Avea bunica… Avea bunicu’…
Avea bunica… Avea bunicu'…
AVEA BUNICA...
de Aurelia Panait
Avea bunica mea de toate:
Avea o prispă cu muşcate,
Avea fântână, pâine, sare,
Avea putere şi răbdare.
Avea credinţă şi iubire
Şi-un dor nespus de nemurire.
Avea un cal la o căruţă
Şi lapte bun de la văcuţă.
Avea poveşti nenumărate
Şi cântece nemai cântate
Şi le spunea adeseori,
La clacă şi la şezători.
Avea o sobă, un vătrai,
Avea şi gura mea de rai!...
Nu mai găsesc ce a lăsat,
Căci satul s-a modernizat:
Nu mai zăreşti ca altă dată ,
La geamuri, floarea de muşcată.
Văd atârnate la balcon:
Begonii şi rhododendron…
Fântâna e necurăţată,
Căci se consumă apă plată.
Văcuţe sunt puţine-n sat,
Bem lapte pasteurizat.
Căruţe vezi foarte puţine,
Dar te-ntâlneşti cu limuzine.
Nu mai există şezători,
Cu basme şi cu ghicitori.
Pe potecuţa spre vecini,
Crescut-au spini şi mărăcini.
Căci avem facebook şi aşa
Ştim noi a socializa…
Nu mai avem deloc răbdare,
Bisericile sfinte-s goale.
Porunca dată, să iubim,
Deloc nu ne-o mai amintim!
Bunico, satul de poveste,
Azi îl vedem, dar nu mai este…
AVEA BUNICUL...
de Aurelia Panait
Avea bunicul meu ceva,
ce nimeni altul nu avea:
avea un munte de blândeţe
şi urme-adânci de tinereţe,
avea privirea luminoasă,
sub ochelari cu rama groasă,
avea cuvinte potrivite
şi daruri neobişnuite…
Avea un pod în care stam
când înspre lumea mea fugeam:
cu fân, cu scânduri, cereale,
cu cărţi, reviste şi ziare,
cu scule-n lăzi orânduite
şi cuie noi sau ruginite,
cu un anume foarfece,
cu care-şi tundea oile.
Acolo sus, în podul lui,
era şi roata timpului .
şi o-nvârteam iscoditor
şi în trecut şi-n viitor.
Avea un leagăn minunat,
de-o grindă groasă atârnat
şi îmi plăcea în zbor să cânt
şi nimeni zborul nu mi-a frânt,
c-am fost acolo şi mai sunt!
Avea un nuc şi un cireş,
în care mă urcam ades,
livezi cu pruni, butoaie-adânci,
în care , prunele să-arunci
şi-avea, in serile cu ger
şi ţuică fiartă cu piper.
Avea un plug, cu el ara
pământul şi-l însămânţa
şi niciodată n-a lasat
pământu-n rugă nelucrat!
Şi-acum din cer, de sus din stele,
El ară gândurile mele,
c-avea dreptate când mi-a zis
că va pleca în paradis!
Avea bunicul meu cel bun,
prin vene, sevă de gorun,
avea bunicul meu cel drag,
dulceaţa fructelor de frag.
Avea bunicul meu iubit,
ceva frumos, neprihănit:
Avea copilăria mea
şi a plecat cu tot cu ea!
Aurelia Panait, este profesor pentru învăţământul preşcolar, la Şcoala Gimnazială din comuna Vîlcănesti, judeţul Prahova, Scrie cu precădere poezie şi teatru pentru copii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu