea un
> impact pozitiv pentru naţiunile noastre în viitor.
> Miile de kilometri care ne separă
> de Iran nu sînt decît un obstacol provizoriu
> pentru iranieni. Dacă sau cînd,
> iranienii îşi vor fabrica rachete capabile să
> atingă această ţară, ei vor
> deveni o ameninţare mult mai mare. În acelaşi
> timp, ei susţin financiar
> grupările teroriste de pe toată planeta, iar
> aceste grupări sînt ameninţări reale
> pentru ţara noastră şi pentru militarii noştri
> de dincolo de ocean. Duşmanii
> noştri nu mai au nevoie de cine ştie ce arme
> sofisticate sau de miliarde de
> dolari ca să atace această ţară. Tehnologia a
> făcut posibil ca unul sau doi
> terorişti să poată să ne producă pagube
> îngrozitoare. Trebuie să
> împiedicăm Iranul să finanţeze aceşti
> criminali. Dar, în loc de asta, noi
> continuăm să pierdem.
> Acordul pe care preşedintele
> Obama l-a negociat cu Iranul este cel mai rău
> pe care îl cunosc. Nu am fi putut
> face mai rău de atîta.
> Iranul era încolţit, iar
> sancţiunile îl dureau foarte tare. Preşedintele
> Obama
> şi-a pus «bilanţul» în joc
> şi, înainte ca noi să începem negocierile,
> molahii
> ştiau deja că el trebuia să
> încheie un acord sau ar fi trecut drept şi mai
> incompetent, deci nu s-au sinchisit. Ce ruşine!
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor
> Totul a fost fals în aceste
> negocieri. În loc să anulăm sancţiunile care-i
> forţau pe iranieni să negocieze, ar fi
> trebuit să ne dublăm, să ne triplăm
> acţiunile. Amintiţi-vă principiul strategic
> al oricărei negocieri:
> Partea care are cea mai mare
> nevoie de negociere e cea care
> trebuie să plece cu cît mai puţin.
> Eu aş fi agravat sancţiunile
> pînă cînd condiţiile de viaţă ale iranienilor ar
> fi fost atît de coborîte că
> liderii iranieni ar fi făcut totul pentru a obţine
> un acord.
> Aş fi pus anumite condiţii
> prealabile de acceptat, începînd cu eliberarea
> celor patru prizonieri de-ai
> noştri. N-aş fi semnat nici un acord decît cu
> condiţia că ei să accepte
> demantelarea completă a tuturor site-urilor lor
> nucleare, distrugerea tuturor
> centrifugelor lor şi posibilitatea de a inspecta
> locațiile oriunde şi
> oricînd.
> Noi n-am obţinut nimic din asta
> – absolut nimic – şi le vom eliberat imediat
> miliarde de dolari pe care le-am îngheţat.
> Am plătit literalmente pentru ca
> ei să ne oblige să acceptăm un acord teribil.
> Ar fi ca şi cum eu aş începe
> negocieri pentru a construi un alt zgîrie-nori
> magnific de-a lungul rîului
> Hudson cu o vedere panoramică de 80 de
> kilometri în toate direcţiile
> şi aş ieşi cu un acord de a construi un mic
> imobil de trei etaje, în faţă cu un zid.
> Iranul a obţinut exact ce a vrut
> (eliberarea capitalului lor îngheţat) şi, în
> schimb, s-ar putea gîndi, la o
> primă vedere, c-a făcut concesii enorme,
> pentru a descoperi însă că
> sînt atîtea falii şi goluri juridice că în practică va
> fi
> aproape imposibil de a aplica ceva
> cît de cît semnificativ.
> Posibilitatea ca Iranul să
> sfideze lumea şi să dezvolte arma nucleară este
> foarte actuală. Dacă iranienii
> decid să ne împiedice (sau să împiedice
> Agenţia Internaţională pentru
> energie Atomică să le inspecteze locaţiile), nu
> putem face mare lucru, cu
> excepţia măsurilor militare. Coaliţia ţărilor
> care impuneau astfel de sancţiuni nu
> mai există. Aceste ţări (dintre care, multe
> îşi bat joc de soarta Israelului)
> aveau persoane de contact la Teheran care
> discutau afaceri înainte să se
> fi uscat cerneala de pe hîrtia cu acordurile
> paralele. În continuare, preşedintele
> Obama n-a vrut ca Congresul să se aplece asupra
> acestor acorduri. De îndată ce
> noii «parteneri» ai Iranului vor începe să
> cîştige bani, va fi imposibil
> să se impună noi sancţiuni.
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor:
> Din păcate, acordul este semnat.
> Odată ce sancţiunile au fost ridicate, este
> imposibil să revenim asupra
> acestui subiect. Iar impunerea de noi sancţiuni
> unilaterale nu va fi de nici o utilitate.
> Eu excelez în descifrarea
> contractelor. Există totdeauna un vid juridic pe
> care trebuie să-l descoperim în
> acordul cu Iranienii şi, dacă trebuie, vor
> plăti sume foarte importante. Indiferent cît ar costa,
> indiferent ce ar trebui să facem, Iranul nu trebuie
> să construiască o armă nucleară.
> Există numeroase modalităţi de a te asigura
> că Iranul nu va deţine niciodată o armă nucleară.
> Aş fi foarte fericit să mă
> aşez în jurul unei mese cu şefii iranieni, cînd
> aceștia vor înţelege că cea mai bună
> soluţie pentru ei, dacă vor să fie un actor
> major în lumea civilizată, e de a pune
> capăt programului lor nuclear.
> Un Iran cu arme nucleare va
> declanşa o cursă a înarmărilor nucleare în
> Orientul Apropiat cu consecinţe
> potenţial devastatoare. Situaţia va degenera
> rapid, pînă la punctul în care
> Israelul nu-i va putea face faţă. Lucru care ne
> va pune în situaţia de a lua
> măsuri extreme pentru a apăra Israelul şi alte
> aliate din regiune. Lucrul acesta
> nu se va întîmpla, indiferent ce crede Iranul
> la ora actuală.
> ***
> Astăzi omenirea trebuie să facă
> faţa la două Chine.
> China bună e cea care construieşte mari
> oraşe şi furnizează locuinţe şi
> educaţie la milioane de oameni.
> China bună permite cetăţenilor săi să
> voiajeze în lume şi să aibă o
> educaţie. Ea favorizează crearea unei clase
> medii în creştere.
> China cea rea este cea care este în mare parte
> ascunsă străinilor. E cea al
> cărei guvern controlează accesul
> cetăţenilor săi la Internet, care-şi
> zdrobeşte opozanţii politici, închide
> jurnale, vîră dizidenţii la puşcărie,
> restrînge libertăţile individuale,
> lansează atacuri cibernetice şi-şi foloseşte puterea
> sa în lume pentru a manipula
> economiile. În tot acest timp, îşi dezvoltă
> puterea militară. Nu e nici o îndoială
> că a trata cu China, la fel de bine cu Rusia, va
> constitui marea noastră provocare
> pe termen lung.
> Rivalitatea noastră cu China este
> la ora actuală de ordin economic şi noi am
> pierdut această bătălie de ceva
> timp. China a devenit al treilea partener
> comercial pentru noi chiar în
> spatele vecinilor noştri Canada şi Mexic. Şi,
> de asemenea, ea deţine peste 1,5
> miliarde din datoria externă a Americii. Mai
> mult decît oricare altă ţară
> (deși Japonia e aproape în acest clasament) .
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor:
> Asa cum am văzut în vara lui 2015,
> cînd piaţa financiară chineză a căzut,
> economiile noastre sunt strîns
> legate într-o manieră total negativă. Cu mult
> timp în urmă, era un adagio:
> «Dacă General Motors strănută, piaţa
> financiară răceşte». La acea
> epocă, General Motors era un asemenea actor
> economic că, dacă el tremura,
> întreaga noastră economie suferea. Recenta
> scădere a pieţei financiare
> chinezeşti a provocat scăderea indicelui nostru
> DJ cu o mie de puncte, în cîteva
> zile, în timp ce investitorii fugeau ca să se
> pună la adăpost. Devalorizarea monedei
> chinezeşti afectează balanţa noastră
> comercială, deja fragilă.
> În acelaşi fel, deficitul
> balanţei noastre comerciale reprezintă o
> dificultate periculoasă pentru economia
> noastră. Cînd China îşi devalorizează
> moneda, asta afectează balanţa noastră
> comercială, care este foarte fragilă.
> Ştim că depindem de acum
> înainte de pieţele chinezeşti emergente, dar
> ştim şi că ele au devenit dependente de noi.
> În 2014, noi am importat cu 17%
> mai multe bunuri chinezeşti decît orice altă
> ţară din lume. Hong Kong, care
> este o filială 100% chineză, a fost a doua, iar
> Japonia a treia în acest clasament.
> Sanătatea economiei chinezeşti
> depinde de noi. Ei au nevoie să facă comerţ
> cu noi mai mult decît avem noi nevoie de ei.
> În chip prostesc, noi nu folosim
> această situaţie în avantajul nostru.
> În ultimele decenii, economia
> chineză are o creştere fenomenală de 9 pînă
> la
> 10% în fiecare an, deşi, recent,
> ea a cunoscut semne de încetinire.
> În ciuda recentelor bulversări,
> economiştii prezic că, pînă în deceniul
> următor, China va deveni cea mai
> mare economie a lumii, înlocuind SUA.
> Ce-avem de făcut pentru a fi
> siguri de puterea de-a rivaliza cu ei?
> Ce-avem de făcut pentru a-i putea bate?
> Vreau să vă spun ce-am făcut: am cedat.
> Sînt oameni cărora le-ar placea
> să nu vorbesc despre China ca despre un
> inamic. Dar exact asta sînt chinezii.
> Au distrus industrii întregi,
> folosind muncitori foarte prost plătiţi, ne-au
> costat mii de locuri de muncă,
> ne-au spionat întreprinderile, ne-au furat
> tehnologiile. Au manipulat şi
> devalorizat moneda lor, ceea ce face
> exporturile noastre în China mai
> scumpe şi chiar, adesea, imposibile.
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor:
> Ştiu din experienţă că e o
> problemă dificilă. Chinezii sînt oameni de
> afaceri foarte versaţi şi au mari
> avantaje asupra fabricanţilor noştri. Am cîteva
> produse marca TRUMP fabricate în China.
> E un bun exemplu de diferenţă
> care există între un politician şi un om de
> afaceri. Pentru a rămîne în
> afaceri, eu trebuie să mă dovedesc mai
> inteligent
> decît concurenţa. E adevărat
> c-aş putea exprima ce gîndesc, refuzînd să
> văd produsele mele fabricate în China.
> Dar cît timp evoluăm în aceste
> condiţii, întreprinderile americane n-au de
> ales. Ţările din Lumea a treia
> au costuri de producţie mult mai mici. Au mai
> puţine costuri generale şi
> lucrătorii lor primesc salarii joase. Ca om de
> afaceri, am obligaţii faţă de toţi
> salariaţii mei, faţă de toţi clienţii şi acţionarii
> să produc cel mai bun articol cu cel mai mic preţ.
>
> În ce priveşte politica globală
> americană, noi vrem să suprimăm avantajele
> de care chinezii profită.
> Anul trecut, preşedintele Obama a
> mers în China unde i s-a oferit un
> banchet magnific. Mai înainte,
> preşedintele Xi Jinping a fost în vizită în
> SUA, şi Casa Albă ne-a informat
> despre dineul somptuos care i se pregătea.
> Ţin să spun că a organiza un
> banchet de stat în onoarea sa era ultimul lucru
> pe care l-aş fi făcut. În loc
> de aceasta, l-aş fi anunţat pe preşedintele
> chinez c-a venit timpul de lucruri
> serioase şi că trebuie să ne punem pe treabă.
> Pentru a începe, regimul chinez
> trebuie să se oprească să devalueze moneda
> sa, pentru că, procedînd astfel,
> chinezii fac şi mai dificilă concurenţa cu ei a
> altor ţări. Realitatea este că China are
> nevoie de o economie americană puternică, la fel
> de mult cum noi avem nevoie să facem comerţ cu ei. 
> În mai 2015, de exemplu,
> Americanii au cumpărat pentru un 1 $ produse de o valoare
> de 5 $ exportate de China în acea lună. Noi cumpărăm
> aproape 20% din toate
> exporturile lor, considerabil mai
> mult decît UE, care este al doilea
> consumator de bunuri chinezeşti.
> Şi acest procentaj american creşte în
> fiecare an, făcînd China din ce
> în ce mai dependentă de clienţii americani
> pentru prosperitatea sa.
> Cum a scris Steve Forbes în revista sa:
> «Bunurile Chinei în bunuri de
> Tezaur american, care au atins un nivel
> record în 2013, trag semnalul de
> alarmă. Asta înseamnă că Pekinul devine
> din ce în ce mai dependent de SUA
> şi de restul lumii pentru puterea şi
> prosperitatea sa».
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor
> Ţineţi minte: Chinezii au la
> fel de multă nevoie de noi cît avem noi de ei.
> Poate chiar mai mult.
> Şi atunci, ce ar trebui să facem
> noi în această chestiune? Trebuie să
> înţelegem influenţa pe care o
> avem pentru a schimba situaţia astfel încît să
> favorizeze America şi poporul
> american. Trebuie să ne arătăm mai severi în
> ceea ce priveşte China. Am
> negociat cu întreprinderi chinezeşti. Ştiu cum
> fac ei afaceri. În clădirile mele
> există una dintre cele mai mari bănci chinezeşti.
> Am reuşit să negociem mai multe
> chestii. Asta n-a fost totdeauna facil. Sînt
> persoane inteligente, dar eu
> niciodată nu am cedat. Credeţi-mă, cunosc cei
> mai buni negociatori din ţară şi un
> mare număr dintre ei ar fi gata să se aşeze la
> lucru. Dacă oameni precum Carl
> Icahn ar putea reprezenta ţară noastră, am
> avea o mare diferenţă în
> politica noastră comercială.
> Avem un as în mînecă. Din
> păcate, politicienii noştri sînt prea proşti
> sau prea naivi ca să înţeleagă
> asta. Poate sînt amîndouă. Avem excelente
> opţiuni, dar e important să acţionăm cu
> supleţe, şi niciodată să nu ne arătăm cărţile.
> Politicienii noştri vorbesc mult.
> Preşedintele Obama face
> declaraţii tari şi ne promite acţiuni viguroase,
> dar nu se schimbă nimic. Deci ce se
> întîmplă cînd el face acest gen de promisiuni
> şi nu se întîmplă nimic? Îşi
> pierde credibilitatea. Mă întreb ce ar zice
> marii noştri generali, oameni precum
> Mac Arthur sau Patton, despre un
> preşedinte care dezvăluie
> planurile noastre Orientului Apropiat sau pune
> în vedere inamicilor noştri să nu treacă linia roşie.
> Am auzit că un om de afaceri mă
> descria drept imprevizibil, observînd că
> asta e una dintre cele mai bune
> calităţi ale mele şi că asta m-a ajutat să
> cîştig bani mulţi. 
> Acum, că sînt candidat la
> preşedinţie – deşi numeroşi experţi au
> spus că nu voi face acest pas –
> această trăsătură a mea i-a pus în
> dificultate pe criticii mei, care se chinuie
> să-şi imagineze cum vor contracara ideile
> mele. Sînt cu toţii ocupaţi să
> se arate în cea mai bună lumină, urmînd
> regulile stabilite, luînd măsuri
> previzibile, acceptînd opiniile comune admise.
> Şi cînd eu nu fac acest joc, ei
> nu mai ştiu cum să reacţioneze.
> A-ţi releva proiectele este unul
> dintre cele mai stupide erori care se pot face
> într-o confruntare militară. Am
> citit un mare număr de opere istorice şi nu-mi
> amintesc ca generalul George
> Washington să fi rezervat camere de hotel la Valley Forge
> în Pennsylvania sau să fi trimis cele mai bune
> urări mercenarilor nemţi de la Trenton.
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor:
> Elementul surpriză e decisiv într-o bătălie.
> Deci, eu nu spun cîmpului advers
> ce voi face. Nu-i las, şi nu vreau ca ei să
> vadă limpede în mine. Nu vreau
> ca oamenii să ştie exact ceea ce fac sau ceea
> ce gîndesc.
> Îmi place să fiu imprevizibil. Asta îi destabilizează.
> Ca conducător, ştiu de asemenea
> că sînt momente cînd trebuie să-ţi ascunzi
> jocul. Cînd achiziţionam proprietăţi
> pentru a construi un zgîrie-nori, de exemplu,
> trebuia să cumpăr numeroase mici
> laturi astfel încît să poată fuziona
> într-un singur site de construcţie de
> mare valoare, şi secretul total era o
> necesitate absolută.
> Dacă proprietarii acelor
> proprietăţi ar fi descoperit ce proiectam eu să fac,
> ei ar fi putut trage mult mai mulţi
> bani din proprietăţile lor.
> Ceea ce vreau să spun e că noi
> pierdem mult timp vorbind.
> Cînd tratăm cu China, avem
> nevoie de a le rezista şi de a le reaminti că e
> o idee proastă să profite de cel
> mai bun client al lor. Şi apoi, trebuie să ne
> aşezăm şi să gîndim o
> relaţie mai echitabilă.
> Nu există un singur model de
> politică externă, convenabilă tuturor
> situaţiilor.
> Avem nevoie să ne spunem clar
> convingerile, pentru că ele pot constitui o
> armătură a politicii
> noastre.
> Totul începe cu o armată puternică. Totul!
> Vom avea armata cea mai puternică
> din Istoria noastră şi poporul nostru va
> avea cel mai bun armament posibil
> şi va beneficia de cea mai bună protecţie
> posibilă.
> Punct final.
> Asta vrea să spună: cel mai bun
> sistem de rachete, cel mai bun echipament şi
> cea mai bună formare pentru
> războiul cibernetic, şi soldaţii cei mai bine
> antrenaţi. Şi, cînd trupele
> noastre vor reveni acasă, ele nu vor trebui să
> aştepte luni de zile pentru a
> primi un tratament medical.
> Trebuie să dăm celor care ne
> protejează cele mai bune și rapide îngrijiri. E ridicol
> și nedrept ca vechii noştri combatanţi să fie nevoiți
> să aștepte pentru a beneficia de ajutorul la care au
> dreptul. Sînt eroii noştri, pe care administraţia
> actuală i-a uitat. 
>
> Trump… vorbeste…pe intelesul tuturor:
> Deci, cum se poate inversa
> tendinţa şi reîncepe să cîştigăm?
> Aşa cum am spus deja, asta nu
> poate începe să se producă decît cu armata
> cea mai modernă şi cea mai tare
> de pe planetă, dar și cea mai mobilă, de
> asemenea. Trebuie să-i facem să
> plătescă o parte din factura acestei
> transformări pe Saudiţi, pe
> Coreea de Sud, pe Germania, pe Japonezi şi pe
> Britanici. Pînă la urmă, noi îi
> protejăm şi ei trebuie să împartă cu noi costurile.
> Apoi, mai trebuie să operăm de
> pe o poziţie economică forte. Avem
> cel mai mare motor economic de
> consum din lume. N-avem decît nevoie să-l
> facem să demareze pentru a trage
> maximum de profit.
> Nimeni nu iubeşte mai mult ca
> mine să facă afaceri, dar fiecare acord pe care-l
> voi semna nu va urmări decît un
> singur obiectiv: Victoria Americii.
> Trebuie să folosim forţa
> economică a pieţelor americane şi consumatorul
> american pentru a veni în
> ajutorul amicilor noştri şi a reaminti
> inamicilor noştri beneficiile unei cooperări.
> Avem nevoie să utilizăm aceste
> forţe pentru a forma alianţe puternice cu
> aliaţii noştri naturali, dar
> trebuie să ne aşteptăm, ca şi ei, la rîndul lor,
> să răspundă, cînd avem nevoie de ei. 
> Nu voi înţelege niciodată de ce Germania
> şi alte ţări au privit cu
> pasivitate cînd Rusia lui Puțin a intrat în
> Ucraina. Puteţi fi siguri că putem conta
> pe Israel ca să fie de partea noastră în
> Orientul Apropiat.
> În final, trebuie să acordăm o
> atenţie particulară chinezilor. Au trecut
> vremurile cînd arătam
> înţelegere în ceea ce priveşte politica protecţionistă
> şi criminalitatea cibernetică.
> O nouă eră va începe pentru americani."
> --
> Meda Sohan
> e-mail: medasohan@gmail.com