Eminescu către poporul său



Eminescu către poporul său


            Bună seara. Vă transmit alăturat poemul scris astăzi pentru Eminescu. Aşa îmi imaginez eu că ne-ar spune Eminescu să ne comportăm în ziua de azi şi în Anul Centenar. Să dea Dumnezeu să fim capabili, ca popor, să fim la înălţimea momentului. Şi a jertfei înaintaşilor. Inclusiv la înălţimea jertfei lui Eminescu, care s-a sacrificat conştient tocmai pentru idealul Reîntregirii, al României Mari!

                    Eugen Zainea


                        Eminescu către poporul lui

                                                                 Eugen ZAINEA

                        Când vindeţi la străini pământul, vă vindeţi ţara, şi pe voi,
                        Iar ochiul ţării umilite, trădate, pângărite, plânge,
                        Căci orice petec de pământ a fost, în timp, stropit cu sânge
                        Şi e-'ntărit pe veşnicie cu oase sfinte de eroi.

                        Gândiţi-vă că sunteţi neamul lui Decebal, Ştefan cel Mare,
                        Mihai Viteazul, Brâncoveanu şi al lui Mircea cel Bătrân.
                        E-o ascendenţă ce impune oricărui suflet de român
                        Şi-ar trebui la unitate să-'ndemne, nu la dezbinare!

                        Şi nu uitaţi că v-aţi născut stăpâni pe gura cea de rai,
                        Grădina binecuvântată a Maicii Domnului Iisus,
                        Ce vă veghează cu blândeţe şi drag din lumea cea de sus
                        Să o păstraţi cu demnitate învestmântată-'n falnic strai.

                        Slujiţi-o drept şi cu credinţă, cum au făcut, cândva, străbunii,
                        Sporiţi-i faima, frumuseţea, independenţa şi tăria,
                        Fiţi ne-'nfricaţi, cu fruntea sus, cu conştiinţa şi mândria
                        Că, fii curaţi şi dârji ai ţării, vegheaţi ca, veşnic, România
                        Să-'nfrunte valurile vremii şi-'ncrâncenările furtunii.

                        Şi dacă tot păşit-aţi pragul, de-acum, în Anul Centenar,
                        Nu staţi smeriţi, cu mâna-'ntinsă, pe la imperiale uşi,
                        (Oricum, ele rămân închise pentru umili, pentru supusi!)
                        Căci Întregirea n-a venit cadou de la trufaşii trepăduşi!
                        E obţinută, şi-i clădită pe un gigantic osuar!

                        Mai bine, nu uitaţi că sunteţi de mult creştini, şi nu păgâni,
                        Că patria e moştenită din veac de veac, de la strămoşi.
                        De vreţi să o lăsaţi, întreagă, la fii şi la nepoţi frumoşi,
                        Pe biata ţară risipită, să deveniţi din nou stăpâni!

                        Treziţi-vă din letargie, în acest an, poporul meu!
                        Eu vă veghez din nemurire. Să ne ajute Dumnezeu!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Suleyman Magnificul toate episoadele online traduse

O BAUTURA CARE DESFUNDA ARTERELE SI PROTEJEAZA IMPOTRIVA BOLILOR DE INIMA!

Cele mai sexi romance din anii 60-70-80