Blestem pentru Ceausescu si alte PATRU POVESTI (Sper!)ADEVARATE
PATRU POVESTI (Sper!)ADEVARATE
POVESTI ADEVARATEsi blestemele lor.....
Prima poveste
La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, cand soarta evreilor din Europa era pecetluita, dar inca mai existau cai de salvare, cateva sute de evrei instariti au cumparat un vapor in scopul de a-si duce familiile in America. Dar aveau nevoie de viza, asa ca s-au adresat ambasadorului SUA de la Londra.
In fond nu prezenta nici un obstacol obtinerea vizei, dar el a refuzat. Acei oameni curajosi, determinati sa-si salveze familiile, au plecat la drum pe ocean fara aprobarile necesare.
Cand ambasadorul SUA a aflat, s-a grabit sa instiinteze guvernul american ca se apropie de tarmul tarii o nava cu emigranti ilegali.
Evreii care reusisera sa scape din pericolele razboiului, s-au trezit la capatul drumului in imposibilitatea de a cobora pe tarm. Lipsiti de noroc au trebuit sa se reantoarca in Europa devastata de razboi unde au fost arestati si arsi in lagarele de exterminare.
Cand s-a aflat aceasta, rabinul Londrei s-a dus la ambasadorul SUA in Londra si i-a spus:
- Stimate domn ambasador, faptele tale sunt nedemne nu numai functiei pe care o ai, ci si ca om. De acum inainte, din cauza ca din vina ta s-a petrecut aceasta crima, tu si toti urmasii tai sunt blestemati !
Ambasadorul se numea Joseph Patrick Kennedy, iar despre blestemul familiei Kennedy cred ca a auzit toata lumea .
A doua poveste
Tot la inceputul celui de-al doilea război mondial când oamenii au ințeles soarta evreilor, in Lituania ambasadorul Japoniei era un om integru care nu admitea crimele naziștilor si a avut grija de evreii din Europa acordându-le viza de intrare in Japonia de unde puteau pleca oriunde doreau. Astfel a salvat doua mii de evrei.
Când au aflat naziștii, au ordonat Japoniei care le era aliată, să il destituie pe ambasadorul nedisciplinat. Pană la termenul de părăsire a funcției mai erau două săptămâni, timp in care s-a lucrat zi si noapte la editarea vizelor, ba chiar au fost luate si ajutoare echipe suplimentare de lucru, astfel că au salvat incă mulți evrei. Aceasta era o faptă de mare curaj. Inainte de plecarea ambasadorului , a venit o delegație de la Templul din Vilnius pentru a-i mulțumi.
"Pentru faptele tale de bine pentru poporul evreu, vei fi pomenit veșnic și noi ne vom ruga ca Cel de Sus să te binecuvânteze și să-ți răsplătească ție și urmașilor tăi"
Bunul ambasador s-a intors in Japonia și spre surprinderea lui nu a fost pedepsit, ci doar concediat și pensia anulată. Pentru a-și ocroti familia a deschis un mic atelier de reparații automobile.
Acel atelier se numea Mitsubishi.
A treia poveste
In centrul orașului Kiev din Ukraina, se inalță statuia in memoria conducătorului național atotputernic Bogdan Hmelniţchi (Khmelnytsky). Este infățișat călare pe calul său frumos, cu mâna dreaptă ținând sceptrul, simbol al puterii invincibile a Ukrainei.
Hmelniţchi (1595-1657) fost hatman lituanian polonez creștinat și aliat cu cazacii este mândria ukrainienilor și toți vizitatorii se minunează de frumusețea statuii marelui conducător. Dar puțini știu că el era antisemit sălbatic, care are la activ multe pogromuri și incendieri de așezări pașnice de evrei nevinovați. Nu au fost cruțați nici copiii nici femeile. Acestea sunt dovedite istoric. Multă cruzime și amar. Bogdan Hmelniţchi e cel blestemat pe pământul Ukrainei, intr-una dintre așezările in care mercenarii lui cazaci au dezlănțuit focurile iadului, au omorât, au siluit, au jefuit, au fost strânși tineri și tinere in sinagoga așezării și i-au dat foc cu oamenii inăuntru. Din așezare a rămas numai numele. Bogdan a murit din accident cerebral, a fost inmormântat in Subotiv, in biserica ancestrala alături de fiul sau Tymish. Bogdan a avut numai un fiu, fără alți urmași. Un nobil polonez cucerește Subotiv si ordona deshumarea și dezonorarea lui Bogdan și a fiului său Tymish, așa că nu au rămas urmele lor pământești nicăieri.
Dar după sute de ani a venit și pedeapsa adevărată, căci așezarea se numea Cernobil, iar centrala atomica nr 4 a fost construita exact pe locul fostului templu.
A patra poveste
BLESTEMUL BRANCOVENILOR
Spitalul Brâncovenesc nu ar fi existat fără însuflețirea nobilă a Saftei Brâncoveanu, soţia Banului Grigore Basarab Brâncoveanu, care a dorit ca instituţia să fie operă de binefacere.
Însă după 150 de ani de istorie, spitalul situat în centrul istoric al Bucureştiului a fost dărâmat, căci nu era inclus în planurile urbanistice ale lui Ceauşescu.
Safta Brâncoveanu comandase o inscripţie în marmură pe care a aşezat-o în bisericuţa din curtea spitalului. Inscripţia, care se află acum la Curtea Veche , contine la final un blestem care cere Divinitatii ca cel care se va atinge de ctitorie, adica de spital, sa fie omorat de cei din neamul sau intr-o zi de sarbatoare.
Ceauşescu a daramat spitalul si biserica in 1984. A ramas doar inscriptia.
In 1989, Ceausescu a fost omorat de cei de un neam cu el, chiar de Craciun.
Blestemul, spune aşa:
"Se face acest spital pentru săraci şi de moarte năpraznică în zi de Crăciun să moară cel care se va atinge de acest spital".
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu