Carol Davila, parintele medicinei romanesti, a fost fiulnerecunoscut al lui Franz Liszt !!!
Numele primit la naştere de cel pe care românii îl cunosc drept Carol
Davila a fost Carlo Antonio Francesco d'Avila.
Cel mai vestit medic şi
farmacist de origine franceză, care avea să capete ulterior cetăţenie
română s-a născut la Palermo, în Italia, în 1828. Deşi nu s-a putut
demonstra cu documente şi tatăl nu şi-a asumat niciodată paternitatea,
se spune că medicul ar fi fost fiul celebrului compozitor Franz Liszt.
Compozitorul a avut mulţi ani o relaţie cu scriitoarea franceză,
contesa Marie d'Agoult, o femeie frumoasă şi cultă. De pe urma
relaţiei celor doi au rezultat patru copii. Primii trei au fost
recunoscuţi de tatăl lor şi crescuţi chiar de mama lui Liszt. Al
patrulea nu a beneficiat însă de recunoaşterea parentală, din motive
necunoscute. Despre copilăria lui Carlo Antonio Francesco d'Avila, cel
de-al patrulea copil al scriitoarei, devenit ulterior Carol Davila, nu
s-au păstrat informaţii. Potrivit unei ipoteze agreate de unii
istorici, copilul ar fi fost adoptat de familia unui medic care i-a
insuflat pasiunea pentru acest domeniu.
A urmat Facultatea de Medicină din Paris, pe care a absolvit-o în
februarie 1853. La 21 de ani a ajuns în România în urma unei
întâmplări. În anul absolvirii sale, la Facultatea de Medicină din
Paris existau două cereri de medici. Una venea din Persia, din partea
şahului care ruga Guvernul francez să-i trimită un absolvent pentru a
îi servi drept medic personal. Cealaltă cerere venea din partea
domnitorului Ţării Româneşti, Barbu Ştirbei.
Venirea în Ţara Românească
Carol Davila a acceptat să vină în România. Tânărul medic cu
doctoratul susţinut la Paris intenţiona să rămână în Ţara Românească
doar trei ani. A rămas însă pe pământ românesc până la finalul vieţii.
Odată ajuns în ţară a primit din partea lui Barbu Ştirbei gradul de
maior. A fost numit medic-şef la Spitalul Militar, iar domnitorul i-a
dat mână liberă să reformeze unitatea şi sistemul.
Davila a realizat că pentru a schimba ceva în sistemul sanitar
românesc are nevoie de medici şi a pus bazele primei şcoli de medicină
românească. După fuga lui Barbu Ştirbei, la un an de la sosirea lui
Davila în ţară, considerat apropiat al fostului domn, medicul a fost
demis din funcţia de şef de la spitalul militar. 1854 a fost şi anul
în care Davila s-a îmbolnăvit de reumatism poliarticular, boală care
va lăsa sechele pentru tot restul vieţii. Medicul a rămas de atunci cu
cotul drept anchilozat, motiv pentru care îşi va folosi mai mult mâna
stângă.
După revenirea lui Barbu Ştirbei în ţară, Davila a fost repus în
funcţie şi a putut să-şi demareze proiectele. A reorganizat spitalul
miliar pe secţii, a îmbunătăţit îngrijirea medicală acordată
bolnavilor şi a reuşit să realizeze, în 1855, prima transfuzie de
sânge din România.
Creatorul Facultăţii de Medicină
A pus bazele Şcolii de Mică Chirugie după modelul şcolii din Angers,
unde îşi începuse studiile medicale. Un an mai târziu, în 1856, în
această şcoală crează secţia de farmaceutică, prima înfiinţată în
România. După trei ani de la înfiinţare, Davila reuşeşte să transforme
Şcoala de Mică Chirurgie în Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie.
Un an mai târziu, pe lângă această unitate, Davila crează o nouă
secţie: Medicină Veterinară. La şcoala sa, Davila a predat încă din
1856 cursul de chimie. Tot el a fost iniţiatorul unor conferinţe
publice având drept subiect chimia.
Şcoala creată în 1855 a devenit în 1869 Facultate de Medicina,
Chirurgie şi Farmacie. Davila şi-a văzut astfel îndeplinit visul pe
care îl avusese de la venirea în Ţara Românească, acela de a face din
sistemul de învăţământ medical românesc unul egal cu cel din ţări care
aveau centre universitare cu tradiţie.
A înfiinţat primul azil pentru orfani Prima soţie a lui Davila, Maria
Marsille, a murit la un an de la căsătorie. Dupa moartea soţiei,
Davila s-a concentrat pe un proiect care viza copiii orfani. A luat
singur în întreţinere 40 de fetiţe orfane, găsite în diferite mahalale
ale Bucureştiului. Le-a ţinut în casa lui, le-a îngrijit şi a
înfiinţat primul azil de fete din România, în 1861. A înfiinţat apoi
un orfelinat pentru patruzeci de băieţi. Tot prin grija lui s-a
înfiinţat în cartierul Pantelimon din Bucureşti prima scoala de
surdo-muţi din România.
„Era un om plăcut, deştept, activ, bun organizator, dar ambiţios şi,
se zicea, linguşitor. El fusese adus de Ştirbei, dar se avu bine pe
rând nu numai cu toţi domnitorii: Cuza, Carol, ci cu fiecare ministru,
lucru foarte rău văzut pe vremurile acelea de lupte politice
pasionate, neţinându-se socoteală că era străin şi avea un scop
special în activitatea lui. Zicea că este fiul natural al lui Franz
Liszt şi al contesei d'Agout; semăna mult cu cel dintâi, dar nu e
menţionat în nici o biografie a marelui muzicant. El ne spunea că
numele îi vine de la un oraş în Spania (Avila)", scria despre Davila
Sabina Cantacuzino.
Cuza i-a dat cetăţenie română În timpul domniei lui Alexandru Ioan
Cuza, Davila a fost ridicat la rangul de colonel si a fost numit
medicul şef al armatei române. Davila s-a implicat în reorganizarea
serviciului sanitar militar. Pentru meritele sale, Cuza l-a ridicat în
1860 la gradul de general şi i-a dat funcţia de inspector general al
serviciului sanitar medical. Alexandru Ioan Cuza a fost cel care i-a
recunoscut lui Davila cetăţenia română.
Naturalizarea generalului doctor Carol Davila a fost votată în anul
1864, în unanimitate de Adunarea Generală.
A doua soţie a murit din cauza unei erori medicale
Davila s-a recăsătorit pe 30 aprilie 1861 cu Anica Racovita care îi va
dărui doi copii, pe Alexandru şi Elena. Soţia sa a preluat în grijă
azilul de fete şi l-a sprijinit pe Davila în multe dintre proiectele
sale. Cea de-a doua căsnicie a medicului s-a sfârşit tragic. În 1874,
la doar 40 ani, Ana a murit otrăvită cu stricnină, chiar în timpul
unei conferinţe a soţului său. Confuzia a fost făcută de un ucenic al
lui Carol Davila care i-a dat soţiei sale stricnină în loc de chinină.
Medic până în ultima clipă Carol Davila a murit pe 24 august 1884, la
vârsta de 56 de ani. Se spune că celebrul medic şi-a urmărit singur
progresul bolii, şi-a luat pulsul şi-a adminstrat medicamente, şi-a
monitorizat starea de sănătate până în ultimul ceas. "S-a sfârsit...
Plec pentru marea călătorie!" au fost ultime cuvinte ale lui Davila
din ziua decesului.
Citeste mai mult: adev.ro/o0yzqh
farmacist de origine franceză, care avea să capete ulterior cetăţenie
română s-a născut la Palermo, în Italia, în 1828. Deşi nu s-a putut
demonstra cu documente şi tatăl nu şi-a asumat niciodată paternitatea,
se spune că medicul ar fi fost fiul celebrului compozitor Franz Liszt.
Compozitorul a avut mulţi ani o relaţie cu scriitoarea franceză,
contesa Marie d'Agoult, o femeie frumoasă şi cultă. De pe urma
relaţiei celor doi au rezultat patru copii. Primii trei au fost
recunoscuţi de tatăl lor şi crescuţi chiar de mama lui Liszt. Al
patrulea nu a beneficiat însă de recunoaşterea parentală, din motive
necunoscute. Despre copilăria lui Carlo Antonio Francesco d'Avila, cel
de-al patrulea copil al scriitoarei, devenit ulterior Carol Davila, nu
s-au păstrat informaţii. Potrivit unei ipoteze agreate de unii
istorici, copilul ar fi fost adoptat de familia unui medic care i-a
insuflat pasiunea pentru acest domeniu.
A urmat Facultatea de Medicină din Paris, pe care a absolvit-o în
februarie 1853. La 21 de ani a ajuns în România în urma unei
întâmplări. În anul absolvirii sale, la Facultatea de Medicină din
Paris existau două cereri de medici. Una venea din Persia, din partea
şahului care ruga Guvernul francez să-i trimită un absolvent pentru a
îi servi drept medic personal. Cealaltă cerere venea din partea
domnitorului Ţării Româneşti, Barbu Ştirbei.
Venirea în Ţara Românească
Carol Davila a acceptat să vină în România. Tânărul medic cu
doctoratul susţinut la Paris intenţiona să rămână în Ţara Românească
doar trei ani. A rămas însă pe pământ românesc până la finalul vieţii.
Odată ajuns în ţară a primit din partea lui Barbu Ştirbei gradul de
maior. A fost numit medic-şef la Spitalul Militar, iar domnitorul i-a
dat mână liberă să reformeze unitatea şi sistemul.
Davila a realizat că pentru a schimba ceva în sistemul sanitar
românesc are nevoie de medici şi a pus bazele primei şcoli de medicină
românească. După fuga lui Barbu Ştirbei, la un an de la sosirea lui
Davila în ţară, considerat apropiat al fostului domn, medicul a fost
demis din funcţia de şef de la spitalul militar. 1854 a fost şi anul
în care Davila s-a îmbolnăvit de reumatism poliarticular, boală care
va lăsa sechele pentru tot restul vieţii. Medicul a rămas de atunci cu
cotul drept anchilozat, motiv pentru care îşi va folosi mai mult mâna
stângă.
După revenirea lui Barbu Ştirbei în ţară, Davila a fost repus în
funcţie şi a putut să-şi demareze proiectele. A reorganizat spitalul
miliar pe secţii, a îmbunătăţit îngrijirea medicală acordată
bolnavilor şi a reuşit să realizeze, în 1855, prima transfuzie de
sânge din România.
Creatorul Facultăţii de Medicină
A pus bazele Şcolii de Mică Chirugie după modelul şcolii din Angers,
unde îşi începuse studiile medicale. Un an mai târziu, în 1856, în
această şcoală crează secţia de farmaceutică, prima înfiinţată în
România. După trei ani de la înfiinţare, Davila reuşeşte să transforme
Şcoala de Mică Chirurgie în Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie.
Un an mai târziu, pe lângă această unitate, Davila crează o nouă
secţie: Medicină Veterinară. La şcoala sa, Davila a predat încă din
1856 cursul de chimie. Tot el a fost iniţiatorul unor conferinţe
publice având drept subiect chimia.
Şcoala creată în 1855 a devenit în 1869 Facultate de Medicina,
Chirurgie şi Farmacie. Davila şi-a văzut astfel îndeplinit visul pe
care îl avusese de la venirea în Ţara Românească, acela de a face din
sistemul de învăţământ medical românesc unul egal cu cel din ţări care
aveau centre universitare cu tradiţie.
A înfiinţat primul azil pentru orfani Prima soţie a lui Davila, Maria
Marsille, a murit la un an de la căsătorie. Dupa moartea soţiei,
Davila s-a concentrat pe un proiect care viza copiii orfani. A luat
singur în întreţinere 40 de fetiţe orfane, găsite în diferite mahalale
ale Bucureştiului. Le-a ţinut în casa lui, le-a îngrijit şi a
înfiinţat primul azil de fete din România, în 1861. A înfiinţat apoi
un orfelinat pentru patruzeci de băieţi. Tot prin grija lui s-a
înfiinţat în cartierul Pantelimon din Bucureşti prima scoala de
surdo-muţi din România.
„Era un om plăcut, deştept, activ, bun organizator, dar ambiţios şi,
se zicea, linguşitor. El fusese adus de Ştirbei, dar se avu bine pe
rând nu numai cu toţi domnitorii: Cuza, Carol, ci cu fiecare ministru,
lucru foarte rău văzut pe vremurile acelea de lupte politice
pasionate, neţinându-se socoteală că era străin şi avea un scop
special în activitatea lui. Zicea că este fiul natural al lui Franz
Liszt şi al contesei d'Agout; semăna mult cu cel dintâi, dar nu e
menţionat în nici o biografie a marelui muzicant. El ne spunea că
numele îi vine de la un oraş în Spania (Avila)", scria despre Davila
Sabina Cantacuzino.
Cuza i-a dat cetăţenie română În timpul domniei lui Alexandru Ioan
Cuza, Davila a fost ridicat la rangul de colonel si a fost numit
medicul şef al armatei române. Davila s-a implicat în reorganizarea
serviciului sanitar militar. Pentru meritele sale, Cuza l-a ridicat în
1860 la gradul de general şi i-a dat funcţia de inspector general al
serviciului sanitar medical. Alexandru Ioan Cuza a fost cel care i-a
recunoscut lui Davila cetăţenia română.
Naturalizarea generalului doctor Carol Davila a fost votată în anul
1864, în unanimitate de Adunarea Generală.
A doua soţie a murit din cauza unei erori medicale
Davila s-a recăsătorit pe 30 aprilie 1861 cu Anica Racovita care îi va
dărui doi copii, pe Alexandru şi Elena. Soţia sa a preluat în grijă
azilul de fete şi l-a sprijinit pe Davila în multe dintre proiectele
sale. Cea de-a doua căsnicie a medicului s-a sfârşit tragic. În 1874,
la doar 40 ani, Ana a murit otrăvită cu stricnină, chiar în timpul
unei conferinţe a soţului său. Confuzia a fost făcută de un ucenic al
lui Carol Davila care i-a dat soţiei sale stricnină în loc de chinină.
Medic până în ultima clipă Carol Davila a murit pe 24 august 1884, la
vârsta de 56 de ani. Se spune că celebrul medic şi-a urmărit singur
progresul bolii, şi-a luat pulsul şi-a adminstrat medicamente, şi-a
monitorizat starea de sănătate până în ultimul ceas. "S-a sfârsit...
Plec pentru marea călătorie!" au fost ultime cuvinte ale lui Davila
din ziua decesului.
Citeste mai mult: adev.ro/o0yzqh
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu