Zâmbetul este o formă de recunoştinţă faţă de Dumnezeu
Omul este într-o permanentă căutare. Întotdeauna există ceva ce nu are,ce îl face nemulţumit. Fie că este vorba despre alţii,fie că este vorba despre noi înşine, în permanenţă parcă avem ceva de reproşat.
Deşi nu cred în Dumnezeu, se pare că ateii reproşează mai mult existenţei decât adevăraţii credincioşi. Ei nu pot atribui,deci, o vină lui Dumnezeu,pe care nu Îl recunosc,dar reproşează vieţii şi viaţa este chiar Dumnezeu.
Dacă întrebăm pe cineva la întâmplare pe stradă sau într-un magazin, dacă este fericit,aproape în toate cazurile răspunsul este acelaşi,adică NU. De ce nu sunt oamenii fericiţi ? Pentru că unora le lipseşte o casă, alţii nu sunt sănătoşi, alţii nu au copii şi îşi doresc, alţii au casă,maşină, copii,sunt sănătoşi ,dar nu mai sunt tineri.
Un om care afirmă în permanenţă că nu este fericit nu are prea mari şanse să devină. Dacă ar afirma non stop că este fericit nu i se transformă viaţa,pentru că între realitate şi afirmaţie este o mare diferenţă.
Cum ar trebui să înţelegem noi viaţa pentru a gusta fericirea ?
Mai întâi, ar trebui să ne facem o scurtă evaluare a situaţiei noastre prezente,adică să facem un scurt inventar al « lucrurilor » pe care le avem acum : avem un adăpost ? Da. Avem un salariu ? Da. Avem ce mâncă şi strictul necesar,în general ? Da. Suntem sănătoşi ? Da. Am trecut de nevoile primare,să zicem. Avem persoane dragi lângă noi ? Da. Dacă nu avem, să începem să iubim oamenii şi ei vor veni lângă noi. Iubirea este irezistibilă.
Încet-încet vom adăuga listei noastre dorinţe,lucruri de care credem noi că avem nevoie şi pe care încercăm să le îndeplinim cu efort şi iubire. Întrebarea care se pune imediat este : avem nevoie de toate acele lucruri scrise pe listă ? Există ceva fără de care putem trăi liniştiţi ? Chiar toate sunt indispensabile ?
După ce am făcut inventarul începem să mulţumim lui Dumnezeu pentru tot, chiar pentru TOT : începând de la părinţii noştri până la patul în care dormim. Abia după ce am mulţumit, putem începe să cerem altceva…
Dorinţele noastre se pot îndeplini în măsura în care credem în ele,în măsura în care ele nu sunt mai importante decât însăşi Fiinţa noastră divină. Putem avea totul, absolut totul dacă cerem cu credinţă şi dacă facem paşi spre împlinirea dorinţei respective.
De exemplu, vrem să vorbim fluent o limbă străină, dar nu este suficient să vrem şi cerem lui Dumnezeu atâta timp cât nici nu ne trece prin cap să deschidem măcar o carte în acest sens. Deci, şi noi trebuie să depunem efort.
Şi mai este un mic secret : noi ştim că dragostea lui Dumnezeu pentru noi este infinită şi El ne va ajuta în toate.Nu merită măcar să zâmbim, să-I arătăm încrederea noastră ? Să încercăm, aşadar, să zâmbim sincer, din adâncul fiinţei noastre, în fiecare moment al zilei.
Este una din formele prin care ne arătăm frumuseţea interioară şi totodată,este şi un semn de mulţumire faţă de Cel care ne ajută în împlinirea vieţii noastre pe pemant…
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu